Műnchen, undeva pe Maximilianstraße, pe muzică de Mozart (I) – ALTCULTURE MAGAZINE●69●5/2023
De Ion Bogdan Martin
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Germania, Műnchen, undeva pe Maximilianstraße, in anno Domini 2014.
De undeva, cine știe de unde!, se aud acordurile vesele ale Concertului pentru Pian nr. 21 în C Major, de Wolfgang Amadeus Mozart…
Interior vast – livingroom, o masă, computer, scaune, un fotoliu – balansoar mare, tablouri – copii după picturile lui Hans Baldung: „Adam și Eva”, „Moartea și fecioara”, „Eva, șarpele și moartea” sau „Portret de tânără fată”… Și cinci manechine: bust, pe un picior metalic.
Așezate, în semicerc, stau cele cinci manechine – bust. Pe manechine stă scris mare pe piept: Obama; Merkel; Putin; Hollande; Ceuschescu, cu un cap mai scund decât celelalte, textul scris fără litera a, iar „ș”-ul în transcriere germană – „sch”.
Manechinul Angelei Merkel are o perucă blondă cu părul ușor ondulat.
Rudolf, un bărbat nici înalt, nici scund, nici gras, nici slab, nici tânăr și nici bătrân, se plimbă printre manechine, le mângâie, murmură dând vehement din cap și face grimase.
– Soția mea, „Mutti”, cum îi spun eu, pentru că e mămoasă din cale-afară, este plecată la facultate. Sunteți numai cu mine, dragilor… Mă recunoașteți, nu? Sunt Rudolf, nu renul, și putem discuta liber. „Nelimitat în orice rețea”… Ca în reclama de la telefonia mobilă. Deci… așa! Vă bateți pe Europa… Realizați că suntem în mileniul III, în anul de grație 2014, și că orice anomalie majoră se va răsfrânge asupra tuturor?… Melodia, care se auzea până atunci, s-a oprit brusc.
– Dacă am fi pe Facebook acum, nu v-aș da „like” la niciunul, v-aș da câte un emoticon roșu la față și încruntat.
– Tu nu! Tu… Tu nici nu ai realizat de ce ai fost împușcat! Și nici n-ai iubit oamenii. Poporul tău stătea în frig, plângea și murea de foame, iar tu te prefăceai că n-auzi și nu vezi. Și nici nevastă-ta aia idioată și semianalfabetă… Doi fanfaroni!
– Comunismul! Pfuuu… Un căcat. Un mare căcat. Iar capitalismul… unul mai mic. Dar cu moț și mai edulcorat.
– Heee… Vă uitați la mine, ă?… Păi, ce altceva mai bun să faceți!? Tu Ceuschescule, să te întorci cu spatele, tu nu mai contezi. Tu nu, dar urmașii tăi… Eeee? Ei da! Capitaliști de seamă din simbrie comunistă. Din fondurile secrete… „Averea diavolului”, cum a titrat presa internațională… Da, da! Mai bine, să te întorc cu spatele.
– Voi vorbi doar pentru voi! Voi, ăștialalți… Măi, oameni buni… Buni?! Hm! Așa ș-așa!
– Reiau, ca să vi se așeze bine la cerebel… „Gaspadin” Putin, drepți! Atenție la mine! Nu mai trage cu ochiul la Angela! Că, dacă nu aveai gazele alea… și nu la stomac mă refer, erai dus de mult! Sau crezi că… Dar tu nu crezi, că ești băiat deștept, școlit de „servicii”. Și știi bine că nu ești iubit de Europa occidentală! Și nici de restul lumii. Poate doar în câteva cotloane deșertice. State fără mari resurse naturale sau care urăsc lumea occidentală și unde voi ați băgat fonduri babane. Așa că ai putea face mai multe eforturi diplomatice… Măcar de ochii lumii! Apropo de ochi! În ochii tăi de vulpe ți se citește răutatea și ura față de oameni inexplicabilă. Ești în stare să pornești războaie doar de dragul de-ați arăta mușchii către NATO și chiloți amantelor luate mai mult cu forța și cu persuasiunea banilor și puterii tale!
– Obama, tu, de ce taci? Nu-i bine când taci. Și tu ai făcut destule prostii, dar măcar ești primul președinte de culoare din istoria Americii. Daaa… Mai trebuie să vină o femeie și America și-a demonstrat pe deplin statutul de cea mai mare democrație a lumii! Bine, trebuie să mai dorească și anumite organizații… Nu dăm nume că se știu ele!!! Da, da, Hollande, nu te zgâi, e „pour les connoisseurs”, pe limba ta! Plus Coca-Cola și Pepsi, plus KFC-ul și McDonalds-ul… Plus „The American Football League”! Păi, tu crezi că, acolo, lucrurile merg ca în Franța?! La boemă…
– „La boheme, la boheme./Ca voulait dire on est heureux./La boheme, la boheme…”
– Mă rog, armeanul ăla de Aznavour o zice mai bine decât mine!
– Tu, un socialist cu metrese și aventuri de budoar bine garnisit. Care socialist?! Hm! Dar ți-a făcut-o fosta iubită, jurnalista Valerie Trierweiller! A scos o carte cu dezvăluiri despre relația voastră… Unde povestește, sărăcuța, despre ciudatele scene de gelozie pe care le creai, despre șicanele la care era supusă și despre trădările tale… Totul a devenit public. Bagă la țeastă, țestosule, toate acestea se vor răzbuna într-o zi! „Compris, papa”? Cât de curând. „A bientôt”!
– Dar nu, domnule Hollande, nu putem compara amantlâcurile președinților americani, care sunt luate în serios de către serviciile de securitate, cu ale domniei tale. Nooo, nici pe departe! Acolo sunt aprobate, înregistrate și secretizate. Se face totul ca la carte. Doar Americii să-i fie bine. Nu contează că președintele face sex, în salonul oval pe după calorifer sau agățat de tavan, cu boxerii fâlfâind și cu trabucul în colțul gurii. Este păzit și ajutat să aibă chiar și erecție… Da, da! America, tată! Altă lume! „Next level”!
– Obama, „Obămel”, „Obămiță”, vezi, mă, că umblă vorba și despre tine și… Și nu-i bine! Mai ales cu istoricul tău din facultate. Ai fost și tu un… Casanova.
– Barack Hussein Obama al II-lea… adică, al 44-lea Președinte al Statelor Unite.
– Obama al II-lea!?!
– Nu, nu vreau să spun nimic.
– Angela, nu mai chicoti, că doar am văzut pozele tale nud, de la Marea Neagră, din România! Nu arătai rău, dar nici nu erai vreo Miss Germania sau… Miss Bavaria ori Miss Strada pe care locuiai! Hai, termină!
– Să înceapă show-ul! Rudolf se cațără pe canapea și începe să dirijeze.
– „It’s show time”, doamnă și domnilor! Cred că a sosit timpul.
– Haideți, cântați! Să se-audă Corul Națiunilor! Toți pe aceeași voce, dacă se poate!? Tu, Ceuschescu, poți d-acolo? C-ai lucrat și cu „spatele” la pușcărie. Cel puțin așa au declarat doi prieteni buni de-ai tăi, ilegaliști comuniști. Cunoscători, deh! Unul chiar fost coleg închisoare. Dacă el nu știa… Nu-ți fie rușine! Sunt din ce în ce mai mulți astăzi; și cu femei, și cu bărbați. E în trend. Se căsătoresc, să aibă acoperire. De ce se mai ascund, nu știu!? Acum, căsătoriile între cuplurile de același sex sunt oficializate și recunoscute. Ba, chiar ajută în carieră!!! S-a dat lumea cu curu-n sus, bre!
– Nu se aude nimic! Nu știți să cântați? Clinton le-avea cu saxofonul. Bine a mai falsat și pe la Monica Lewinsky… Apropo, ce dracului o fi găsit la dolofana aia cu zâmbet cabalin, când avea 50 de state la dispoziție, nu știu?! Plus Hollywood-ul… Se găseau vreo șapte-opt duduici după care să-i pice ochii-n gură, dornice să scrie, mai târziu, într-o carte devenită bestseller, că s-au iubit cu cel mai puternic om al planetei… Asta, cu cel mai puternic al planetei, nu trebuie luată la propriu. Nț! „No, baby”!
– La unele femei faima amantului le face să capete ele însele o aură aparte. De mari dive. Se mândresc… Uită că sunt, de fapt, niște… Bine, dar iau și milionul de dolari pe drepturi de autor.
– Am crezut c-o să-mi cântați!? M-am trezit cu josu-n sus astăzi. Ceuschescu, curul meu este intact. Ce-o fi în iad, acolo, la tineee?!… Rudolf coboară și începe să mângâie manechinele pe cap.
