De Eugen Matzota
Victoria lui Stalin împotriva lui Hitler, ajutat copios de americani, ne aduce comunismul.
Cultura sovietică inundă imediat România.
Regele Mihai este alungat din țară în urma complotului dintre sovietici și adunătura de profitori cumpărați sau nu, trădători de țară, de fapt.
Erau comuniști, adică puneau Patria pe ultimul loc, înainte fiind ”Internaționala”, cum e acum ”globalizarea”.
Apare societatea unde nu conta valoarea, ca și azi, nu-i așa? Intelectualii erau suprimați prin închisori sau la Canal. Așa cum nemții închideau ochii când prietenii lor evrei erau duși în lagăre, așa și românii tăceau din gură, să le fie lor bine.
Cultura consta în traducerea masivă din rusă. Gheorghiu-Dej pare să-i alunge pe sovietici în 1957. Probabil că realizaseră că poporul român era suficient de îndobitocit. Spre deosebire de unguri, cu revolta din 1956, de cehoslovaci, 1968, românii par a fi cum îi descrie Miorița.
”Capul plecat, sabia nu-l taie” spune multe…
Trupele sovietice, cu sateliții lor din țările supuse, invadează Cehoslovacia iar Ceaușescu se opune.” Această atitudine îi creează o poziție privilegiată în Occident, până la vizitele în China și Coreea de Nord, când începe Revoluția culturală.
Cultul personalității este exacerbat, atingând dimensiuni de neimaginat azi, poate…
Cultura decade și mai rău…
Românii nu prea mai pot, e din ce în ce mai rău, la fel, de neimaginat azi. Poate că de aceea, în anumite condiții, poporul îl dă jos în 1989.
Astfel, de bine, de rău, România pare a mima un fel de democrație, unde la putere sunt cam tot activiștii de dinainte de 1989, cei care au ajuns sus imediat în 22 decembrie, sau cei aflați în conexiune cu ei, care dețin și puterea politică și pe cea economică, nu în totalitate, desigur.
Cultura pare a fi liberă, dar lăsată să se descurce fără subvenții, cum chiar și comuniștii făceau, adică să moară pe mâna ei…
Și atunci ce face Statul pentru poporul ce tinde a deveni populație?
Pe scurt, nimic!
În cazul ideal în care s-ar putea vorbi de influența lui în promovarea unor idei care să determine socializarea pozitivă, am putea vorbi de educație, de exemplu. Dar ea e la cheremul unor politicieni care ei înșiși ar putea fi exemple de nereușită a statului în domeniul educației.
Ar mai fi TVR, tot politic condus, care impune modele de viață cel puțin dubioase, ce nu îndeamnă deloc la impunerea unor valori solide, morale. Este un elogiu adus șmecherilor care se descurcă în viață fără educație.
Altfel spus, chiar și statul a ajuns să promoveze diverse subculturi, o adevărată civilizație a șmecherilor, cei care ajung departe fără a avea nevoie de educație și, mai ales, fără a produce nimic bun, căci, așa cum se spune, ”dacă muncești, n-ai timp să câștigi bani.”
Cultura nu mai e necesară acestui tip de Stat, se vede clar.
Îndobitocirea populației bune de vot, da!
Am zis!
Mai mult… / More…
