▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.105, 05/2026 ▲▲▲
Maria Loved Flowers by Ion Bogdan Martin
Excerpt from the book Under the Sign of 12 | ALTCULTURE MAGAZINE No. 105, 05/2026
Abstract:
In this haunting and atmospheric narrative, the author recounts a chance encounter within the skeletal ruins of a derelict industrial plant on the outskirts of Bucharest. What begins as a quest for creative inspiration transforms into an unsettling dialogue with an elderly man who refuses to abandon his former workplace, obsessively maintaining an inventory of a single wooden chair. As the conversation unfolds, the crumbling factory—once a symbol of collective labor—becomes the stage for a poignant meditation on love, loss, and the refusal to accept the erasure of the past. The story skillfully blends social critique with a melancholic exploration of the „ghosts” that linger in the wake of privatization and societal upheaval. Through the figure of the old man and his devotion to his late wife, Maria, the text reveals a hidden landscape of personal devotion, culminating in a devastating twist that recontextualizes the entire experience. It is a profound look at how memory can become both a sanctuary and a self-imposed prison in a world that has discarded its history.
Era sâmbătă… Mda, ultima sâmbătă din augustul lui 2018. Căutam… Adică, voiam să mă inspir, pentru una dintre piesele mele, căutând un decor mai aparte, ceva ce… Ceva ce nici eu nu știam prea bine! Ceva mare, ca o clădire imensă și inutilă, părăsită… Să mă poarte cu gândul la Kafka sau la Urmuz.
Am mers cu mașina spre extremitatea sectorului 4, am luat-o pe după niște ziduri din beton, unde, altădată, vuia colosul IMGB, am cotit pe niște străduțe neasfaltate și, la vreo câțiva kilometri de „Mașini Grele”, am dat de alte ziduri… Semn că și acolo fusese o uzină, mai mică ce-i drept, care, și ea, își dăduse obștescul sfârșit odată cu instaurarea capitalismului în România!
Am lăsat mașina lângă niște tufe de soc și am început, cu teamă, să fac câțiva pași în interiorul clădirii fără acoperiș și ferestre care, după urmele de devalizare, ale „tradiționalilor” culegători de fier vechi, devenise și mai sinistră.
Făceam privirea roată, ca într-un travelling, și îmi închipuiam personaje, personajele mele ciudate, dialogând pe tonuri joase ca nu cumva să deranjeze necuprinsul de deasupra! Și nu știu de ce!, mă simțeam… Mă simțeam bine. Parcă eliberat. De ce anume eliberat? Habar nu aveam, dar nici că-mi păsa.
La un moment dat, din clarobscurul unui colț îndepărtat, ceva nedefinit mi-a stârnit curiozitatea. „Ce-ar putea fi?!” M-am apropiat, cu oarecari rezerve, gata s-o rup la fugă, dar după ce m-am obișnuit cu întunericul, m-am liniștit imediat, era doar un scaun… Unul banal, din lemn băițuit, șchiop de unul dintre picioare și fără blatul de la șezut. Doar eu, scaunul și umbra sa vagă, lunguiață, proiectată pe cimentul plin de zoaie și mortar sfărâmat. M-am apropiat de el… M-am așezat.
▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.105, 05/2026 ▲▲▲
Ciudat lucru, nu s-a rupt sub cele 87 de kilograme ale mele!
Rezemat de perete, stăteam și mă gândeam: oare câte cururi, de bărbat, de femeie, de muncitori ori de șefi au stat acolo?!
―Să nu-l stricați, că-l am pe inventar!
„Po…” „Poftim?!” Nu reușeam să articulez, doar în gând îmi exprimam stupoarea, surprinderea… Să fie unul dintre personajele mele?! Imaginația mea care…
―Bună ziua! Am să vă rog să aveți grijă să nu să rupă!
