Demascarea umbrelor din interior – ALTCULTURE MAGAZINE ● 78 ● 2/2024
De Corina Gheorgheza
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Psihologia pozitivă, cu accent pe optimism, rezistență și auto-îmbunătățire, a câștigat o popularitate imensă în ultimii ani. Susținătorii săi pledează pentru puterea gândirii pozitive de a depăși provocările vieții și de a promova bunăstarea. Cu toate acestea, sub suprafața acestei filosofii aparent înălțătoare se află un defect fundamental: neglijarea umbrei.
Carl Jung, o figură proeminenta în psihologia abisală, a observat în mod adecvat tendința indivizilor de a evita să se confrunte cu frământările lor interioare căutând soluții externe.
„Oamenii vor face orice, oricât de absurd ar fi, pentru a evita să se confrunte cu propriul suflet”.
Această evitare se manifestă adesea ca o căutare necruțătoare a fericirii prin mijloace superficiale – de la yoga și cărți de dezvoltare personala până la regimuri alimentare rigide – toate într-o încercare de a evita disconfortul introspecției.
Esența psihologiei pozitive, care, în esență, promovează suprimarea emoțiilor negative în favoarea menținerii unei fațade de pozitivitate neclintită, nu reușește să recunoască complexitatea experienței umane și dualitatea inerentă a psihicului nostru.
Conceptul de Umbră, așa cum a fost dezvoltat de Jung, reprezintă aspectele personalității noastre pe care le reprimăm sau le negăm. Aceste credințe ascunse, cum ar fi agresivitatea, furia, stima de sine scăzută, gândurile negative, se ascund sub suprafața conștiinței noastre conștiente, exercitând o influență puternică asupra gândurilor, emoțiilor și comportamentului nostru.
Contrar principiilor psihologiei pozitive, Umbra nu poate fi învinsă prin pura forță a voinței sau prin zugrăvirea unui zâmbet chinuit. Încercarea de a suprima sau ignora aceste aspecte mai întunecate servește doar la perpetuarea controlului lor asupra vieții noastre, ducând la un sentiment de deconectare, gol și conflict interior.
Alan Watts, un filosof profund influențat de învățăturile lui Jung, a subliniat importanța îmbrățișării întregului spectru al experienței umane, inclusiv anxietatea, frica și vinovăția. El a postulat că adevărata integrare implică recunoașterea și acceptarea acestor emoții fără judecată sau auto-condamnare.
În esență, căutarea fericirii nu poate fi separată de explorarea adâncurilor noastre interioare. În loc să ne agățăm de iluzia pozitivității perpetue, trebuie să ne confruntăm cu mult curaj umbra, pentru că tocmai în această confruntare poate avea loc adevărata vindecare și transformare.
În loc să privim Umbra ca o sursă de rușine sau slăbiciune, o putem reîncadra ca un rezervor de potențial și înțelepciune neexploatate. Îmbrățișând vulnerabilitățile și imperfecțiunile noastre, ne revendicăm autenticitatea și ne revendicăm puterea de a trăi mai deplin și mai autentic.
În concluzie, psihologia pozitivă, deși bine intenționată, nu abordează complexitatea profundă a psihicului uman. Pentru a cultiva cu adevărat bunăstarea și împlinirea de durată, trebuie să călătorim în adâncurile sufletelor noastre, îmbrățișând atât lumina, cât și întunericul din interior. Numai atunci ne putem angaja pe o cale de adevărată descoperire de sine și eliberare.