Mai e nevoie azi de Masonerie? ▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE ● 81 ● 5/2024 ▲▲▲

Îți place?
POȚI AJUTA?
VINO CU NOI!

Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania

Eugen Matzota: Recent, am avut privilegiul de a fi implicat de către Flavius Jakubowicz în inaugurarea unui proiect de anvergură, și anume deschiderea Muzeului de Istorie și Artă Masonică din România (M.I.A.M.R.). În calitate de fondator al acestui muzeu, domnul Jakubowicz mi-a conferit, poate fără să realizeze, oportunitatea de a lega trecutul de prezent prin intermediul acestei instituții.
Permiteți-mi să vă expun de ce consider că această realizare depășește aparențele inițiale și relevanța sa transcende contextul imediat. Este esențial să încercăm, indiferent de rezultat, să contribuim la binele comun, și nu doar în cadrul comunității Masonice. Această inițiativă reprezintă nu numai un pas înainte în conservarea patrimoniului cultural, ci și un efort de a împărtăși cu largul public o parte semnificativă a istoriei noastre colective.
Este acest muzeu acela din visul lui Marcel Shapira?

Flavius Jakubowicz: Trebuie subliniat de la început că inițiativa de a înființa Muzeul de Istorie și Artă Masonică din România (M.I.A.M.R.) răspunde acelei necesități de care îți spunea și ție Marcel Schapira. Schapira, unul dintre pilonii păstrării spiritului Masonic în exilul parizian postbelic, a reprezentat un far de lumină în perioada întunecată a instalării regimului comunist în România.

Camera în care adunase numeroase artefacte pe care ar fi dorit să le expună în România, nu în exilul său, devenise neîncăpătoare. Această poveste reflectă discreția și modestia cu care Masonii români s-au reunit în perioada post-comunistă. În ciuda acestor circumstanțe, nu se putea realiza după anii 1990 visul lui, dat fiind contextul socio-politic incert.

E.M.: Acum, iată că a sosit momentul! Transformarea visului lui Marcel Schapira în realitate a fost posibilă prin eforturile susținute ale tale, Flavius. Ca fondator al M.I.A.M.R., nu ești doar un expert recunoscut în domeniul consultanței fiscale, contabilității și auditului, dar manifestă și o pasiune profundă pentru istorie și Francmasonerie. Contribuția ta la acest proiect este deosebit de valoroasă, aducând în prim-plan patrimoniul Masonic prin intermediul exponatelor expuse.
F.J.: Experiența mea a relevat o lecție esențială: necesitatea unei deschideri către non-Masoni, spre lumea profană, trebuie să fie o realitate tangibilă. În trecut, acest lucru nu era posibil, dar în prezent, chiar și United Grand Lodge of England (UGLE), entitatea fondatoare a Masoneriei moderne în 1717, adoptă strategii moderne de marketing pentru a se apropia de publicul larg.
Această evoluție subliniază importanța dialogului între Masoni și societatea civilă, facilitând o mai bună înțelegere și apreciere a contribuțiilor Masonice la patrimoniul cultural și istoric global.
Este esențial să recunoaștem că Ordinul Masonic, format acum mai bine de trei secole, nu mai reprezintă exclusiv ghilda constructorilor de catedrale, ci a evoluat într-o Fraternitate a gentilomilor, așa cum sunt percepuți nobilii în cultura occidentală. Această transformare subliniază importanța unui comportament exemplar din partea Masonilor.

De asemenea, trebuie să conștientizăm diferențele istorice și culturale ale României în comparație cu Vestul Europei. În contextul nostru, boierimea, deși ocupând funcții înalte, nu echivalează cu nobilimea tradițională sau cavaleria vest-europeană. Aceste particularități istorice influențează percepția și adoptarea Masoneriei în spațiul românesc.