– François Gérard Georges Nicolas Hollande, ce dracului faci? Ai remaniat guvernul! De ce? Ah, știu! Să vadă francezii că te zbați, că vrei să schimbi ceva, că ești activ, că-ți pasă… Îți pasă pe dracu’! Nici unui politician nu-i pasă. Criza bate la ușă… Ba nu, se uită pe geam și-ți face cu ochiul. Drăăăguța! Ai cel mai scăzut indice de popularitate de la Napoleon încoace. Ești în recesiune. Ești dus, tataie! Poți să folosești și pilule albastre, dar cu tine Franța nu se mai ridică! Păcat! O țară frumoasă cu oameni harnici, tandri… Romantici… Lyonul! Marsilia și Limoges-ul, și Nisa, bine, și Parisul, și… Turul Ciclist al Franței.
– Hei! Angela! Ce-ai tresărit? Dintre toți, pe tine te simpatizez cel mai mult! Și nu pentru că amândoi ne-am născut în Hamburg. Nu. Știi de ce, nu? Pentru că tu, puțini știu asta, te numești și… Dorothea! Ș-apoi, mai ești și prima femeie cancelar din istoria Germaniei. Ai ceva în comun cu Obama al II-lea.
– Dorothea!… „Darul lui Dumnezeu”, în limba greacă. Deși, trebuie să fim prudenți cu darurile venite prin intermediarii greci! Așa se spune.
– Nu știu ce-ai, astăzi?! Ești cam inexpresivă. Ai ceva pe suflet… Nici chiar eu, nu te mai înțeleg. Adevărat, Germania are afaceri mari… Piața rusească este indispensabilă. Gazul și alte resurse… Doar ai un doctorat în fizică: „Dr. rer. Nat”. Adică, in extenso: Doctor în Științe Naturale. Știi cu ce se mănâncă, „meine liebe dame”!
– Dar, oare, nu ar trebui, că tot te pricepi, să alocăm mai multe fonduri în cercetare pentru resurse noi și regenerabile?! Avem atâția oameni de știință extraordinari… Și tineri dornici de afirmare. Să gândim dincolo de noi. Să devenim cât mai independenți din punct de vedere energetic! Da, dar nu mai iese „deal”-ul, pardon!, „Geschäft“-ul! Gerhard Schroeder, fostul cancelar, unde e, ă?! La Gazprom, unde dracului… Se bate cu rușii pe burtă, păi!?
– Și cu geostrategia asta… nu știu ce să spun?! Pe lângă încălzirea globală, SIDA și Ebola, ea ne mănâncă cea mai mare parte din griji, fonduri și energie, alea-alea… Bani pentru apărare, bani pentru campanii umanitare stranii, fonduri pentru înmulțirea râmei de bălegar!, bani pentru acțiuni de logistică ale serviciilor în teatre de operații care nu ne privesc… Sau ne privesc?!
– Angela! Trezește-te, Angela! „Wach auf“! Nu zici nimic, ai? Nu ești o femeie rea, și ești chiar deșteaptă, dar te miști pe o punte îngustă… Ai grijă, aici este poporul german! Calm, bine crescut și civilizat, dar și dacă greșești, o mie de ani, nici Dunărea nu te mai spală.
– Parcă s-a auzit o ușă!? Sărut mâna, „Mutti”! Nu răspunde, este supărată pe mine.
– Tot cu manechinele, daaa… Astăzi, ce-au mai făcut? Ce-au mai pus la cale?
– Sunt în expectativă, Mutti. Se studiază cu atenție. La fiecare pas al unuia în față, ceilalți fac doi. Politica asta…
– De ce l-am întors cu spatele pe Ceuschescu? Pentru că iar a sărit calul, deși… săracu’! E dus, dus, dar are urmași de nădejde. Nu lasă țara din mână deloc. Ai spune că și poporul are o vină… Mentalul cutumial. Dar e greu cu reînvățarea democrației. E nevoie de capitaliști. De unde să-i scoată, dacă nu dintre cei care erau la putere înainte de ’89?! Care știau dedesubturile… Relațiile… Conturile secrete… Drama poporului român!
– Așa este, sunt obsedat de istoria modernă a Europei! Mutti, doar știi bine că tot ce știu, datorită ție știu.
– Nu, n-ai greșit, că m-ai îndemnat să urmăm amândoi aceeași facultate. Mutti, pentru tine… Pentru tine aș fi fost în stare de orice.
– Da, știu, revenim, de fiecare dată, la aceeași discuție… Așa a fost să fie… Să-mi placă de tine la nebunie!
– Aici este problema, Mutti, draga mea: nebunia!
(VA URMA)