Dacia este cucerită de Roma la începutul secolului al II-lea A.D.
Dacia, cu părţile sale de jos, ca şi cu zonele de sub Carpaţi, nu în întregime, cade sub stăpânire romană la 250 de ani după dizolvarea Makedoniei. Părţile subjugate ale Daciei, în ciuda colonizării masive cu noi locuitori aduşi din diferite părţi ale imperiului, a rămas sub stăpânire romană doar 168 de ani.
Din datele istorice păstrate, este clar că în Dacia au fost aduşi 500.000 de colonişti la 4.500.000 de daci. 

Lingviştii şi istoricii contemporani susţin, de obicei, că aceşti 500.000 de colonişti nou-veniţi au reuşit să impună limba latină celor peste 4.500.000 de locuitori ai Daciei de atunci, reprezentaţi de triburi geto-dacice şi altele asemănătoare, cum ar fi: sarmaţii, sciţii şi alţii. 
Spunând asta, se neglijează că erau de origine traco-ilirică (armână), şi, mulţi dintre ei, încă o dată, erau aduşi din Asia Mică, care fusese cucerită cu puţin înainte.

„De la Traian, coloniştii au fost trimişi acolo înainte de toate din Asia Mică“ („Istorija starog Rima”, p.387; N.A. Mashkin, Naucna Kniga, Belgrad, 1951).
Nu se spune niciun cuvânt despre migraţia unui grup mai mare de colonişti din Roma sau din vreo parte a peninsulei italice.
Datele istorice vorbesc, de asemenea, despre un număr mic de colonişti din peninsula iberică.
Să spui că latinizarea dacilor s-a făcut doar prin traco-iliri (armâni) este complet absurd. Ar rezulta că romanii au folosit nişte tehnici de spălare a creierelor extrem de efective asupra celor cuceriţi, le-au impus limba latină şi i-au dus să-i latinizeze pe daci. Acestea sunt declaraţiile absurde şi inacceptabile, nedovedite, ale ştiinţei istorice şi lingvistice contemporane. Datele istorice vorbesc, de asemenea, despre un număr mic de colonişti din peninsula iberică.
Să spui că latinizarea dacilor s-a făcut doar prin traco-iliri (armâni) este complet absurd. Ar rezulta că romanii au folosit nişte tehnici de spălare a creierelor extrem de efective asupra celor cuceriţi, le-au impus limba latină şi i-au dus să-i latinizeze pe daci. Acestea sunt declaraţiile absurde şi inac- ceptabile, nedovedite, ale ştiinţei istorice şi lingvistice contemporane.
E adevărat că, în timpul colonizării Daciei, pen- tru a proteja noile teritorii cucerite de atacurile frecvente ale dacilor liberi, ca şi de atacurile din partea multor barbari din nord, a fost construit un sistem de apărare pe zona militară de graniţă care, după documentele referitoare la Războiul Troian, se întindea peste ceea ce azi se cheamă Moldova.
Traco-ilirii colonizaţi, mai mult pe teritoriul Moldovei de azi, au fost, de fapt, avuţi în vedere ca pavăză împotriva atacurilor barbare. Atâta vreme cât coloniştii din Asia Mică erau în cea mai mare parte de origine frigiană (care populaseră, de fapt, Frigia venind din Makedonia), nu e deloc surprinzător că dialectul modern moldovenesc (moldovenii îl prezintă ca pe o limbă separată de română) este mai apropiat de actuala limbă makedon-armână decât de limba română.
E important să scoatem în evidenţă în zonele de lângă Maramureş, similarităţile lingvistice cu limba makedon-armână sunt şi mai evidente. Ceea ce te izbeşte este asemănarea portului tradiţional (fusta numită „fustanela“), ceea ce nu poate fi văzut la nord de Dunăre nicăieri.
Putem conclude că este lipsit de sens să vorbim despre o anumită latinizare a Daciei. Din contră, putem vorbi despre armânizarea Moldovei.
Pe de altă parte, după cucerirea Makedoniei, în zonele de lângă Roma, şi în special în Calabria şi Sicilia, romanii au luat circa 150.000 de make- doni. Printre ei se afla întreaga familie regală şi
300 dintre cei mai educaţi makedoni. Nu există niciun cuvânt despre colonizarea cu cetăţeni romani ori din peninsula italică în Makedonia. Din contră, ambele legiunile romane staţionate pe teri- toriul Makedoniei erau formate doar din sciţi şi makedoni, adică traci-iliri autohtoni.
Absurditatea de a pretinde că a existat vreun proces de latinizare poate fi comparată cu cucerirea otomană şi stăpânirea vechii Makedonii. Otomanii au condus teritoriile makedoniene circa
500 de ani. Între timp, ei au făcut o mare colonizare, inundând ţinuturile joase şi malurile râurilor cu turci. Turcii au făcut o mare islamizare a populaţiei creştine de toate etniile, dar, în ciuda unei puternice administraţii, nu au putut să impună limba turcă, nici măcar printre straturile islamizate, care au acceptat numele turc ca identitate proprie.
Nu trebuie să mergem mai departe. Pentru mai mult de o sută de ani, makedon-armânii sunt privaţi de dreptul de folosire a limbii materne. S-au impus multe deplasări şi colonizare. În viaţa de zi cu zi, până în zilele noastre, prin sistemul educaţional, slujbă, televiziune, media, obiectele sacre, au fost forţaţi să vorbească alte limbi. Dar, în ciuda faptului că în toate ţările în care erau dispersaţi sau forţaţi să emigreze, luând în consideraţie condiţiile teribile care le erau permanent impuse, în special de a uita limba lor, makedon-armânii încă se luptă pentru locul lor sub soare.
Chiar dacă nu suntem în poziţia de a citi clar scrierile traco-ilirice înainte de era romană, problema rămâne, totuşi, şi este una mare: într-o situaţie în care era un nivel redus de comunicare între diferitele grupuri etnice, când nu exista un sistem educaţional, fără televiziune, fără ziare, cum se poate spune că romanii au impus limba latină chiar şi dincolo de regiunile carpatice şi în vastele ţinuturi din Ucraina, unde şi astăzi se aude folosirea unor dialecte româneşti unde n-a ajuns picior de roman?

_____
_______
Fragment din cartea
„Scurtă istorie descriptivă despre originea makedon-armânilor (de la preistorie până la colonizarea Daciei)”
De Branislav Stefanoski-Al Dabija,
CNI CORESI, București, 2011, 
Traducere de Eugen MATZOTA