―Poftim? De data aceasta am dat drumul surprinderii mele cu glas tare. Bună… Bună ziua! Dumneavoastră…
―Eu sunt magazioneru’! Îl am pe inventar și n-aș vrea să…
― „Magazioneru’”!? Păi și… Doamne, cred că nu visez!? Nu vă supărați, mă adresez din nou bărbatului, unul cam la vreo 70 de ani, nici prea înalt, nici prea scund, care se oprise la vreo doi metri de mine și mă privea chiorâș, ce anume face un magazioner aici?
―Ceea ce face orice magazioner! Are în păstrare inventaru’ și răspunde, conform fișei postului, dă iel!!!
―Dumneavoastră vorbiți serios? Adică, lucrați aici?! Aici, în acest…
―Dă peste 45 de ani… Am fost mai întâi ucenic, apoi strungar, apoi maistru, chiar și șef dă atelier… Ehe! Vremuri, taică, nu ca acu’!
―Bine și acum? De unde până unde… Vreau să vă întreb ce inventar aveți? Mai sunteți angajat?
―Scaunu’ ăla, doar vă spusei?!
―Aha! Deci, doar… Și de când îl aveți pe inventar?
―Din 2000, dă când s-a-nchis magaoaia!
―Uzina?
―Mda. Atuncia, am ieșit la pensie, anticipat, că nu mai aveam dă lucru. Venise’ alte vremi, domnule. Venise’ domnii ăștia dă p-afară! Dă fapt, copiii la ăia dă fuseseră șefi mai ’nainte. Chestii, socoteli… D-ale lor. Io nu m-am băgat. N-aveam nicio putere.
―Și veniți în fiecare zi?
―Mai puțin duminica. Da’ sâmbăta vin, da, c-așa să lucra pă vremea lu’ „ceașcă”! Dumnezeu să-l ierte! Că merita să moară, da’ nici chiar anșa! Anșa! Și ce mai vreți să știți?
―Pentru asta… Pentru munca aceasta, sunteți plătit? Am întrebat și eu, ca proasta satului! Ca să văd până unde poate duce acest dialog cu iz suprarealist
―Nu sunt plătit, c-a dat faliment și s-a-nchis, vă spusăi. Fac muncă voluntară. Doar dă Paște și dă Crăciun nu vin. Respect tradiția. Înainte dă ’89, nu iera duminică dă la Dumnezeu, ce-i mai blestema lumea!, să nu mergem la acțiuni dă muncă voluntară… Zis patriotică! Comunism dă rahat!
—Îmi cer scuze, dar dumneata nu ai fost membru de partid?
—Cum dă nu, păi al’fel mai pupam funcții și alte alea?! Nu, taică, trebuia, ierai oarecum forțat, al’fel ierai un fel dă ciumat.
—Un paria.
—Nu, că nu m-am băgat la jocuri. Nu-mi place să pariez!!!
—Am… Am înțeles. Și ce program aveți, dacă nu sunt prea indiscret?
—Dă la 6 la 14, c-așa m-am obișnuit. Uneori, dacă mi se cere, mai stau și peste program!
—Da?! Păi, cine ar putea să vă…
—Conștiința, taică. Mda! Că văd că la voi, la ăștia cu revoluția… Mă rog, revoluția curului rus și american. Că ș-au dat mâna… Gorbaciov cu ăilalți. Cu toți. Și, pă deoparte, bine au făcut. Da’ ie păcat dă ce să întâmplă cu așa-zisu’ capitalism… O bătaie dă joc.
—Mda, cam aveți dreptate. Cred că v-au marcat anii de muncă de aici, practic o viață de om, v-ați atașat…
—Cum dă nu?! Cum să nu taică?! Parc-o văd pă Maria…
—Maria?!
