Aproape de granița cu România, Cernăuți este principalul oraș ucrainean al Bucovinei de Nord, o regiune istorică, fiind când în posesia turcilor, când a românilor-bucovineni, când a ucrainenilor, fiecare stăpânire punându-şi amprenta asupra dezvoltării sale. Epoca de aur a fost cea din timpul monarhiei austriece (din a doua jumătate a sec.XIX-începutul sec.XX), vizibilă şi azi la nivel arhitectonic.
Între 1918-1940 oraşul a fost parte a Bucovinei româneşti. Aici au venit la studii poetul Mihai Eminescu, compozitorul Ciprian Porumbescu, scriitorul Gala Galaction, teologul Dumitru Stăniloae şi poeta Olga Kobileanska, a cărei activitate s-a împletit strâns cu viaţa literar-artistică.
După intensa rusificare de după război care a durat până prin anii ’90, Cernăuţiul retrăieşte în prezent o a doua perioadă de strălucire prin valorificarea turistică a obiectivelor sale istorico-culturale, cele mai admirate fiind Universitatea Naţională (fostă Mitropolie a Bucovinei), Teatrul Muzical-Dramatic, Catedrala Sf. Duh, Muzeul de Artă, Primăria, stradapietonală Olga Kobileanska, clădirile unor vechi hoteluri, Palatul de Justiţie (sediul Administraţiei Regionale), Muzeul de Istorie şi Cultură a Evreilor din Bucovina, Cinematograful „Cernăuţi” (fostă Sinagogă), Filarmonica, Catedrala Sf. Nicolae, Biserica Armenească, Gara etc.
Cernăuțiul se fălește cu multe monumente şi clădiri arhitectonice deosebite (în special de pe artera pietonală Olga Kobileanska) datorită cărora urbei i se zice „Mica Vienă”. Vă invităm la o călătorie în timp pentru a surprinde farmecul de altădată!
Universitatea Naţională „Iuri Fedkovici” (fosta reședință mitropolitană) este, fără îndoială, mândria orașului, mai ales că a fost inclusă pe lista patrimoniului UNESCO. Impozantul sediu din cărămidă ce se remarcă prin amestecul de stiluri (bizantin, gotic, baroc, maur, istoricist) îi aparţine arhitectului ceh Josef Hlavka şi a fost ridicat în etape, între 1864-1882. În 1918, în Sala Sinodală, Iancu Flondor şi Sextil Puşcariu au anunțat unirea Bucovinei cu România. După acest moment istoric, instituţia s-a numit Universitatea „Regele Carol I”. După anexarea la Ucraina s-a numit Universitatea de Stat din Cernăuţi. Din 1989 poartă numele unui scriitor bucovinean, tribun al luptei de renaştere naţională ucraineană.
Prima impresie a vizitatorilor care ajung aici este de măreţie la vederea construcţiei ce pare o fortăreaţă, iar după ce aceştia pătrund în curtea de onoare sunt copleşiţi de masivitatea ansamblului cel mai reprezentativ din Cernăuţi, o carte de vizită incontestabilă, aşa cum sunt Palatul Culturii pentru Iaşi şi Cetatea de Scaun pentru Suceava.
Trei clădiri compun edificiul: fostul Palat Mitropolitan, fostul Seminar şi fosta Mănăstire. În stânga se înalţă impunătoarea Biserică sinodală Trei Ierarhi şi Capela Sf. Ioan de la Suceava.
În dreapta, în clădirea dominată de turnul cu ceas, au funcţionat o Şcoală de pictură, o Şcoală de psalmi, un Muzeu şi o casă de oaspeţi. Dacă, la exterior, clădirea e grandioasă, la interior este pe măsură, numeroase fiind sălile deosebite şi bogat împodobite cu marmură, alabastru şi alte materiale de construcţie scumpe: Sala Sinodală (azi Sala de Marmură, cu mozaicuri şi fresce murale zugrăvind personalităţile medievale, dar şi portrete ale slujitorilor bisericii, realizate de pictorul K. Skovoroda, ale cărei arcade se sprijină pe coloane zvelte), Sala Roşie (sau Sala Conferinţelor, adică fosta încăpere a reuniunilor Sf. Sinod, cu decoraţiuni pe tavanul casetat), Sala Şevcenko (având tavan compartimentat şi creând senzaţia de mici cupole), Sala Albastră (mai simplistă) etc.
De numele venerabilei instituţii se leagă devenirea şcolară şi profesională a multor oameni de seamă: Gala Galaction, scriitor şi preot ortodox, a terminat doctoratul în Teologie aici, Ciprian Porumbescu a făcut studii muzicale, aici compunând unele dintre creaţiile sale, părintele Dumitru Stăniloae a studiat şi el aici.
