Noi mai credem încă în cultură!
Ajută-ne și tu atât cât poți! DONEAZĂ!
REVOLUT: @eugenematzota
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI
Vulcan, jud. Brașov, CIF 34237932
ING Bank, RO94INGB0000999916569535
Când viața bate filmul!
Fragment din ”Fascinația Diavolului”
de Eugen Matzota
Dacă Fascinația Diavolului ar fi fost un film,
și nu o carte, așa cum este aceasta, probabil că ar fi început să înceapă cam așa:
EXT. CER SENIN. SEARA
Lună plină. Cadrul se lărgește încet, cuprinde întâi tot cerul, apoi frunzele copacului din fața casei, apoi fereastra, apoi intră în cameră.
INT. BIROUL LUI GIL. SEARA
În cameră, se vede biroul lui Gil, luminat de o singură lampă de masă.
Pe peretele din spatele biroului este portretul unui bărbat îmbrăcat cu o eleganță aparte, cu ochi de culori diferite, parcă.
Când camera schimbă unghiul, ochii par a urmări mișcarea ei, deși e un tablou, nu un om viu.
PP GIL
Gil urmărește atent ce se întâmplă pe ecranul computerului, enervat că nu-i merge ceva.
GIL
Ei, drăcia dracului!!!
Ia uite cum am ajuns să vorbesc numai și numai din cauza ta!
Bărbatul din tablou pare a zâmbi îngăduitor, ba chiar satisfăcut.
Ușa scârțâie ușor. Gil nu aude nimic, fiind prea concentrat.
În lumina palidă a lămpii, începe a se desluși chipul unei femei acoperite cu un șal străveziu.
Este o femeie din alte timpuri, după cum arată a fi îmbrăcată.
Deodată, ea i se adresează direct, ca și cum s-ar cunoaște foarte bine, de puțin timp, dar și mult mai departe în urmă:
O FEMEIE FRUMOASĂ
(Se uită rugător de sus,
spre Gil)
Nu-i așa că mă mai iubești? Știi, tot așa cum mi-ai spus-o aseară, pe malul Nilului. Haide, haide, mai spune-mi o dată, te rog…
GIL
(Cu ochii în ecran)
Draga mea Cleo, cum să-ți spun eu?
O FEMEIE FRUMOASĂ
Vaaaai, ce frumos! Nimeni nu-mi mai spune așa ca tine, iubitul meu! Toată lumea Cleopatra, Regina Cleopatra… M-am săturat…
Gata, mi-ajunge și-atât, iubitul meu, te las să-ți vezi de ale tale.
GIL
(Cu ochii în ecran)
Bine-bine, doar vezi și tu că te iubesc.
FADE TO:
INT. BIROUL LUI GIL. DIMINEAŢA
Gil, la biroul lui, preocupat, cu fața către cameră. Pe ușa întredeschisă, se strecoară o femeie pe care sigur că o știe de-o viață, toată lumea o cunoaște, dar nu poate fi ea. Doar fusese executată, cu tot cu soțul ei!
Deodată, aceasta îi spune cu voce tare, într-un fel anume, așa cum fac femeile îndrăgostite:
O FEMEIE DE LA ȚARĂ
(Se uită rugător spre Gil)
Nu-i așa că nu m-ai mințit? Nu-i așa că mă iubești numai pe mine? Hai, spune-mi, te rog…
(Șoptește)
E și Nicu dincolo. Știi, ar vrea să-ți spună și el cât îi ești de drag.
GIL
Ei, asta-i culmea!
Piei, Drace!
(schimbă tonul)
Doamne ferește!
Da’ tu chiar nu vezi c-am treabă?
Sigur că vă iubesc pe toți!
(Se-ntoarce puțin către tabloul din spatele său.)
Și tu, că tu și numai tu m-ai băgat în toate astea, nu mai tot râde acolo, că te simt și te văd și cu spatele!
NARATOR
(OFF)
Daaaa, acesta este Gil, un bărbat iubit de femei, de bărbați, iubit de toți și de toate cele ce au sau au avut viață…
Chiar și de Moarte…
Dar mai ales de Diavol.
Aceasta ar putea fi o poveste de dragoste, povestea lui Gil și a Morții, dar mai ales a Diavolului.
FADE TO BLACK.
Cam așa ar fi putut începe filmul vieții lui Gil, cel atât de iubit, de trăgea toată lumea de el.
Toată lumea asta, așa este, dar și altele…
Scenariul lui Gil
Fiecare film are scenariul lui și așa este și cel al lui Gil. Ca și la alte filme, și aici sunt mai mulți scenariști, doar că aceștia nu lucrează în echipă. Din contră, par a fi din echipe rivale.
Acuma, ce să zic și eu, care nu fac parte din nicio echipă?
Nefiind nici scenarist de felul meu, am scris doar niște rânduri ce-ar putea fi adunate într-o carte, că la atâta m-am putut învrednici.
Mai mult, cred că asemenea imagini ar fi fost parcă și mai greu de redat în cuvinte, drept care am ales să încep altfel.
Așa că, gata, ce s-o mai lungim, să-ncepem cu scena vieții!
Aceasta e scena pe care jucăm cu toții, fiecare cu rolul lui, mai lung sau mai scurt.
Gil își are și el rolul său, drept care vom zăbovi mai mult asupra lui, cu descrierea mai aprofundată a locurilor, a oamenilor și a realităților care ne înconjoară. Și pe el, și pe noi.
Nu le vom ocoli nici pe cele care trec prin noi, dar nici pe cele din noi.…
Fragment din cartea
Fascinația Diavolului
www.libris.ro
(sau direct la autor, pentru cele cu autograf personal)