Műnchen, undeva pe Maximilianstraße, pe muzică de Mozart (II) – ALTCULTURE MAGAZINE●70●6/2023
De Ion Bogdan Martin
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Germania, Műnchen, undeva pe Maximilianstraße, in anno Domini 2014.
De undeva, cine știe de unde!, se aud acordurile vesele ale Concertului pentru Pian nr. 21 în C Major, de Wolfgang Amadeus Mozart…
Interior vast – livingroom, o masă, computer, scaune, un fotoliu – balansoar mare, tablouri – copii după picturile lui Hans Baldung: „Adam și Eva”, „Moartea și fecioara”, „Eva, șarpele și moartea” sau „Portret de tânără fată”… Și cinci manechine: bust, pe un picior metalic.
Așezate, în semicerc, stau cele cinci manechine – bust. Pe manechine stă scris mare pe piept: Obama; Merkel; Putin; Hollande; Ceuschescu, cu un cap mai scund decât celelalte, textul scris fără litera a, iar „ș”-ul în transcriere germană – „sch”.
Manechinul Angelei Merkel are o perucă blondă cu părul ușor ondulat.
Rudolf, un bărbat nici înalt, nici scund, nici gras, nici slab, nici tânăr și nici bătrân, se plimbă printre manechine, le mângâie, murmură dând vehement din cap și face grimase.
De Ion Bogdan Martin
– Deși tu ai spus că nu sunt nebun, ci doar un pic așa… exaltat. Că sunt… excentric și lumea nu înțelege asta. De aceea am tratament medical și ajutor social de aproape doi ani. Nu mă prefac! Cum să mă prefac, Mutti?
– Serios, uneori, nici eu nu realizez! Mă întreb dacă nu cumva lumea mea, aceasta cu cele cinci personaje, nu este, de fapt, cea reală? Recte, câte personaje pot constitui un univers uman?! De ce lumea trebuie să fie neapărat încadrată între niște limite, norme sau dogme?! De ce trebuie să fie așa cum doresc guvernele, entitățile oculte sau bisericile de tot felul? De ce trebuie să fie de aici și până dincolo?! Oare așa ne-a creat și ne-a vrut Dumnezeu sau cum s-o mai numi el?!
– Nu! Ok, zici să nu-l amestecăm pe Dumnezeu! Bine, nu-l amestecăm.
– Mutti! Mutti, dar există nemurire?
– Spui că poate, dar n-a ajuns până la noi!!!
– Atunci, mai așteptăm, Mutti. Mai așteptăm, că altceva mai bun omul nu are!
– Daaa… Mi-aduc aminte, cum să nu mi-aduc! Ne-am căsătorit pe 9 noiembrie 1979… Ca o coincidență, tot pe 9 noiembrie, 20 de ani mai târziu, Zidul Berlinului avea să cadă pentru totdeauna. Pentru totdeauna!
– Iar pe 1 mai… La Berlin… Mai ții minte, Mutti? Eram lângă Poarta Brandeburg, m-am pus în genunchi și mare noroc am avut că nu ne-au împușcat, cei care păzeau acolo… Ţi-am dăruit un trandafir galben și… Și? Și ți-am luat mâna, am început să-ți sărut toate degetele, iar inelarul… Ce nebunie! L-am băgat pe tot în gură, iar atunci când l-am eliberat… Da, iubirea mea! Chiar nu-ți amintești? Inelarul tău… umed, avea un inel de toată frumusețea. Noroc că nu l-am înghițit, că mi-a venit de câteva ori! Atunci, te-am cerut de soție, ne-am plimbat pe sub tei, pe Unter den Linden, după care am urcat în Turnul Televiziunii, în „Telesparanghel”, și am luat masa privind de sus… Libertatea… Berlinul Occidental. Și ce lumini frumoase se oglindeau pe apa râului Spree…
– Of! A fost. Ce păcat că tu nu-ți mai amintești, Mutti! Păcat!
– Mutti, zău, uite mă zbat să îi înțeleg pe acești mari conducători… Dar pe Hollande, ochelaristul ăsta cu o mie de prenume și cu nas antipatic, nu-l înțeleg și pace. Nu știu ce caută printre cele cinci personaje?!
– Cred că s-au cam păcălit francezii, când l-au ales, dar se cerea o schimbare, de la dreapta la stânga. Asta este Franța! Romantică, visătoare… Și ambidextră, da!!! „Vive la France! Vive la République!”
– Nu, Mutti, îți promit că n-am să mai scot manechinele în stradă, ca săptămâna trecută! Jur!
– Dar, Mutti, ele mi-au cerut, eu n-am vrut. Îți jur! Pur și simplu au tras de mine…
– Voiau la aer. Voiau să vadă cum trece vremea, de acolo, dintre oameni, din mijlocul tumultului stradal. Acolo unde oamenii spun vrute și nevrute. În Agora. Acolo unde se ia pulsul adevărat al societății. Oameni și ei… Bine, mai puțin răposatul.
– Ceuschescu?
– De ce l-am ales pe Ceuschescu între aceste somități politice contemporane?!
– Pentru că, în felul lui, a fost un personaj fascinant, un om care nu avea nicio calitate în afara aceleia de a fi șmecher… De a ști să calce peste cadavre, susținut de aparatul represiv al Securității. Cum a ajuns el la închisoare la 15 ani ca mare activist comunist? Am citit undeva că, după ce a fugit de la atelierul de cizmărie al unchiului său, unde nu făcea mai nimic, pentru că era un leneș și jumătate, a intrat într-o gașcă care fura bagaje în Gara de Nord din București… Aveau un sistem deștept: o valizoaie mare, cu fundul gol unde operau niște cârlige acționate de la mâner…
– Ei, bine, la un moment dat, după ce a pus „capac” la o valiză mai mică, a profitat de neatenția deținătorului și a săltat-o, numai că, în acel moment, se desfășura un control al Siguranței Statului la toate bagajele care păreau suspecte… L-au desfăcut pe-al „Ceuschescului” imberb și, stupoare: manifeste împotriva guvernului, a marilor fabricanți, împotriva Siguranței și a actorilor politici de la acea vreme!… Așa a ajuns Ceuschescu la pușcărie ca mare dizident comunist.
– Am citit pe net. O fi legendă?! O fi adevăr…
Rudolf se ridică, alene, privește în gol, după care se apleacă și-i șterge câteva bobârnace peste cap lui Ceuschescu.
– Ai fost un fiasco. Ce spun eu?, de fapt, ai fost un netrebnic. Un lider cu viziuni nord-coreene, care a condus prin manipulare, prin teamă și oroare sau chiar prin coabitare liber consimțită.
– De ce l-am ales pe Ceuschescu? Simplu, pentru că, la un moment dat, mai marii lumii îl curtau și se băteau pe burtă cu el, doar pentru a le face cu sâc sovieticilor! Regina Marii Britanii l-a plimbat cu caleașca regală și mai că nu l-a pus pe tronul de la Buckingham Palace! Iar președinții Americii i-au acordat „Clauza națiunii celei mai favorizate”, în timp ce liderii de la Kremlin făceau spume. Și-a bătut joc de ei. Păi, și nu meritau? După care a virat-o puternic către țările din Africa și Asia. S-a visat buricul pământului. „El lider maximo-maximorum”!!! A fost o figură, d-aia. Una paranoică! Bravo, tâmpitule! Ai fost cel mai mare dușman al propriului tău popor.
De Ion Bogdan Martin
– Știi, Mutti, ce ar fi fost interesant? Dacă ar mai fi trăit și ar fi fost martor, în anul de grație 2014, la alegerea unui președinte minoritar etnic german! Un neamț de-al nostru președintele României! E?
– Cred că și-ar fi înghițit limba aia spurcată și ar fi explodat. Îi sărea uretra până la Moscova.
– Brrr! Ce imaginație și ce comparație!? Bolnavă, mutti, așa este!
– Imaginația… „Imaginația este mai importantă decât cunoașterea. Cunoașterea este limitată. Imaginația face ocolul lumii.” Einstein a spus-o, nu eu.
– Mă iubești, Rudolf?
– Sigur că te iubesc, Mutti! Te iubesc și încă tot nu m-am dumirit ce este, de fapt, iubrea?
– Iubirea! Heee… Iubirea, eu cred că ori o simți, ori nu. E simplu. Ea nu trebuie explicată de medici, de către fizicieni sau de către… Angela Merkel! De pildă!
– Iubirea… Iubirea înseamnă reciprocitate. Romantism. Afecțiune pură. Iubirea exclude egoismul, draga mea, te înalță. Te face mai bun. Mai frumos…
– De asemenea, iubirea te face mai generos. Dragostea este cel mai frumos sentiment de pe pământ. Te îndeamnă la dăruire, la credință oarbă, la supunere…
– La supunere, Mutti?! Ei, hai, nici chiar așa!
– Iubirea, presupune ca noi doi să fim un tot. Să mă doară ceea ce te doare și pe tine, să râd când râzi tu, să-mi bată inima la fel, să privesc cerul prin ochii tăi și să fiu fericit pentru că tu, adică eu, sunt alături de tine, împreună, până la sfârșit.
– Da, Mutti, dar asta înseamnă că și tu ești nebună!
– Cred că, în ultimul timp, ai început să empatizezi cu starea mea.
– În fine, înțeleg că iubirea este ceea ce ai tu și poți da celuilalt, chiar dacă acest lucru te va secătui.
– Hai, Mutti, că mi-a ieșit, nu?
– Am uitat, Mutti, să-ți spun că trebuie să plec la Berlin. Mă așteaptă muzeele de pe Insula Pergamon…
– Insula Muzeelor, americanule. Ai fost vreodată, acolo? Sigur n-ai fost! N-ai timp. Adevărate minunății. Hollande, tu? N-ai fost nici tu. Oamenii politici n-au timp pentru cultură!!! N-au. Colecția de antichități clasice, Muzeul de Artă Antică din Orientul Apropiat și Muzeul de Artă Islamică… Toate aceste lucruri te încarcă, îți dau detentă culturală. Te simți altfel. Chiar și mai bun. Ca atunci când ești îndrăgostit, Mutti.
– Când sunt pe insulă, mă simt ca la 20 de ani, Mutti. Sunt la fel ca în facultate. Ascult cu mare atenție fiecare prelegere a ghidului, să aflu și să învăț cât mai mult. Să cunosc și să înțeleg întregul concept al formării civilizațiilor.
– Poftim? Nu, nu-i adevărat. Cum să… Bine. Mda, așa este, mă duc și la bordel. Ce lecție i-am dat pentru săptămâna asta?
– Africa de Sud și anii de temniță ai lui Nelson Mandela.
– Doar d-aia o plătesc cu ora. Oricum, nu terminăm lecția niciodată.
– După primele două-trei răspunsuri, își dă sutienul jos, iar la următorul, aproape monosilabic, rămâne goală de tot, se urcă în pat, mă acoperă cu sărutări și… Se duce dracului toată istoria umanității… Trecută, prezentă sau viitoare!
– Da, Mutti, totdeauna folosesc prezervativul… Așa se întâmplă mereu. Cu aromă de merișor!
De Ion Bogdan Martin
Rudolf, mergând cu spatele, merge și se fixează, cu mâinile ridicate, între manechine.
– Dar ele nu sunt manechine, sunt personaje, Mutti. De aceea le-am și scos în stradă…
– Da, așa este, mi-au pus cămașa de forță pentru că sunt niște oameni înguști, Mutti! Nu înțeleg că aceste personaje fac parte din istoria umanității. Trebuie să avem o poziție față de ele fie că le iubim, fie că le detestăm. Nu putem fi indiferenți. Indiferența ucide.
– Dar cel mai mult cred că pe polițiști și pe ambulanțieri i-a speriat fața Angelei, căzuse Putin peste ea, de aici cred că mi s-a tras!!!
– Cred că ar fi bine să nu mai stea unul lângă celălalt.
– Aș vrea eu, dar nu mă lasă faptele, istoria… Trecutul lor.
– Faceți ce faceți și tot cu mine rămâneți. Soția mea este mai înțelegătoare, dar cu mine nu vă merge! Vă va fi foarte greu să scăpați de mine. Suntem într-o permanentă transă psihotronică. Psihotronică, Putin? Adică, un fel de disciplină biofizică – Angela ar putea să explice mai bine –, care studiază interacțiunile psihice de la distanță. Încerc să vă transmit o… O anumită stare. Una mai puțin belicoasă… O stare de bine universală cu aromă de merișor. Merișor, da, pentru că are proprietăți antiinflamatorii, iar voi vă inflamați cam repede… Sâc!
– Uite, tu, Vladimir… Stai că nu-ți fac nimic!!! De ce nu ai putea avea o relație prietenească, sinceră? Am spus: sinceră! O relație caldă, umană cu America. Și ei, tot oameni. Și voi, și ei ați comis greșeli. Unele cât roata carului mare de pe cer… Dar trăim alte vremuri, mult mai periculoase, în care doar simpla atingere a unui buton fie roșu, fie albastru sau… dracu’ s-o ia de culoare!, ar putea duce la dispariția vieții pe pământ. Cui folosește, zău?! Haideți, dați-vă mâna, un gest simbolic, știu, dar cu o atât de mare încărcătură emoțională pentru întreaga planetă. Hai, Hollande, vino și tu! Și tu Angela! Cele patru puncte cardinale ale planetei.
(VA URMA)
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
