De ce suntem oarecum ciobani – ALTCULTURE MAGAZINE ● 72 ● 8/2023
De Eugen Matzota
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Răspunsul care ne salvează e un singur cuvânt: Miorița. Desigur, cum ar spune românul șmecher de felul său, ne-am scos cu această trimitere printre oi. Ne-om fi scos, așa o fi, dar acolo am și rămas!
Am stat acolo și-am cântat, dacă și mitul ăsta o fi adevărat, în timp ce alții construiau catedrale care să dăinuie mii de ani. Treaba lor, noi am rămas aici neclintiți în veșnicia noastră. Ei cu progresul, noi cu încăpățânarea.
Desigur că aici e vorba de educație, capitol care este bine exploatat de cei care îi cârmuiesc unde vor ei pe acești mulți la număr. Nici ei n-au fost și pare-se că nu sunt cine știe ce stele strălucitoare pe cerul mioritic.
În vreme ce prin alte părți li se scriau ode eroilor nobili, noi ne ascundeam prin păduri sau dam foc la tot din calea celor care gândeau c-ar fi ceva de furat pe-aici. Desigur că nu prea mai aveam ce mânca și asta afecta și intelectul, dar ce bine ne descurcam, nu-i așa?
Nici măcar vreo urmă de noblețe nu vezi în faptele domnitorilor noștri, că, iată, nici nu meritau a se numi regi!
Ce poate fi nobil în arta de a fi degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat?
Oare ce-or fi gândit femeile însămânțate după placul său de același domnitor? L-or fi privit admirativ? Or fi zis: iată un nobil adevărat?
Cred că nu m-aș fi înverșunat atâta în fața exemplelor de ciobani și țărani pe care le vedem în fiecare zi, chiar în cele mai mari orașe mioritice, dacă n-aș lucra acum la o nouă carte, despre România ascunsă. Ascunsă de noi, față de noi, desigur.
Iată câteva rânduri din carte:
”N-am cunoscut nici Renașterea, dar asta nu ne este neapărat specific, fiind ceva caracteristic întregii lumi bizantine.
Și asta chiar dacă n-am avut, ca alții, nobilime, nici cavaleri, căci boierii nu erau, în principiu, nimic altceva decât funcționari înalți, e adevărat, dar tot funcționari erau!
Am trecut, ca și parte din civilizația bizantină, de Constantin cel Mare și de Conciliul de la Niceea, dar și de anul 1054, cu a sa Mare Schismă. Bizanțul a fost un factor de dezvoltare asincronă și nu cunoaște Renașterea, drept care și românii au o evoluție deosebită de cea a Europei de Vest.
Venirea fanarioților pe aceste meleaguri, undeva pe la sfârșitul veacului al XV-lea, nu are, în principiu, nicio influență asupra țăranului, dar îi transformă pe toți ceilalți într-un fel de occidentali cu apucături orientale, care-și permit orice.
Aici, unde unul dintre ei se plimbă într-o trăsură trasă de cerbi, putem vedea doar un exemplu despre ce făceau ei doar pentru ei, nu pentru țară, că nu era a lor.
A lor era Levantul.
Atât și nimic mai mult…
Astfel, este interesant de consemnat faptul că, pe la 1820, structura societății din Țările Române era cam aceasta:
• boierii mari și boierii mici slujbași;
• țăranii iobagi, care, ca oameni ai boierilor, se și află sub protecția lor;
• clerul.
De-a lungul acestei perioade, țăranul este, așa cum am mai subliniat, singurul care nu se schimbă. Altfel, în lumea de dincolo de bordeiele țărănești, Parisul ia locul Levantului și asistăm la apariția statului național și a instituțiilor europene, ceea ce duce la crearea birocraților de tip european.
Modelul occidental se impune în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai ales prin schimbările aduse de Carol, chiar dacă este, așa cum bine o descrie Caragiale, o copie palidă și oarecum nepotrivită ținuturilor mioritice…”
Unii încearcă, fie chiar și poetic, să ne explice că e o mândrie să fii țăran, căci veșnicia pe-acolo s-a născut.
Așa o fi, dar acolo a și rămas!
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
