FRAȚII MANACHI, De vanghea Steriu
▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE ● 81 ● 5/2024 ▲▲▲

Îți place?
POȚI AJUTA?

VINO CU NOI!

Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania

Legendarii „Frații Manaki” – pionierii filmului în Balcani și
protectori ai culturii Macedoniei și ai folclorului armân

Familia Manakia

În centru, cu fustanelă, tatăl Dimitrie Manakia. Familia a avut șapte copii Evanthia, Vasiliki (Kiaoua), Despina (Pepa), Sterghiani (Strighiana), Nicu, Ianaki, Milton (Miltiades). Evanthia și Nicu au decedat la vârste fragede.
Vasiliki s-a căsătorit cu un profesor de literatură greacă Nakos Poliareos, Sterghiani s-a căsătorit cu Cotsiu, comerciant român, a trăit la București și fiul ei a fost ofițer în armata română.
Despina s-a căsătorit cu Nicu Tziomoragos, un institutor de la școala română din Furca.
Milton s-a căsătorit cu Vasiliki Douka și a adoptat un fiu, Leonida.
Ianaki s-a căsătorit cu Anastasia Hagi și a avut un fiu, Taki, ce a decedat la vârsta de 22/23 ani.

Legendarul Milton Manaki s-a născut în Avdela, pe partea unde răsare soarele pe muntele Pind, teritoriu care astăzi aparține Greciei. În Avdela pe 9 octombrie 1882 s-a născut Milton Manaki. El este unu dintre cei cinci copii lui Dimitrie și Lucia, care numele ei de fata a fost Karaiani. Bunicul lui Milton Manaki a fost urmaș unei familii de armâni, cea mai veche din Avdela, și pentru care se spune că familia aceasta a și întemeiat satul Avdela. Bunicul lui Ianaki a fost căsătorit cu Despa din Klisura, și sunt născuți în prima sau a doua decadă din secolul al 19-lea. Din locul acesta de unde sunt rădăcinile bunicei lui Milton Manaki sunt și cunoscuții Branislav Nușici – scriitor și Aleksandro Vucio – o familie cunoscută.

Milton Manaki a fost foarte apropiat cu bunica lui Despa, iar ea, încă de mic copil l-a iubit și i-a trezit interesul pentru fantezia lui Manaki cu povestirile pe care i le spunea. Și așa cum a fost bătrâna aceasta, mai târziu, el, ca artist, face portretul bunicii lui la 114 ani.

Școala primară a terminat-o în Avdela, dar el nu se duce după dorința tatălui lui, care a vrut să continue cu educația sa, ci a vrut să-și deschidă orizonturi noi cu fanteziile care îi povestea bunica lui.

Așa că el caută ceva care în acele timpuri era imposibil: să deschidă poarta închisă a artei filmului. Cu prietenii lui, Manaki își trăia frumoasa lui viața, așa cum îl ducea duhul lui creativ, și neliniștea în sine, cu dragostea de nomad pentru cai și călărit, ceea ce făcea cu mare dragoste. Toate acestea erau împotriva autorității familiei sale și a tradiției.

Manaki, așa cum îl cunoșteau toți, era un spirit neliniștit, cu viața sa, cu temperamentul, fantezia și creațiile lui. Pe de altă parte, părinții mereu încercau să-i liniștească spiritul, trimițându-l să învețe la școli profesionale pe la Grevna sau să facă cursuri de ceva util, ziceau ei. Dar el și la Grevna este printre prieteni lui, și acolo își face prieteni foarte buni printre alți care nu îl cunoșteau. Îi amuza cu umorul lui fantastic. Era prieten cu toți.

În anul 1898, fratele lui îi găsește loc în satul Janina unde deschide un studio foto și învață meseria de fotograf. Acolo i se deschid noi orizonturi.

Se îndrăgostește de lumea fotografiei și pleacă pe drumul acesta care se potrivea cu țelul vieții lui. Fotografia devine lumea lui, regatul lui. Aici fotografia oamenii, timpul, cultura,  istoria și eterniza urmele care nu putea fi șterse.

Când ajunge să știe bine meseria, cunoaște foarte mulți oameni de autoritate din Janina până la Grevna, Mecovo, Klisura, Neveska, Zmiski și Bitola, oraș unde tot mai mult îi plăcea. De fapt, acolo s-a și mutat mai târziu ca să trăiască și să lucreze.

Amândoi frații, Milton și Janaki, au devenit cunoscuți și munca lor îi și îmbogățea, dar îi și înălța. În anul 1900, Milton devine membru al Asociației macedonene revoluționare secrete din Odrin, unde a fost și cunoscutul revoluționar Kosta Dabija.

În anul 1904, frații Manaki au venit să trăiască la Bitola. Acolo cumpără un atelier într-un loc atractiv numit „Şirok Sokak” (în traducere Strada Largă) unde atelierul devine natura lor. În afară de munca în atelier, ei au devenit membri multor asociații, cum este și clubul de biciclism „Sport”. Prin munca lor, au călătorit pentru prima dată  la Țarigrad (azi Istanbul), după aceea la București, Salonic și așa s-au dezvoltat în profesia lor. Au vizitat Bucureștiul foarte des cu munca lor, s-au perfecționat și au avut succes foarte mare peste tot în Balcani.

La București au primit premiile Medalia de argint și de aur în anul 1907. După aceea, cu munca lor profesională cuceresc lumea tot mai mult, ca și oameni din Paris. La Londra cumpără cunoscuta camera de video BIOSKOP 300. Din clipa aceasta, începe și istoria filmului nu doar în Macedonia, ci și mai departe în Balcani.

Dar, Milton nu s-a oprit acolo. El își deschidea drumul mult spre film în Europa, având ca sponsor  Ministerul Învățământului din România. În anul 1906, Guvernul român acordă atelierului fraților Manaki „Medalia de jubileu”. Amândoi au primit titlul de Fotograf al curții regale a Regelui Carol I în 1907.

Primul lor film este făcut în Avdela, în ambientul familiei lor și a rudelor cele mai apropiate. Al doilea redă chipul bunicii lor, Despa, la vârsta de 114 ani.

Și uite-așa, prin ochiul camerei lor s-au făcut poze cu foarte mulți soldați, diplomați, regi, academicieni, meseriași, nunți, cununii, dansatori de dans popular, săteni, orășeni etc.

Deznodământul celor două Războaiele Balcanice și a Primului Război Mondial, unde Macedonia se află într-o situație disperată, despărțită și furată, este simțit din greu și de frații Manaki.

În anii acești de război, bulgarii care închid cam toate locurile de muncă fac să se termine și munca fraților armâni Manaki. În anul 1916, fără drept la apărare, Janaki ajunge după gratii, fiind condamnat rapid ca diversionist cu activitate de spion. Este trimis la închisoare în Bulgaria.

El a ales orașul Plovdiv pentru executarea pedepsei. Aici, prin corectitudinea sa, îi cucerește și acolo pe oameni și are foarte mulți prieteni. Cu ajutorul lor, el deschide acolo un studio de fotografie și lucrează cu inteligența locală.

Fratele lui Janaki, Milton se confrunta cu încă un război la Bitola, ocupată de armată franceză și sârbească. Munca merge foarte greu. Lucrează în Grecia, Albania și prin toată Macedonia, unde cu greu muncește o bucată de pâine.

În anul 1921, frații Manaki cumpără un proiector de cinema la Bitola și încep să lucreze în „Cinema Manaki”. Se promovează din nou la Curtea Regelui din România, dobândesc recunoaștere de la Sultan, regele Carol I și regele Alexandru Karageorgevici al Serbiei.

Janaki aduce fericire în familia sa când se căsătorește cu frumoasa Anastasia, în anul 1922. După doi ani, s-a născut băiat, botezat după tatăl lor, Dimitrie. În anul 1926, a murit părintele lor, și după el i se întâmplă o tragedie și cu soția lui Janaki, frumoasa Anastasia, care moare la doar la 29 de ani. În anul 1931, Janaki îl duce pe fiul lui Dimitrie la Salonic, unde îl înscrie într-o școală românească. Trăiește la Salonic și din când în când se duce la Bitola și comunică cu fratele lui Milton mai mult prin scrisori.

Despărțirea lor a făcut ca și Cinema „Manaki” să piardă autoritatea la Bitola, într-un context economic dezastruos în Europa și America. Munca în studioul lui Manaki stagnează și merge tot mai greu.

Zece ani după tragediile care i s-a întâmplat lui Milton în familie, se recăsătorește cu frumoasa Vasiliki din Avdela. Împreună au un băiat, Leonid, care se naște în anul 1935. Până la Al Doilea Război Mondial, el trăiește în orașul Grevna, iar după ceea, părinți îl duc la Bitola, unde termină liceul și facultatea de silvicultură la Universitatea „Sf. Chiril și Metodie” din Skopje.

În anul 1939, Milton are încă un coșmar peste cap, atelierul lui ia foc și arde tot. El rămâne fără acoperiș și fără mijloace de existență. În acest timp, nici fratele lui, Janaki, nu poate să-l ajute pentru că este preocupat cu boala fiului său la Salonic.
Dar el, ca un om cu experiență fotografie, ca un documentarist și cameraman, și în aceste momente grele, găsește forța necesară spre a înregistra distrugerea orașului Bitola prin bombardamentul fasciștilor italieni în anul 1940.

După toate informații și actele rămase de atunci, Milton Manaki a lăsat mai mult de 500 de clișee și aproape 1200 de fotografii. El și după Al Doilea Război Mondial a trebuit să aștepte afirmarea muncii lui de pionier, dobândind treptat respect. Devine legenda filmului împreună cu fratele lui Janaki, care a murit la Salonic.

Milton a rămas fără fratele lui, dar organizează Consiliul pentru Jubileul lui Milton Manaki pe data de 01.06.1955. Presa și oamenii de cultură în țară au recunoscut munca lui ca o pe o lumină care strălucește și a intrat în istoria culturii ai omenirii.
Astăzi, orașul Bitola are Festivalul Internațional de cameră „Milton Manaki”.

Istoria culturii macedonene cultură enumera cu puțin ani în urmă nu mai puțin de 17.286 de fotografii ale fraților Manaki!

Milton Manaki a murit în martie 1964, înconjurat cu atenție și mare respect din partea Macedoniei. Moartea lui a fost mare pierdere pentru Macedonia pentru că a pierdut un fiu adevărat, un luptător pentru îngrijirea și păstrarea identitățile culturale al artei în locul unde a trăit.

Ei au plecat, așa cum au făcut mulți alți artiști mari, dar operele lor vor rămâne prin toate secolele de mai departe.

Armâni sunt mândri de artiștii lor care au fost loiali pe drumurile artei și culturii, prin prezentarea culturii și țara unde au lucrat și au trăit, fără importanță cine și ce au fost. Au fost loiali și cetățeni cinstiți patriei lor Macedonia peste tot oriunde se aflau în lume.

---

Did you like it?

DONATE

THANK YOU!

---

De citit în limba română:

Readings in English