—Nevastă-mea… Dumnezeu s-o ierte, că în septembrie să fac 18 ani… Heee!… Tare greu fără ia! Uite, la doi pași d-aci, iera ia, acolo, avea bancu’ dă lucru. Iera montatoare aparate speciale. Cea mai dășteaptă, frumoasă și muncitoare… Și? La ce i-a folosit? Au venit ăștia, au privatizat, la mișto, au vândut tot la fier vechi, iar acu’ vor să vândă terenu’. Da’ nu-i las, cine vine p-aci, să vază, ies în față și le spui bazaconii…
—Adică, ce fel de bazaconii?
—C-aci a fost un cimitir, mai ’nainte, că s-aud țipete noaptea, că aia, că aialantă… D-ale mele. I-am pus pă fugă pă mulți, da’ nu știu cât o să mai ție?! Lumea s-a înrăit, taică. Pentru bani nu mai ține cont dă nimica!
—Așa este, domnule.
—Cum spuneam… Maria iera foarte punctuală, iar io, ’nainte ca ia să vie dă la vestiar, în fiecare dimineață, îi puneam în „saltar”, o garoafă roșie… Când dăschidea saltaru’, să uita în toate părțile, să vază cin’ a pus-o. Io, cu capu-n altă parte, mă făceam că am dă treabă.
—Frumos gestul. Felicitări!
—Ieram io un pic mai rușănel, anșa… La vreo un un dă la pusu’ florilor, mă strecor ’nainte să vie ia, așa credeam io, pun floarea și mă dau după un dulap… Și ce crezi?
—Ei?
— „Ei”! Din dulap, hopa!, iese Maria, mă ia dă mână, mi-o răsucește la spate, c-avea putere, îmi aruncă șapca dă pă cap și să repede, taică, dirept în buzele mele. Anșa ceva… Crez c-o juma dă oră am ținut-o numa’ în pupat.
—Superb. Ce mai! Subiect de roman, domnule.
—Viață, taică, nu roman! Săptămâna următoare ieram în fața Ofițerului de Stare Civilă… 28 dă ani am fost ca două suflete gemene. Nu să exista să avem certuri… Certuri d-alea grave, c-al’fel ne mai îmbufnam și noi, da’ tot ia, sărăcuța, mă lua pă după gât, îmi ardea o palmă la cur și mă pupa. Femeie, domnule!
▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.105, 05/2026 ▲▲▲
—Adevărat.
—C-așa sunt româncele: suflet dă mamă eroină, talent dă curvă la pat și gospodină dă 5 stele!
—Oau! Domnule… M-ai lăsat fără grai. Nu credeam că în această hală sinistră să…
—Deh, taică? Datoria!
—Sunt emoționat și fericit că v-am întâlnit și că am stat de vorbă… Vreau să vă mulțumesc. Sunteți un om de toată cinstea!
—Dacă sunt singur, ce să fac? Copiii… Unu’ în Spania, altu’ în Anglia… Și nu crez că are să mai vie prea curând în țară…
—Dar de ce, doar vă au pe dumneavoastră!?
—Ș-au făcut familii p-acolo, au copii… Ș-apoi, ce să mai cate aci? Au fost la „metingul” ăla, dă pă 10 august, dă la guvern, dă i-a bătut măgarii ăia dă jandari ca pă dușmanii omenirii!!! Asta nu mai ieste democrație, taică!
—Aveți dreptate! A fost o mârșăvie premeditată. Acum, aș vrea să plec, vă întreb dacă mai pot trece pe aici, să mai stăm de vorbă…
—D-apăi, că doară nu costă. Și să-ți mai spui ceva! Vai dă conducătorii care să tem dă popor! Hai, ziua bună! Și aveți grijă cum vă ridicați dă pă scaun, că-l am pă inventar și cu ăștia d-acu’ nu te joci!!!
—Dați-mi voie să vă strâng mâna! Cu respect, domnule și… Serviciu ușor!
—Am io grijă!
Am părăsit hala privind, tot timpul în urmă, la bătrân. Luase scaunul și îl ștergea cu mare grijă, aproape mângâindu-l… M-am urcat în mașină și până acasă tot încercam să nu uit dialogul pe care îl avusesem cu bătrânul magazioner!
