Noi încă mai credem în cultură!
Poți ajuta imediat prin PayPal, REVOLUT
sau pe contul asociației ECOULTOUR!
M-am trezit cu greutate, era târziu și nu înțelegeam de ce sunt așa de obosit. M-am spălat repede, mi-am tras blugii, un tricou și, după bunul obicei, m-am îndreptat către parcul din strada Miresmei. Ici și colo, doi trei oameni și copii jucându-se. M-am așezat pe bancă așteptând. Măsuram distanțele între case și număram copacii din parc. Tot timpul îmi dădea număr impar și, automat, mă duceam cu gândul, nu știu de ce?!, la „plopii fără soț” ai lui Eminescu!
„…La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nțelegea –
Tu nu m-ai înțeles….”
Trăisem cu adevărat la ceea ce fusesem martor? Dar dacă nu era decât o experiență subconștientă, o întrevedere onirică și urma să mă trezesc! Să realizez că… Doamne, ce îi este dat omului, pe pământ, să experimenteze și să trăiască!
Wherever!!!
Mă scărpinam la ureche… Mă ustura. Și imediat mi-am adus aminte că mă pișcase un țânțar. Deci… deci chiar n-am visat, dar bătrânul, oamenii de la Sanatoriul de psihiatrie, am auzit sirena, chiar nu… Îmi puneam zeci de întrebări pe minut, la sutele de nelămuriri, al căror răspuns nu îmi venea. Nu sintetizam întreagul volum al întâlnirilor, timp de o săptămână, cu acel bătrân. Care era sensul?
Dar dacă era Kafka?! Ei, ce tâmpenie, a murit de mult, încă din 1924. Suntem în 2024! O sută de ani, frate! Ce ai?!
Ei! Așa ceva… clar era imposibil. Transpirasem și eram un munte de neliniști. Un munte, poate, mai puțin vrăjit, dar mai înnebunit!
▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE ● 88 ● 12/2024 ▲▲▲
Am văzut, lângă mine, pe bancă, o carte și un pachet de țigări Dunhill început. Am aruncat țigările cât colo, mă lăsasem de fumat încă de la 18 ani!!! Ce mai căutau acolo?! Dar cartea… M-am uitat cu ochii pe jumătate închiși, mi-era teamă să nu fie tot Kafka. Dar nu, ce bine, coperta arăta altfel. Iau cartea în mână… Un autor sau o autoare necunoscută… „Cele patruzeci de legi ale iubirii”, acesta era titlul, iar cartea era scrisă de… Elif Șafak! Femeie, cred! Turcoaică, după nume. Oare ce mesaj se vrea a mai mi se transmite?
Doamne, unde vrei să mă mai duci?!
„Vă văd om în vârstă…” Vorbele omului de la sanatoriu încă îmi mai reverberau și simțeam, cumva, că mă dor! Dar eu… eu am… 16 ani!
M-am ciupit de mâna stângă și m-a durut.
Am pus, degrabă, cartea la loc pe bancă, pentru că am auzit niște glasuri dulci de copii cunoscute și… mi-am revenit. Erau Oliver și Nora, cu Cosmina, mama lor. Veniseră, întâmplător, în acel parc, fiindcă, de obicei, mergeau în parcul din strada Sachelarie Visarion, fiind un parc mult mai mare.
‒Bunicuʼ! Bunicuʼ! Uite-l pe bunicuʼ! exclamară cei doi copilași alergând, bucuroși și plini de viață, în brațele… mele!
Eram bunic?!
Doamne, ce-a mai trecut vremea!
Și mamei, mamei ce-i voi spune?!
Did you like it? DONATE, please!
PayPal
REVOLUT: @eugenematzota
Readings in English
 | The Vanishing Aromanian $9.95 to buy Other formats: Paperback |
 | NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE $9.95 to buy Other formats: Hardcover, Paperback |
 | Even You Are a Freemason? Kindle Edition $4.95 Other formats: Paperback |
 | THE THIRD KEY: The Story of a lost Realm $4.95 to buy Other formats: Paperback |
 | Theosophy, The Final Answer $4.95 to buy Other formats: Paperback |
 | NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE Paperback $19.95 |
De citit în limba română:
