Latinizarea este doar o improvizaţie, mai simplu, o mare minciună pe care oamenii educaţi din vremea Umanismului şi Renaşterii au acceptat-o ca pe un adevăr.
După întunecatul Ev Mediu, războaie şi mari migraţii ale popoarelor, europenii nu aveau o fundaţie solidă pe care să clădească o cultură europeană. Aşa că generaţiile care au urmat până în zilele noastre au luat instinctiv de bun totul, l-au dezvoltat prin improvizaţii în diferite institute ştiinţifice şi, prin sistemul educaţional, l-au răspândit în rândul populaţiei.
O minciună este răspândită, complet inconştient, pur şi simplu pentru că nu este cunoscut adevărul.
Nu se poate ajunge la adevăr prin reproducerea minciunii, ci prin cercetare. Cercetarea fiind grea şi dificilă, cel mai uşor pentru cei angajaţi în instituţii ştiinţifice este să reproducă o minciună acceptată deja. Aceasta aduce poziţie şi prosperitate pe linie profesională, ca şi bani pentru existenţă.
Bazele acestei false învăţături este afirmaţia potrivit căreia Imperiul Roman a durat 1000 de ani şi, aşa solid şi puternic, cu o administraţie bine dezvoltată şi centre educaţionale în diferite părţi ale Imperiului, cu o cultură recunoscută, cu colonizare, crease condiţiile pentru a face din latină limba dominantă în întreg Imperiul.
Analiza pe care am făcut-o şi argumentele la care am ajuns fără dubii confirmă faptul că latinizarea este o casă fără fundaţii, nici în cer, nici pe pământ.
_______
Fragment din cartea
„Scurtă istorie descriptivă despre originea makedon-armânilor (de la preistorie până la colonizarea Daciei)”
De Branislav Stefanoski-Al Dabija,
CNI CORESI, București, 2011,
Traducere de Eugen MATZOTA
Fragment din cartea
„Scurtă istorie descriptivă despre originea makedon-armânilor (de la preistorie până la colonizarea Daciei)”
De Branislav Stefanoski-Al Dabija,
CNI CORESI, București, 2011,
Traducere de Eugen MATZOTA