Înainte de ea, despre moarte, de Eugen Matzota
▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE ● 79 ● 3/2024 ▲▲▲
Îți place?
POȚI AJUTA?
VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
CE ESTE MOARTEA?
Moartea este sigură pentru cel născut; nașterea este sigură pentru cel mort; de aceea, lucrul fiind de neînlăturat, tu nu trebuie să te întristezi.*
Omul înțelege rezultatele experienței terestre, așa cum este ea, cu bune și rele. La naștere, ne vom raporta exact la stadiul evoluției noastre și totul se reia de unde a fost întrerupt. Atunci, de ce-ar trebui să ne fie frică de moarte, când viața continuă în lumile astrale și mentale?
Pentru cel care se împlinește în mod constant nu există teama de moarte. Dacă suntem cu adevărat împliniți în fiecare moment, în fiecare zi, atunci nu cunoaștem frica zilei de mâine. Dar mintea noastră creează […] teama de ziua de mâine.**
Moartea e pentru omul obișnuit o catastrofă, ruperea legăturilor cu lumea fizică, singura pe care o acceptă.
Cei învățați nu-i plâng nici pe cei vii, nici pe cei morți.***
Dacă am înțelege că, într-un fel, murim în fiecare noapte, totul ar părea mult mai simplu. Când trupurile noastre fizice dorm, sufletele pot primi sau da ajutor. Mai mult, dac-am avea amintirea existențelor anterioare, am înțelege că moartea este iluzorie.
Cei care își pot aduce aminte de ceva din existențele anterioare, cum ar fi oameni pe care pare că-i cunosc dintotdeauna, deși îi văd pentru prima oară, au parte de un plus de experiență față de ceilalți.
În somn, părăsim această lume fizică și murim puțin, pentru a parafraza spusele unui poet.
Atât somnul, cât și moartea, nu sunt decât perioade de pauză între două activități pe plan fizic. În somn, cordonul de energie, cordonul vieții, permite entității conștiente care suntem noi să se întoarcă oricând în corpul fizic. În cazul morții, cordonul e rupt.
Moartea noastră nu este un sfârșit dacă putem trăi mai departe în copiii noștri și în generația mai tânără. Căci suntem noi, corpurile noastre sunt doar frunze ofilite pe copacul vieții.****
Einstein chiar le spunea doctorilor, la finele vieții sale că este împăcat cu el însuși și că trebuie să plece: Mi-am făcut datoria, e timpul să plec…
Așa cum spun Învățăturile Teosofice, moartea nu e ceva de care să ne temem, dar instinctul de conservare ne spune altceva.
Moartea nu e decât o parte a evoluției omului.
NOTE:
* Bhagavad Gîtâ, II, 27; ** Krishnamurti, V.R.T.A. The Star Publishing Trust, Adyar, 1935, pag. 63; *** Bhagavad Gîtâ, II, 27; ****Einstein, Albert, from a letter to Dutch physicist Heike Kamerlingh-Omnes’ widow, February 25,1926.
________________________________________________