ALTculture 12/2019: Filmul “Decembrie 1989” într-o singură imagine De Eugen Matzota Revoluție, lovitură de stat, alte variante, după cum poate fiecare să înțeleagă sau după cum vrea să manipuleze, cam asta înseamnă decembrie 1989 după 30 de ani. Cei care n-au trăit acele zile se uită la imaginile de atunci și văd mulți oameni, multe cadavre, multe tancuri puse exact ca la paradă, ca să ia ochii civililor și să dea bine în poză, probabil, clădiri distruse de minți bolnave, plasate sub diverse caschete de care n-ai voie nici azi să te atingi. De exemplu, cel care s-a jucat cu tot Sibiul în acele zile, pentru că i-a dat cineva garnizoana pe mână, și din cauza căruia au murit oameni și au fost distruse clădiri.
ALTculture 12/2019: Istoria noastră ”revoluționară” ca un elefant roz-bleu-oranj
ALTculture 12/2019: Istoria noastră ”revoluționară” ca un elefant roz-bleu-oranj De Liviu Druguș Povestea descrierii elefantului de la Zoo de către copiii veniți în vizită spre a cunoaște REALITATEA animalieră pe viu este modelul perfect (și) pentru descrierea a ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 în România. Copiii, în sinceritatea lor adorabilă, au descris elefantul strict din poziția în care se aflau în preajma elefantului: unii au spus că elefantul este ca un stâlp (îi văzuseră un picior), alții că este ca un șarpe (îi văzuseră trompa), alții că este ca un perete (îi văzuseră burta din lateral). Și nimeni nu i-a putut acuza că nu au văzut întregul, pentru că spațiul era foarte îngust, iar libertatea de mișcare era cvasinulă.
ALTculture 12/2019: DE LA REVOLUȚIE, LA REUTERS
ALTculture 12/2019: DE LA REVOLUȚIE, LA REUTERS De Roxana Dascălu Scriu la distanță de 30 de ani, în timp, și de la mii de kilometri depărtare, dintr-o veche moară din zona Cathară a Pirineilor francezi, despre evenimente care au zguduit o țară și au schimbat destine – scriu despre libertatea câștigată greu, cu prețul a peste 1.100 de vieți. Scriu cu speranță în suflet și cu moartea care planează sumbru peste cea ce istoricii numesc Revoluția română din decembrie 1989. Nu sunt istoric, iar cele ce urmează sunt doar amintiri fragmentare, săpate în memoria mea – felul în care am trăit și rememorez acele zile. Scriu pentru un copil necunoscut, care sper că s-a născut în acel decembrie de foc, și care ar avea acum aproape aceeași vârstă cu a mea, de atunci…
ALTculture 12/2019 – ANNO DOMINI – MCMXC
ALTculture 12/2019 - ANNO DOMINI – MCMXC De Eugen D. Popin
ALTculture 12/2019: O generație irosită
ALTculture 12/2019: O generație irosită De Claudiu Iordache “Dacă Decembrie 1989 înseamnă un inaugural ratat, întrebarea este dacă istoricul poate să ofere şi o soluţie pentru viitor” “singura soluţie, în momentul de faţă, e încă o revoluţie”. “Nu ştiu dacă domnul Iordache mai poate s-o facă, dar ea este absolut necesară” (acad. Florin Constantiniu, discurs ţinut la Academia Română)
ALTculture 12/2019: Scrisoare deschisă despre fratele meu, Domnului Gorbaciov
ALTculture 12/2019: Scrisoare deschisă despre fratele meu, Domnului Gorbaciov
De Petru Ilieșu
M-am născut din întâmplare aici, domnule Gorbaciov,
deşi puteam foarte bine să mă nasc doar cu 100 km mai spre vest.
Carnea, oasele si sângele nu cunosc şi nu au nevoie să cunoască
geografie, domnule Gorbaciov.
Carnea, oasele şi sângele meu s-au născut fără apartenenţă politică.
Carnea, oasele şi sângele meu nu sunt un simplu număr pentru nici o ideologie, domnule Gorbaciov.
Carnea, oasele şi sângele meu nu sunt simplu număr al unui ostatic,
prizonier, şoarece pentru experienţe, animal de prăsilă ori sac de box.
Cine a agăţat în dreptul numelui meu un întâmplător număr, domnule
Gorbaciov?
ALTculture 12/2019 – RĂZBUNAREA CIUDATĂ (tragicomedie neagră) (II)
ALTculture 12/2019 - RĂZBUNAREA CIUDATĂ (tragicomedie neagră) (I) De Adrian Scriminț Ploaia măruntă, mohorâtă și la fel de rece ca și norii, contrasta puternic firile celor care năvăleau în teatru. Cel mai bine de acest lucru își dădeau seama hostesele, observând față de serile obișnuite înfățișări noi, cu comportamente sau personalități diferite. Față de grupul țintă—publicul care îi frecventa de atâția ani sălile transmițând de-a lungul vremurilor cu fragilitate această tradiție și tinerelor vlăstare, alcătuit din melomani cu vestimentații diferite: de la ținute coat-dress, rochii de seară, fracuri, până la pulovere, cămăși cu carouri, blugi și chiar adidași; formând trepte sociale diferite: intelectuali, edili, studenți, localnici, turiști străini sau autohtoni iubitori ai artei—hostesele observau cu o oarecare undă de mirare revoluționarea unei părți bune din public, mai mândru de această dată, și mai cutezător. Indivizii ce-l alcătuiau, și puținele individe, pășeau cu frunțile sus pe covorul roșu, festiv, al instituției culturale.