Sistemul categoriilor estetice în arta literară, de George Mitrache
▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE ● 80 ● 4/2024 ▲▲▲

Îți place?
POȚI AJUTA?

VINO CU NOI!

Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania

Critica literară vizează un câmp de investigație mai larg și o instrumentație suplă, obiectivitatea fiind principalul criteriu de apreciere. Revenind pe segmentul superior al spiralei, teoria literară trebuie să apeleze la o metodologie psihologică, ideală.

Creația artistică este una integratoare, tocmai de aceea opera trebuie privită nu numai analitic, ci și sintetic, subordonată scopului eminamente sintetizator, pentru a reliefa trăsătura de ansamblu, deoarece în bogata intuire a irepetabilității constă secretul artei și valoarea ei estetică.

După multisecularele sale avataruri și multiplele ei experimentări contemporane, arta literară rămâne un domeniu sincretic, dornic să redobândească și să reconstruiască prin intermediul mijloacelor specifice totalitatea lumii. Receptarea valorilor estetice este susținută de toate capacitățile umane: psihologice, senzoriale, biologice, raționale, afective, voliționale, dar și de convingerile, gusturile și idealurile vieții.

În genere, artistului îi corespunde un reflex inevitabil al surprinderii realității, dar și esteticului. Caracteristicile fundamentale sunt legate de extragerea esențelor, abstractizarea concretului și surprinderea subtilă a repetabilității irepetabilului…

Funciarmente, criticul literar trebuie să aibă acea capacitate de a valorifica toate investigațiile structurale, semiotice sau chiar  cibernetice, integrându-le echitabil într-un tablou de ansamblu unilateral. Personal, optez pentru o critică dispusă să-și conserve și să-ți potențeze valențele estetice și filozofice, interacțiunea laturilor analitice și sintetice, extrăgând beneficiile maximale din forța generalizatoare a artei literare, în sfere cât mai cuprinzătoare.

Corelate pârghii ale permanentei înnoiri, acțiunea și meditația au permis omului să se plaseze într-un coerent sistem de referințe.

Tocmai de aceea, umanizarea coincide cu acea versificare obiectivă, conștientă și asumată.

Condiția sa, însă, este profund antinomică, din pricina imenselor țesături de relații și a variațiunilor semantice, artistul revelând măsura inerentă a fenomenelor detașate de el, iar subiectivizarea devenind garantul unei superioare obiectivități.

Atitudinea estetică asociază diversele valori în interiorul unei conștiințe creatoare, devenind o modalitate de interpretare a realității.

Interacțiunea valorilor, sprijinul reciproc pe care și-l pot acorda și, mai cu seamă, integrarea lor obiectivă în opere și subiectivă în receptarea acestora, constituie preocuparea predilectă a criticului literar. Există o adevărată fenomenologie a structurilor artistice: creația și receptarea unei opere; vastul imperiu al sentimentelor care stau la baza artei, expresiile acestora fiind atât active cât și reflexive. În cuprinsul relativismului și dinamismului unei creații se inserează permanentul efort de perfecționare, autorul dobândind astfel o conștiință de originalitate.

Metodele de analiză fenomenologică joacă un rol esențial în explicarea sau exegeza unei creații literar-artistice, după opoziția intropatiei și intuiției estetice, dincolo de fixitatea structurilor ideale, pe baza unui criteriu de asociere și disociere constant.

Specificul opere literare, în mod special caracterul ei sensibil și suprasensibil, o definește ca obiect care provoacă emoții estetice, motivate de concentrația emoțională și judecățile de valoare.

În esența sa, creația literară are caracter atitudinal deoarece impresiile, emoțiile, stările afective și stimularea imaginației devin un act conștient.

Valorile estetice trebuie analizate într-un cadru cuprinzător și adecvat, adică al axiologiei, care aspiră inerent spre sinteză. La construcțiile sistematice se ajunge prin acumulări permanente, prin disociere și printr-o perpetuă interogație. Este necesară o articulare într-un tot coerent și unitar în lumina unei comprehensiuni superioare.

Opera literară se caracterizează generic prin originalitate imutabilă și ilimitare simbolică, revelându-și specificitatea în configurația formelor spirituale.

În estetica semiotică de astăzi, solidaritatea semnului cu semnificația lui evidențiază din simbolul artistic unul natural, căci în orice fragment autentic al acestuia poate fi recunoscut întregul, chiar și prin reconstituire.

Orice creație artistică are o dimensiune psihologică, dar care trebuie să fie tratată în aspectul ei estetic, fiind practic o „formă de viață” care revelează problemele esențiale ale existenței.

Teolog, publicist, eseist
George Robert MITRACHE

________________________________________________

---

Did you like it?

DONATE

THANK YOU!

---

De citit în limba română:

Readings in English