Noi mai credem încă în cultură!
Ajută-ne atât cât poți și DONEAZĂ!
REVOLUT: @eugenematzota

Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI
Vulcan, jud. Brașov, CIF 34237932
ING Bank, RO94INGB0000999916569535

Frumoasa Bizantina și Dramaturgul
(Mushata byzantinâ rain dramaturgul)

La editarea acestui text, am păstrat, atât cât am putut, forma în care s-a făcut traducerea inițială în limba română, cu toate stângăciile inerente, tocmai pentru a păstra parfumul unic al scrierii originale.
Dacă n-am reușit să păstrez toată savoarea textului original, explicațiile trebuie căutate în lumea din care provine autoarea, diferită de ceea ce am putea numi civilizația europeană contemporană. 
            Eugen Matzota

Personaje:

Frumoasa Bizantina 
Poetul dramaturg Valeriu
Poetul liric Mario
Cor de tineri cântăreți și dansatori
Cei doi părinți
Chelner

BIZANTINA (Acasă, în fața oglinzii, se pregătește pentru teatru și încet, melancolic, cântă un fragment din piesa „Nunta Armânească”)

„Hai, frate curajos, hai să ne căsătorim amândoi,
La încoronare, curajoși vin la noi,
Să bem din paharul iubirii de acolo,
Viața, viteazule, să o petrecem amândoi”.

MAMA (Brodează cadouri pentru Bizantina): Ah, bărbate, ce facem cu Bizantina? Rămâne fata nemăritată! Hai să-i găsim noi unul de-al nostru! Ia să vedem ce facem, că-i mai mare rușinea, fiica noastră nu este măritată.

TATĂL (Trage firul de lână): O, o, o! O femeie ca fiica noastră, frumoasă, educată și isteață, nu poate rămâne nemăritată!

Încet, cei doi vorbesc despre fiica lor…

BIZANTINA, îmbrăcată în ”sorkade”, intră între timp în cameră.
Cei doi părinți: Frumoasa noastră Bizantina, de ce ești așa de împodobită? Unde ai de gând să porți hainele astea, poate că te vei întâlni cu iubitul tău, așa-i?

BIZANTINA: Ah! Mereu mă tot întrebați! Merg cu o prietenă la teatru și acolo s-ar putea să-mi găsesc și iubitul.

TATĂL: Fata mea frumoasă! Să te distrezi, dar după ce te-ai întâlnit cu iubitul, comandă din delicioasele delicii turcești de la Krushevo.

BIZANTINA: Dragul meu tată, draga mea mamă… Odată ce-l găsesc și, după ce văd că mă iubește, vom veni împreună. Haide, rămâneți sănătoși, eu plec, la revedere!

BIZANTINA, lângă teatru, își așteaptă prietena. Se apropie frumosul Dramaturg, artist și poet, prietenul ei, pe care nu-l mai văzuse de mult timp.
BIZANTINA îi vorbește frumos: Bună ziua, domnule dramaturg, respectat artist! Ce mai faci!?

VALERIU:  O, bună seara, frumoasă doamnă. Sunt bine! Te rog, spune-mi Valeriu. Nu, doamnă, nu pot fi un om rău, sunt sănătos, fac lucruri bune, sunt dramaturg și știu cum ar trebui să-mi duc viața, frumusețile ei și frumusețea feminină. Sunt bogat, am de toate!
Am avut femei de toate vârstele, am vrut să fac știință cu ele, că nu sunt prost și necivilizat!… Citesc mult! Cărți, ziare, actori și poeți, bărbați și femei.
Ei bine, mi-am amintit cum te cheamă: Frumoasa Bizantină…Da, frumoasă mea Bizantină, te invit la o cafea în restaurantul meu, aici la opt…

BIZANTINA:  O, foarte bine! Foarte frumos din partea ta! Mulțumesc. Mă bucur să te cunosc… Mulțumesc, dragă Valeriu.
BIZANTINA și VALERIU (Cei doi îndrăgostiți de la masă beau cafea)

BIZANTINA: Da, domnule Valeriu, sunteți cu adevărat slăvit, om înalt și educat. Cu capul plin cu multă înțelepciune, dar cu inima care are fereastra mică… Scuze, iartă! Dar așa a venit la mine domnul Valeriu…

VALERIU: Aha, ha, ha! Bine făcut! Când mi-ai văzut inima? Ce parte din mine ai văzut-o! Sigur ți-a plăcut tot ce am făcut!?

