ALTculture 5/2019 – Singur  printre dușmani

ALTculture 5/2019 – Singur printre dușmani

ALTculture 5/2019 - Singur printre dușmani De Ion Bogdan Martin Publicăm aici un fragment dintr-o viitoare carte a lui Ion Bogdan Martin, la care am simțit nevoia de a adăuga și gândurile mele asupra momentului care a hotărât, din păcate, soarta tristă a României care a pierdut atâția oameni nu doar în cel de-al Doilea Război Mondial, ci și după, în timpul ocupației sovietice, mai mult sau mai puțin transparente. Eugen Matzota 

ALTculture 5/2019 – Casele pictate din regiunea Bodensee (II)

ALTculture 5/2019 - Casele pictate din regiunea Bodensee (II)

Casele pictate din regiunea Bodensee
– fabuloase lecții de istorie renană și mitologie antică

Casele istorice din Schaffhausen

Turiștii familiarizați cu spațiul german vor fi remarcat, în călătoriile lor, tot felul de clădiri cu fațade pictate laborios, ca niște veritabile opere de artă. Și românii au așa ceva, dar sunt mai degrabă edificii religioase (între care se remarcă bisericile pictate bucovinene). Nemții și elvețienii din regiunea lacului Konstanz (sau Boden) au însă tot felul de imobile, ocupate în prezent de instituții sau de persoane particulare, admirate îndelung de oaspeți. Și cum să nu fie așa?, de vreme ce le încântă ochii prin scenele zugrăvite, prin coloritul viu, prin ineditul poveștii descrise în imagini și prin multe alte detalii/elemente arhitectonice deosebite, cum ar fi balconașe și bovindouri ori stucaturi și sculpturi de mare rafinament artistic.
Puteți admira mai jos câteva asemenea bijuterii cu fresce de la granița teritoriilor elvețian și german separate de Rin.

Stein am Rhein

La 25 km de Schaffhausen se găsește un giuvaier de arhitectură medievală al cărui nume înseamnă literal „Piatra de pe Rin”. Localitatea Stein am Rhein este unică în Elveția prin aspectul arhitectural, vizibil mai ales în Oraşul Vechi (Altstadt).

ALTculture 4/2019: Renașterea Francmasoneriei în Europa de Est

ALTculture 4/2019: Renașterea Francmasoneriei în Europa de Est

De Adrian Mac Liman

Căderea Zidului Berlinului, în noiembrie 1989, și dezmembrarea ulterioară a așa-numitului lagăr socialist au creat condițiile necesare pentru întoarcerea Ordinului Masonic în țările Europei de Est. Inutil să spunem că procesul, care se părea că va fi lung și dureros, discret și lent, a fost precipitat după primele încercări de a normaliza peisajul inițial.

ALTculture 4/2019 – Je ne regrette rien!

ALTculture 4/2019 – Je ne regrette rien!

ALTculture 4/2019 - Je ne regrette rien!

De Daniela Sorian

Daniela Sorina Ciurariu, ce-și semnează poeziile Daniela Sorian, s-a născut la Deva. Profesoară de Eurythmie (o artă a transformării în vizibil prin mișcare a cuvântului rostit și muzicii) în Edinburgh, Scoția.
Pasionată de poezie, muzică, pictură și științele naturii, a ajuns la Facultatea de Geologie, București (1991), Eurythmie, UK (1996), Română-Engleză, Alba Iulia (2004).
Cocheta cu poezia de la 12 ani, dar a început activitatea literară în 2015 cu poezie japoneză, în special haiku, obținând câteva premii naționale și internaționale.
A tradus cărți de haiku în engleză: Șirul lui Fibonacci de Genovel Florentin Frățila (2016) și Păpădiile (antologie a grupului “Haiku - Atelier de azi și de ieri”, 2017), unde a și apărut alături de alți 11 autori.
A publicat în câteva reviste din țară și din străinătate: Poezia USR, Algoritm Literar, Sintagme Literare, Alchemia, Itaca Dublin, precum și în câteva antologii, dintre care amintim Antologia Cenaclului Poetic Schenk (2018), unde e și administrator.

ALTculture 4/2019 – RĂTĂCIRE

ALTculture 4/2019 – RĂTĂCIRE

ALTculture 4/2019 - RĂTĂCIRE De Ion Bogdan Martin Am numit această parte a revistei RĂTĂCIRE inspirat de titlul uneia dintre poeziile bunului meu prieten Bogdan Martin, cunoscut ca om vesel, care scrie ca să facă oamenii fericiți, pe măsura umorului scierilor sale. Iată că, să vezi minune, în spatele acestui umorist rafinat, se ascunde un poet profund. Să se fi rătăcit în umor, în teatru, în proza din ce în ce mai spirituală, îndepărtată de lumea noastră de zi cu zi, doar pentru a fugi de eticheta de poet? Nu știu... Vă las să apreciați. Eugen Matzota