E.M.: Mai este Masoneria potrivită azi?
F.J.: Masoneria, creată în 1717, reflectă valori și principii care nu sunt neapărat specifice culturii românești, dar acest lucru nu reduce valoarea sau relevanța sa. Este un fapt că nu toți bărbații sunt sau ar trebui să fie Masoni, și, într-o notă mai modernă și inclusivă, nici nu este necesar ca toți Masonii să fie bărbați.
Fiecare individ urmează propriul drum, așa cum sugerează înțelepciunea ancestrală, iar diversitatea de perspective este esențială atât în viață, cât și în Masonerie. Aici, principiul biblic „mulți sunt chemați, dar puțini aleși” este adesea reflectat.
În plus, este comun ca persoanele neinformate să presupună că au o înțelegere profundă a Masoneriei, proiectând idei despre influența acesteia asupra lumii. În realitate, multe din aceste percepții sunt bazate pe speculații și nu pe cunoașterea adevărată a practicilor și principiilor Masonice.

E.M.: Cine conduce lumea, Masoneria?
F.J: În zorii parcursului meu inițiatic, preocupările legate de influența Masonică în lume nu mă captivau, fiindcă mă identificam mai mult cu căutarea spirituală decât cu cea materială. Am fost întotdeauna atras de posibilitatea de a ajuta și de a răspunde apelurilor celor în nevoie, departe de a găsi satisfacție în suferința altora. Așadar, am fost și sunt parte din acei oameni care își extind preocupările dincolo de sfera personală și familială, orientându-se spre binele comun.

Acum, cu experiența acumulată de-a lungul anilor în demersul meu de perfecționare, înțeleg că cunoașterea este mult mai vastă și mai profundă decât părea la început. Cu toate acestea, este clar că Masoneria nu guvernează lumea. Sunt alte entități, poate grupări de indivizi extrem de înstăriți, organizații precum Ordinul Iezuit cu rețelele lor extinse de instituții educaționale, sau alte grupuri, care pot avea un cuvânt greu de spus în afacerile globale, dar nu neapărat Masonii.

Acesta este un adevăr esențial pe care l-am înțeles în timp: Masoneria se concentrează mai degrabă pe dezvoltarea personală a membrilor săi și pe promovarea unor valori etice universale, decât pe exercitarea unei influențe directe asupra cursurilor politice sau economice ale lumii. Acesta este spiritul autentic Masonic: unul de creștere interioară și de sprijin mutual, nu de dominare globală.

E.M: Ce e dincolo de Poarta Templului Masonic?
F.J.: Este fundamental să evidențiem că, în Templul Masonic, sunt explicit interzise discuțiile pe teme religioase sau politice, tocmai pentru a evita polarizarea și conflictele care pot deriva din acestea. Conform vechilor reguli, „Francmasonul este un supus pașnic al puterilor civile acolo unde locuiește și muncește și nu trebuie să fie niciodată implicat în comploturi și conspirații împotriva păcii și bunăstării națiunii”. Aceasta reflectă principiul că Masonii trebuie să fie factori de stabilitate și ordine socială.

De-a lungul istoriei, mulți Masoni s-au dedicat creării unei Românii moderne, jertfindu-se pentru idealuri naționale, cu toate că aceste contribuții nu sunt întotdeauna recunoscute sau subliniate în discursurile publice. De exemplu, bulevardul Magheru din București, numit astfel după un Mason, este un simbol al legăturii între Masonerie și evoluțiile socio-politice din România.

În contextul formării României Mari acum un secol, Masoneria a avut un rol decisiv, membrii săi crezând ferm într-o lume mai bună și străduindu-se să depășească viziunile arhaice ale timpului. Desigur, Masonii sunt oameni și, ca toți oamenii, pot comite greșeli, dar își propun să le minimizeze prin principiile pe care le urmează.

În zilele noastre, când par să se schimbe multe dintre valorile consolidate, Masonii se străduiesc să mențină constanța unor principii testate de timp. În fața schimbărilor rapide și adesea perturbatoare ale societății contemporane, unde minoritățile pot părea că își impun voința în detrimentul unei majorități percepute ca indolentă sau impasibilă, valorile Masonice de integritate, fraternitate și devotament față de binele comun devin și mai relevante. Așadar, în vârtejul transformărilor sociale, Masoneria propune un cadru de valori stabile, esențiale pentru menținerea echilibrului și coeziunii sociale.