BIZANTINA: Le-am văzut pe toate în teatru, le-am văzut pe ecranul televizorului, din lateral, din cealaltă parte a scenei teatrului și să știe oare ochii tăi să plângă cu alți ochi și cu cealaltă inimă de dor!?

VALERIU: Nu! În oglindă văd doar ochii mei. Ei văd doar tot ce vreau eu. Dar nu pentru alții. Alții, ochii lor, dacă vor să plângă, lasă-i să plângă. Nu-i treaba mea!

BIZANTINA: Aha. Poți să ai buze care știu să râdă sau nu!?… Pentru frumusețe… dar, pentru râs…?

VALERIU: Am, am! Nu vezi cât de frumoase sunt. Sărut! Dar, din nou, sunt doar ale mele… Pentru mine ele sunt, și sunt mereu cele flămânde. Mereu doresc ceva de a atinge!…
 
BIZANTINA:  Da, iubire! Ai parte de dragoste!?
VALERIU: Am, am! Și asta este marea dragoste. Dar nu pentru aventură! Dragostea mea sunt banii…
BIZANTINA: Aha, ha! Eh, domnule Valeriu, domnule Valeriu!… Ai dreptate. Banii fac lumea să se învârtă și să mintă femeile sărace, nu!?
Dar inima ta, văd că este foarte mică, are o ușă mare și încuiată!
În ea ai și o fereastră mică, unde nici măcar o pasăre nu poate sta să cânte în ea.
Aha, e frig acolo…

VALERIU: Da, da, da! Prietenă, nu este. Am o inimă cu foc mare, cu căldură!
De ce atunci păsările din inima mea sunt reci!? (Dramaturgul spune toate astea furios).

BIZANTINA: De aceea, domnule, nu v-ați deschis ușa inimii, ca să vă îmbrățișeze cu căldură. Căldura iubirii. Vă rog, domnule, dacă nu deschideți ușa, atunci deschideți fereastra inimii. Lăsați, prietene, să intre în inima mea și să vadă bucuria și frumusețea grădinii paradisului…

VALERIU: Da, frumoasă Bizantina, ce este raiul pentru tine și ce este iadul meu?

BIZANTINA: Iadul sunt banii tăi și ai celor foarte bogați, care îi cheltuiesc zi de zi, nici nu visează vise frumoase și dulci, ci se sufocă mereu de frică și fug de toți, se ascunde în ei ceață…
DOMNULE VALERIU iar raiul este… Raiul este dragostea inimii. Da!
Acolo toate florile au înflorit cu toate culorile frumoase și fericite. Ei le numesc inimi deschise. Sunt pline de dor pentru întreaga lume, pentru cei mari și mici, pentru cei bogați și pentru cei săraci.
HAI, DOMNULE VALERIU, Inima mea îți va deschide și inima! Râsul meu va deschide ochii ușii tale închise. Sufletul meu este un câmp fertil și bogat, din care crește grâu pentru pâine pentru toată lumea.

VALERIU: (Gânditor, își mișcă încet capul în stânga și în dreapta și-și spune:  Ce, fată, poate că este… Dar, am să mă apropii de ea, să-i mai văd mintea feminină.)

VALERIU:  Ai dreptate, Bizantina. Tot ce spun femeile este adevărat.
Ele văd lumea cu patru ochi, trei urechi și o mare ambiție…
Aici voi sparge piatra inimii mele! Îmi voi deschide ușa și inima și voi veni să gust din pâinea dulce, să beau apa dulce și dătătoare de viață, din acel izvor, unde numai îngerii lui Dumnezeu beau.

