Marș înapoi, România! – ALTCULTURE MAGAZINE ● 73 ● 9/2023
De Eugen Matzota
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Fiind un om care, așa cum spune generalul Străinu, abia cobor dintr-un avion ca să urc într-altul, am mereu ocazia să-mi umplu casa temporară cu străini. Te uiți la ei, mai ales dacă nu stai la fereastră, și mai înveți câte ceva. Încerci să intri și tu în rândul lumii care n-ascultă manele, că de intelectualii tăi rafinați de-acasă te-oi fi săturat deja.
Mă rog, așa-i printre străini, că doar n-or fi toate avioanele pline de români plecați la studii în străinătate, Doamne, iartă-mă!
Indiferent de avion, cu greu îi mai remarci românii decât prin lipsa educației de-acasă. Deci, iată că se poate, totuși! Vezi zâmbete ori de câte ori se întâlnesc privirile, de zici că se filmează.
Dar parcă cel mai șocant este să vezi oameni citind cărți, auzi și tu ce minune! Desigur, printre tablete cu jocuri și filme, să nu dramatizăm…
Vii dintr-o Românie ce-i întrecută în Europa doar de Cipru la zgârcenia când e vorba de banii dați pe cărți. Așa o fi prin Sud, că-i mai cald și mai bine merge-o bere.
Estonienii citesc cam 13 minute zilnic iar sora noastră Franța, pe care-o tot urmăm de sute de ani, doar două minute! Noi avem, alături de Austria și Italia, cam cinci minute. Tot e bine, parcă…
Tendința în viitor, cu toate platformele social media, este favorabilă cititului, totuși.
Avem tot felul de cărți în format ebook, dar oamenii (57%) încă iubesc cărțile pe hârtie! Și ni se tot spune de zeci de ani de dispariția cărților.
Subiectele preferate? Istorie (34%), mister (33%), biografii/memorii (31%)
Vârsta cititorilor? De toate vârstele, ca să vezi minune!
Nimic de faptul că cei mai în vârstă au dificultăți în a se adapta la noile tehnologii! Doar un alt mit fals.
Cam așa ar fi pe plan mondial… La noi? Ia să văd mai încolo, mai la locul nostru de la coadă… A, da, suntem și noi pe undeva pe-acolo, că românul e fruntea mai mereu.
Chiar dacă e fruntea de la urmă.
Stau așa și mă gândesc…
Oare cei care s-au acoperit cu doctorate ca să ascundă ceva ce le lipsește au citit ce-au scris sau, mai exact ce le-a fost scris?
Oare au pierdut aceste mari personalități ale inculturii României de azi timpul lor prețios cu o asemenea activitate de bun simț, la urma urmei?
Îndoi-m-aș și n-am cui, vorba poetului…
Așa că, dacă avem asemenea exemple pline de sine și doar atât, ce rost are să mai sperăm în România de azi, ca să nu zic cea de mâine?
Să ne mai îmbătăm o dată cu ”La trecutu-ți mare, mare viitor?”
Slabe speranțe, zău așa…
Dar, ia stai…
Logic, dacă trecutu-i așa de glorios, ce mai așteptăm?