E.M: Poate salva Masoneria lumea?
F.J.: Discuția despre moralitatea tradițională și schimbările aduse de societatea contemporană este una profundă și adesea divizivă. Este observabil că normele care odinioară păreau universale și benefice sunt acum reconsiderate sau respinse în favoarea unor noi perspective, uneori promovate de grupuri care nu reflectă neapărat majoritatea. Aceasta ridică întrebări esențiale despre ce este considerat bun sau rău într-o epocă în care libertatea de exprimare pare să fie supusă unor restricții tot mai stricte, evocând temeri de revenire la practici autoritare sub noua etichetă a corectitudinii politice.

În acest context de transformare rapidă, este natural ca oamenii să simtă că pierd controlul asupra schimbărilor ce îi afectează. Francmasoneria, deși profund ancorată în idealurile sale fondatoare din 1717, recunoaște necesitatea adaptării. Aceasta nu înseamnă că principiile sale de bază se schimbă; mai degrabă, modul în care aceste principii sunt aplicate și interpretate poate evolua pentru a rămâne relevante și eficiente într-o lume în schimbare.

Francmasoneria se străduiește să mențină un echilibru între tradiție și inovație, păstrându-și angajamentul față de valorile de fraternitate, egalitate și integritate, în timp ce își ajustează abordările pentru a răspunde provocărilor contemporane. Astfel, este capabilă să ofere un cadru stabil într-o eră definită de incertitudine, menținându-și relevanța și capacitatea de a contribui pozitiv la societate.

E.M.: Ce soluții ar avea Masoneria?
F.J: În contextul unor schimbări culturale și sociale profunde, în care individualismul și relativismul moral capătă tot mai mult teren, provocările cu care se confruntă instituțiile tradiționale precum familia, biserica, comunitatea și patria sunt semnificative. Aceste piloni ai societății sunt văzuți ca fiind sub asediu, slăbiți de tendințe moderne ce par să submineze valori consacrate, în numele unui nou tip de „corectitudine politică” asociată adesea cu ideologii neo-marxiste.

Francmasoneria, inclusiv în formele sale instituționale precum United Grand Lodge of England (UGLE), se confruntă cu aceleași presiuni de adaptare la noile realități sociale, uneori părând a ceda în fața acestor forțe. În acest peisaj tulbure, Masonii români, la fel ca frații lor din alte părți, trebuie să își regăsească rolul și relevanța.

Răspunsul la această dilemă, pentru Masoni, poate fi surprinzător de simplu: să se întoarcă la principiile fundamentale ale Masoneriei care au ghidat Ordinul pentru peste trei secole. Aceste principii includ:

Integritatea: Trăirea conform unor valori morale neschimbate, chiar și în fața schimbărilor societale.

Fraternitatea: Păstrarea unui spirit de camaraderie și sprijin mutual, recunoscând umanitatea comună în loc să divizeze pe baze de diferențe minore.

Filantropia: Continuarea tradiției de a ajuta și de a îmbunătăți comunitatea, indiferent de presiunile externe.

Educația: Angajamentul față de iluminare și înțelegere, promovând educația și auto cultivarea ca mijloace de combatere a ignoranței și a extremismului.

Pentru Masonii români de azi, a fi demni de moștenirea lor înseamnă a apăra aceste valori, a le trăi zilnic și a le folosi ca ghid în fața provocărilor moderne. Prin aceasta, nu doar că își păstrează demnitatea și relevanța, dar contribuie activ la conservarea unui cadru moral și etic robust pentru societate. Așadar, chiar și în vremuri tulburi, prin aderența la aceste principii timp-testate, Masonii pot continua să fie stâlpi ai stabilității și ai progresului moral în societate.

Did you like it?
DONATE!
THANK YOU!

---

De citit în limba română:

Readings in English