(VALERIU N-a înțeles prea bine înțelepciunea frumoasei Bizantina. A început și s-a oprit… Și-a amintit despre ce vorbea frumoasa Bizantină și spune.)

Rămâi, Bizantină, iată că vine prietenul Mario, poetul liric cu versuri de dragoste. Încă mai cântă fără să vină.
HAI MARIO, vino să reciți pentru noi, pentru o dragoste frumoasă. Haide!

POETUL MARIO:
FLOAREA IUBIRII

Această floare roșie
Această floare care îi face ochii să râdă
și eliberează inima,
iubirea este iubire
dor cu rădăcini adânci.

Această dragoste de flori!
Deschis în spirit,
cu culorile răspândite pe piept,
cu clinchete și dor în glas,
este un punct de rouă în ochi.

Ah! Floare frumoasă și amară!
Ne vei cânta toată viața,
ne vei frânge inimile,
ne vei lacrima ochii
pentru frumoasa amintire
în fiecare zi, pentru totdeauna.

BIZANTINA ȘI VALERIU plâng puțin, atinși de frumusețea melodiei și încep un nou drum. Îți dau mâinile, se îmbrățișează și se îndreaptă spre răsăritul soarelui.

VALERIU:  Da, drumul ăsta e frumos. Această lumină este a inimii.
Înțeleaptă Bizantină, Dumnezeu te-a adus din nou la mine. Inima mea cu bani nu vedea nimic, doar lașitate și frică.
Da, e frumos.
DAR BIZANTINA… Haide! Dă-mi mâna, ia-ți inelul de aur și fii mireasa mea!
Știi, nu te bag în anticariatul meu cu multe femei. Mai ales în inimă. Doar pentru mine. Știi Bizantina!… Și eu pentru tine!…

Bizantina întinse mâna și acceptă inelul cu diamante.
Își dau mâinile și merg să savureze deliciile delicioase la părinții Bizantinei.

*

În acest moment, un cor de tineri artiști cântă cu voce tare:
DRAGOSTEA ESTE BUCURIE

Atât de frumoasă este lumea,
așa este viața,
cu lumina lui Dumnezeu
Dragostea este o mare bucurie.

Ne face fericiți,
conectați munți și poduri,
Dragostea este ca marea
cu valuri în mișcare.

Dragostea este albastrul cerului!
Drum luminos!
Cea mai mare bucurie umană
Doamne, iubirea
este lampa inimilor.

*

CORUL CĂNTĂ și o însoțește pe Bizantina cu Valeriu în grădina fără dragoste.

*

CĂNTĂREAȚA din spatele lor se întoarce către public și spune:
Lucrurile frumoase în viață se realizează cu dragoste, înțelegere și înțelepciune.
Hei, Bizantina! Bizantina! Cu excepția fetelor și a mireselor înțelepte, ele fură
inimile celor dragi și devin prințese foarte onorabile.

La final, cântăreața cântă melodia: „Viteaz cu ochi frumoși”.
Sfârșit: Se cântă muzică ușoară, iar toți: autorul, scenograful, regizorul, actorii, urcă pe scenă și mulțumesc spectatorilor. 

Autor, scenograf, cântece și muzică: Vanghea Mihañ Steryu, Skopje, Macedonia
Tradus din armânească în română: Vanghea Steryu
Editare, corectură și adaptare în limba română: Eugen Matzota

---

Did you like it? DONATE, please!
PayPal
REVOLUT: @eugenematzota

---

Readings in English

	The Vanishing Aromanian $9.95 to buy Other formats: Paperback
	NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE $9.95 to buy Other formats: Hardcover, Paperback
	Even You Are a Freemason? Kindle Edition $4.95 Other formats: Paperback
	THE THIRD KEY: The Story of a lost Realm $4.95 to buy Other formats: Paperback
	Theosophy, The Final Answer   $4.95 to buy Other formats: Paperback
	NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE Paperback $19.95

De citit în limba română: