Recurența mitică – ALTCULTURE MAGAZINE●67●3/2023
De George Robert Mitrache
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
De George Robert Mitrache
În devenirea istorică a culturilor și civilizațiilor din Antichitate până în prezent, conceptul de umanism a dobândit numeroase accepțiuni, atât în viziunea școlilor filozofice, cât și a curentelor literar-artistice.
Umanismul desemnează, în primul rând, exprimarea conștiinței de sine a individului sau a unui grup social, care reglementează conduitele unei comunități. Astfel, din perspectiva axiologică a acestui concept, putem observa coordonata majoră a ceea ce în mod generic denumim spiritualitate, constanta care structurează dimensiunea sacrală în proiecția omului ca ființă universală.
Complexitatea formelor de exprimare ale conștiinței exprimă valorile și raporturile exhaustive ale tuturor dimensiunilor existențiale care se intercondiționează. După secole de existență livrescă, în abordarea și tratarea unui astfel de subiect, trebuie să pornim pe de o parte de pe platforma pozitiv-epistemologică, iar pe de altă parte, de pe cea impresionist-creatoare. Operele vectoriale ale unei culturi marchează punctele existențiale ce presupun recursul la un discurs analitic și interdisciplinar, având drept scop revelarea realității ultime.
În existența istorică și culturală, miturile și arhetipurile constituie acele adevărate comandamente ale unei ontologii explicite: conștiința permanenței prin repetabilitate, armonizarea contrariilor, aspirația spre echilibru, existența inter relaționată cosmic, umanitarismul ca expresie vie a tendinței spre anastomoză, a reversibilității și repetabilității acestor acte esențiale, a ritmicității, circularității și devenirii, eufemizarea realității, precum și capacitatea de a polariza toată energia pentru înscrierea plenară în istorie.
Consecvent tripticului metodologic, explicativ și apreciativ, prin intermediul acestui articol mi-am propus să evidențiez faptul că atât în cercetarea istoriei, cât și a culturii, recurența mitică și ținuta etică joacă un rol cardinal. Odinioară, marele nostru teoretician și estetician Tudor Vianu sesiza raportul dialectic dintre existențial și axiologic: „Valoarea este pentru noi expresia unei adaptări satisfăcătoare între lucruri și conștiință. Cine resimte o valoare realizează această adaptare… Rămâne ceva permanent, și anume valoarea, ca expresie ideală între eu și lume”.
În literatura gnostică, valoarea semnifică acea cunoaștere misterioasă, bazată pe reflexie, pe probe și pe revelație. Gnoza implică idei de bază precum dualismul, salvarea spirituală și privilegiul inițierii.
Cultura – în general – face posibilă sublimarea în forme, instituții, scară de valori și idealuri care definesc civilizația oricărei epoci prin operarea asimilării componentei estetice.
Din perioada premergătoare romantismului până în prezent, nu a încetat să crească interesul față de mit. Revoluția creației a reușit cumva să anihileze antagonismul om-natură decretat de mitul biblic al „căderii”, impunând sensul unei identități originare între individ și mediul înconjurător.
Pe urmele poeților, filozofii și metafizicienii descoperă în conținuturile originare ale miturilor nucleul unor posibile construcții ideatice. Astfel, gândirea filozofică a rămas îndatorată sugestiilor gnoseologice și ontologice oferite de mituri. Ținând cont de literatură, antropologie, estetică și filozofie, asociate cu critica arhetipală sau cu metoda structurală, cercetarea mitologiei a dus la rezultate excepționale în varii domenii de cercetare și cunoaștere precum etnografia, critica literară, estetica și lingvistica. Pe lângă consecințele afirmativ-decisive lărgirii sferei de investigație a unor discipline atât de diferite, recurența mitică a produs de-a lungul veacurilor și o mișcare anexionistă care a ajuns să înglobeze alegoria, simbolul în dezagregare conceptuală.
De George Robert Mitrache
În genere, mitologia joacă rolul acestui fir călăuzitor care facilitează accesul în labirintul spiritului civilizațiilor străvechi, care revin în sfere de cultură eterogene și la diferite distanțe istorice, în deplin acord cu sincornia iterată reliefată de recurența aceleiași povești în cadrul cunoașterii universale.
Mitul permite o pluralitate de interpretări compatibile cu diverse nivele hermeneutice.
Conform teoriei lui Owen Barfield, metaforele utilizate în creațiile poetice reprezintă întoarcerea la capacitățile mitice ale primitivilor. Astfel, elementul simbolic-metaforic al limbajului devine fundamental pentru orice fel de cercetare, mai cu seamă, filologică sau lingvistică. Într-adevăr, în metafore sunt încorporate semnificații prin intermediul cărora devine posibilă descifrarea unor conexiuni etimologice și mito-poetice.
Recurența și reevaluarea mitică constituie în același timp rațiunea de a fi a artei, ca activitate superioară a spiritului. Metaforele și simbolurile nu presupun doar simple ornamente ale discursului poetic sau mijloace de îmbogățire ale limbajului, ci un veritabil element gnoseologic sau o lărgire a ariei semantice, printr-un tip de limbaj conotativ și transferat.
Miturile, metaforele și simbolurile devin invariabil formative și constitutive pentru modul nostru de a concepe și înțelege viața, astfel încât omul se face pe sine însuși regulă a universului.
Recurgerea la mit ca metaforă istorică și la metaforă ca mit lingvistic ne ajută să reconstruim fragmente esențiale din viața omenirii, determinante pentru corecta înțelegere a oricărei civilizații.
Curtea de Argeș
25 martie 2023
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
