Cum arată Dumnezeu? De Eugen Matzota E ca un moșneag bun, cu părul alb și barba lungă, cum e reprezentat în desene simple sau chiar și în iconografia religioasă?
Distribuirea masivă a prostiei – editorial
Distribuirea masivă a prostiei - editorial De Eugen Matzota De câte ori n-am primit mesaje care bine ar fi fost să rămână acolo unde trebuie, adică la canal.
Cum ne condamnă educația la moarte – editorial
Cum ne condamnă educația la moarte - editorial De Eugen Matzota Sistemul educațional se bazează pe evaluarea rezultatelor într-o anumită gamă de valori.
Am scăpat de Târgurile de cărți! – editorial
Am scăpat de Târgurile de cărți! - editorial De Eugen Matzota Impactul COVID-19 a fost crunt pentru industria ce stă în spatele cărții noastre de zi cu zi.
ALTculture 10/2020 – Dan Amedeo Lăzărescu, Nicu Filip, Costel Iancu…
ALTculture 10/2020 - Dan Amedeo Lăzărescu, Nicu Filip, Costel Iancu… De Eugen Matzota Amintiri din istoria Masoneriei românești de după 1990 Mai ales în lumea noastră balcanică, plină de povești istorice total diferite, chiar dacă se referă la același eveniment verificabil, Masoneria are mai mereu o conotație negativă. Ar putea fi vorba pur și simplu despre aura de secret care o înconjoară sau de lumea în care trăim, o lume în care valorile tradiționale pierd teren în fața rating-ului TV. Cândva, cu peste 150 de ani în urmă, câțiva mari Masoni s-au jertfit pentru a crea o Românie modernă, dar acesta este un lucru care nu se spune clar, ba chiar mai deloc. Acum 100 de ani, Masoneria și-a adus contribuția ei hotărâtoare la formarea României Mari. Acești Masoni credeau într-o lume mai bună, făcând totul poate chiar împotriva voinței celor care o locuiau, probabil foarte mulțumiți cu lumea lor arhaică, pastorală.
Nu mai trageți în pensionari! – editorial
Nu mai trageți în pensionari! - editorial De Eugen Matzota Voiam să-i dau unui tânăr o carte de-a mea și-mi spune cu mândrie că a mai citit o carte!
ALTculture 08/2020 – Subtilitățile firescului
ALTculture 08/2020 - Subtilitățile firescului de Eugen D. Popin Manuscrisul volumului ”A treia cheie” a fost, fără pic de exagerare, o lectură captivantă și în același timp cunoașterea fațetelor unei lumi pe care o prețuiesc în mod deosebit. Capitolele cărții par doar la prima vedere autonome, de facto ele continuându-se de la un capitol la altul, alcătuind astfel un text unitar. Cartea începe cu un moment retrospectiv al celui care ne va descrie drumul său în marele haos al lumii. Unele momente de început ale cărții nu fac altceva decât să provoace pe cel care s-a încumetat să o deschidă, căci, ce altceva mai bun poate face un scriitor decât să-l provoace pe cititor, ca mai apoi să-l facă din ce în ce mai mult părtaș de drum.