Au trecut zilele, săptămânile, viața când te ia de mână abia dacă mai ai timp să respiri. Dar, pe la sfârșitul lui septembrie, parcă tot într-o sâmbătă, m-am gândit să-i mai fac o vizită bătrânului magazioner!
Încalec „peugeotul” și descind la hala sinistră. Trag mașina tot lângă tufele de soc, acum ușor îngălbenite.
Dau o plasă de sârmă la o parte, pun un picior dincolo de gard, când..
▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.105, 05/2026 ▲▲▲
—Hei! Hei, ce faci acolo?
—Din spate, un bătrân cu o țeavă de PVC, groasă ca pe mână, o răsucea amenințător venind grăbit spre mine.
—Bună ziua, dau repede, ca să mă feresc de eventuala lovitură de țeavă.
—Cine ești și ce vrei?
—Îmi cer scuze, am mai fost aici… Am stat de vorbă… Adică, îl cunosc pe domnul magazioner.
—Zici că-l cunoști?!
—Da, a lucrat 45 de ani aici, a fost strungar, apoi maistru…
—Dă Vasile maistoru’ vorbești.
—Nu mi s-a recomandat, dar nici eu nu l-am…
—Acu’ nouă zile l-am îngropat. Fuseserăm colegi, fie-i țărâna ușoară! Dă când a murit Maria, nevas’sa, o cam luase razna… Magazioner cu un scaun pă inventar! Cine a mai văzut așa ceva?!
—Mda, și mie se păruse ieșit din comun. Dar dumneata? Dumneata, cu țeava aceea…
—Eu sunt paznicul.
—Paznicul?! Nu știam că o hală părăsită mai poate avea pază!? Ce să se mai ia de aici?
—Domnule, această uzină a fost una strategică, să lucra și pentru armată. Cine știe ce secrete or fi ascunse în pereții ăștia?!
—Data trecută nu v-am văzut. Și dumneavoastră, de mult…
—Dă când s-a privatizat.
—Mulțumit de salariu, de condiții…
—Care salar’? Muncă voluntară, taică! Ţara nu să poate lăsa dă izbeliște pentru c-așa vor unii. Aci s-a investit, s-a muncit din generație în generație… Nu să poate s-o lăsăm așa!
—Vă felicit! Am spus repede pentru a-i câștiga bunăvoința. Nu știu de ce, aveam senzația că mă mișc într-un cerc vicios.
—Sper că nu sunteți sperios și să nu care cumva să veniți noaptea p-aci!
—Nu am această intenție, dar de ce?
—Noaptea să aud țipetele Mariei. Fosta nevastă a lu’ Vasile. Ieste un scaun în hala mare, dă ăla s-a folosit când s-a spâunzurat…
—De scaunul…
—Avea cancer în stadiu terminal, săraca. D-aia și Vasile, stătea cât iera ziulica dă lungă și ștergea la scaun. Iera ultima lui legătură cu Maria.
—Păi și dumneata de ce…
—Am iubit-o, domnule… Am iubit-o mult pe Maria, dar iel a avut noroc. Maria iubea florile…
Noi încă mai credem în cultură!
Poți ajuta prin PayPal, REVOLUT
sau pe contul asociației ECOULTOUR!
Did you like it? DONATE, please!
PayPal
REVOLUT: @eugenematzota
Readings in English
 | The Vanishing Aromanian $9.95 to buy Other formats: Paperback |
 | NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE $9.95 to buy Other formats: Hardcover, Paperback |
 | Even You Are a Freemason? Kindle Edition $4.95 Other formats: Paperback |
 | THE THIRD KEY: The Story of a lost Realm $4.95 to buy Other formats: Paperback |
 | Theosophy, The Final Answer $4.95 to buy Other formats: Paperback |
 | NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE Paperback $19.95 |
De citit în limba română:
