ALTculture 10/2020: Revoluția mea De Roxana Dascălu Acum un an, publicam ceea ce Roxana numea (Fragmente dintr-o viitoare carte, încă fără titlu)… O carte care, spune ea, apare și datorită insistenței mele. O fi, mai știi? M-aș bucura să fi contribuit cumva la apariția ei, căci trebuia să existe! Iată aici ce s-a schimbat de atunci… Citind cartea Roxanei ca și cum aș fi fost acolo, ca și cum totul s-ar fi petrecut în fața ochilor mei, pot spune cu mâna pe inimă că ea își picură lacrimi din inimă și suflet printre rânduri. Acesta este, mai mult ca sigur, motivul pentru care cartea este citită cu o reală plăcere, ca fiind un regal de amintiri scrise cu mare ușurință. Mie, cel care o cunosc de dinainte de Revoluția din Decembrie și vă rog să mă iertați că îi onorez pe eroii de atunci, nu pe aceia de azi ai mizeriei numită ”political correctness” și care-și permit a o arunca în derizoriu, scriind totul cu litere mici, cartea îmi trezește amintiri ce nu se pot șterge. Nu pot uita că, pe-atunci, se spunea cu mândrie proletară ”Noi muncim, nu gândim”. Eu, unul, n-am ce face, gândesc…
ALTculture 9/2020: DESPRE REUTERS EXIT POLL ȘI O POZĂ CARE MI-A SALVAT VIAȚA
ALTculture 9/2020: DESPRE REUTERS EXIT POLL ȘI O POZĂ CARE MI-A SALVAT VIAȚA De Roxana Dascălu În loc să scriu despre excelenta carte a Roxanei, o las pe ea să ne demonstreze asta. Eu doar vă voi împărtăși câteva dintre gândurile scrise atunci, în coșmarul creat de Iliescu cel niciodată nepedepsit. ”Mă aflu la hotelul Union și dinspre Arhitectură vin sute de demonstranți scandând ”Jos comunismul!”, ”Jos Iliescu!”. De la etajul întâi al hotelului, 2-3 femei de serviciu mai bronzate proferează înjurături la adresa lor, dar se retrag imediat înăuntru, în huiduielile mulțimii. Pe străzi, mii de oameni aşteaptă. Atmosfera e cam aceeaşi ca cea din 21 decembrie 1989.” …”cu cinci minute înainte de miezul nopții, un elicopter survolează Arcul de Triumf către Piața "Presei Libere. O jumătate de oră mai târziu, Ion Iliescu apare la TVR sinistru de asemănător cu Ceaușescu în disperarea sa din final, și, după îi face fasciști, la fel ca predecesorul său, cere ajutorul comuniștilor. Emisiunea se încheie la 0,48 pentru că la orele 01 se deschide focul”… "Iliescu, te iubim, Comunişti noi ne numim." ”Ion Iliescu, în dimineața zilei de 14.06.1990, le expune planul de bătaie la propriu și la figurat celor veniți spontan și neorganizat, că doar nu e prima oară când îl salvează de popor. Soarele răsare doar pentru ei, minerii comuniști, cu a lor deloc ascunsă ură față de intelectuali, care ar trebui, probabil, exterminați. ”Noi muncim, nu gândim”. Eu, unul, n-am ce face, gândesc… Eugen Matzota
ALTculture 06/2020 – Democrația versus mulțimile!
ALTculture 06/2020 - Democrația versus mulțimile! De Claudiu Iordache Nu poți lăsa democrația pe mâna mulțimilor! Exemplul românesc este izbitor. Libertatea, scandată cu pasiune: „De Crăciun ne-am luat rația de libertate!”, s-a transformat în anarhia atotcuprinzătoare de mai târziu. Roboți ai lăcomiei, cu un comportament individual alterat de deceniile servituții, oamenii au spart hambarele trecutului pentru a se înfrupta din ele măcar o singură dată. Dar au uitat să se mai oprească! Furnica, viespea, albina română, cuprinse de o jalnică nebunie, și-au atacat stupii și le-au ucis matca! România lor, pentru care unii își dăduseră viața, a avut soarta conacelor boierești din răscoalele țărănești! Livezile i-au fost tăiate, fabricile jefuite en gros și cu amănuntul, faianțele smulse de pe pereți, arborii centenari doborâți fără milă… Nu, nu poate fi descrisă cu ușurință stupiditatea vieții în România!
ALTculture 05/2020: Libertatea în vremea pandemiei
ALTculture 05/2020: Libertatea în vremea pandemiei De Claudiu Iordache Începutul anului 2020 surprinde omenirea cu atacul brutal al unei pandemii care seceră vieți fără cruțare! Un virus nou, invizibil ca toate celelalte, dar care se extinde cu o viteză apocaliptică, izbește civilizația acolo unde ea se simte mai stăpână pe viitorul ei! Rând pe rând, noua ciumă se propagă de la Est la Vest și de la Nord la Sud, traversând oceane și lanțuri de munți ca și cum relieful nu ar putea-o atenua.
ALTculture 04/2020: Literatura conștiințelor mlăștinoase
ALTculture 04/2020: Literatura conștiințelor mlăștinoase De Claudiu Iordache Și se mai resimte încă în literatura conștiințelor mlăștinoase elanul, hrănit de sinceritate și o stare de conștiință acută, asumată atunci când sub povara ei scriitorii lumii estice atacau cazarma totalitară începând cu citadela ei ce părea de-a dreptul inexpugnabilă, Rusia stalinistă!
ALTculture 12/2019: Filmul “Decembrie 1989” într-o singură imagine
ALTculture 12/2019: Filmul “Decembrie 1989” într-o singură imagine De Eugen Matzota Revoluție, lovitură de stat, alte variante, după cum poate fiecare să înțeleagă sau după cum vrea să manipuleze, cam asta înseamnă decembrie 1989 după 30 de ani. Cei care n-au trăit acele zile se uită la imaginile de atunci și văd mulți oameni, multe cadavre, multe tancuri puse exact ca la paradă, ca să ia ochii civililor și să dea bine în poză, probabil, clădiri distruse de minți bolnave, plasate sub diverse caschete de care n-ai voie nici azi să te atingi. De exemplu, cel care s-a jucat cu tot Sibiul în acele zile, pentru că i-a dat cineva garnizoana pe mână, și din cauza căruia au murit oameni și au fost distruse clădiri.
ALTculture 12/2019: Istoria noastră ”revoluționară” ca un elefant roz-bleu-oranj
ALTculture 12/2019: Istoria noastră ”revoluționară” ca un elefant roz-bleu-oranj De Liviu Druguș Povestea descrierii elefantului de la Zoo de către copiii veniți în vizită spre a cunoaște REALITATEA animalieră pe viu este modelul perfect (și) pentru descrierea a ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 în România. Copiii, în sinceritatea lor adorabilă, au descris elefantul strict din poziția în care se aflau în preajma elefantului: unii au spus că elefantul este ca un stâlp (îi văzuseră un picior), alții că este ca un șarpe (îi văzuseră trompa), alții că este ca un perete (îi văzuseră burta din lateral). Și nimeni nu i-a putut acuza că nu au văzut întregul, pentru că spațiul era foarte îngust, iar libertatea de mișcare era cvasinulă.