Astrologie versus Psihologie – ALTCULTURE MAGAZINE●67●3/2023
De Corina Gheorgheza
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Etimologia ne oferă cea mai simplă definiție a „astrologiei”: „studiul stelelor”, din grecescul astron + logos. Carl Jung a fost mai explicit într-o scurtă descriere pe care a atașat-o într-o notă la eseul său despre sincronicitate:
„Poate ar trebui să adaug câteva cuvinte explicative pentru acei cititori care nu se simt confortabili cu arta și tehnica străveche a astrologiei. Baza sa este horoscopul, un aranjament circular al soarelui, lunii și planetelor în funcție de pozițiile lor relative în semnele zodiacului în momentul nașterii unui individ. Există trei poziții principale, și anume cele ale soarelui, lunii și așa-numitul ascendent; ultimul are cea mai mare importanță pentru interpretarea unei activități: ascendentul reprezintă gradul de ridicare a semnului zodiacal peste orizontul estic în momentul nașterii. Horoscopul este format din 12 așa-numite „case”, sectoare de 30° fiecare. Tradiția astrologică le atribuie calități diferite, așa cum le face diferitelor „aspecte”, adică relațiile unghiulare ale planetelor și luminarii (soarele și luna) și semnelor zodiacale.”
Jung a recunoscut rădăcinile străvechi și utilizarea astrologiei: de mai multe ori s-a referit la astrologie drept „știința antichității”, „arta și tehnica antică a astrologiei” și „această veche „scientia intuitiva”.
Oricât de „veche” ar fi, Jung a văzut, de asemenea, astrologia ca fiind în creștere în popularitate. El a remarcat că „azi sunt turnate horoscoape de cel puțin o mie de ori mai multe decât au fost turnate acum 300 de ani” și „că perioada de glorie a astrologiei nu a fost în Evul Mediu, ci este la mijlocul secolului al XX-lea, când chiar și ziarele nu ezită să publice horoscoapele săptămânii.” El a susținut că „în zilele noastre horoscopul aproape că a atins rangul de carte de vizită” și că „astrologia… în zilele noastre a dobândit o eminență”.
Astrologia „rămâne foarte vie”, dar nu fără detractorii săi, iar Jung a recunoscut acest lucru când a remarcat „filistenii culturali [care] credeau… că astrologia a fost eliminată de mult timp” – oameni care „se supun convenției nescrise, dar respectată cu strictețe: „Nu se vorbește despre astfel de lucruri.” Sunt doar șoptite, nimeni nu le admite, căci nimeni nu vrea să fie considerat atât de prost.” Deloc un „filistin cultural”, Jung a avut o înțelegere apreciativă a artei, tehnicii și științei astrologiei.
Înțelegerea astrologiei de către Jung
Mai mult decât definirea astrologiei ca artă, tehnică sau știință, Jung a recunoscut că astrologia oferă o „descriere psihologică a caracterului”, planetele corespunzând „componentelor individuale ale caracterului”. El a simțit că „horoscopul este echivalentul cronometric al caracterului individual, prin toate componentele caracterologice ale personalității” și că harta natală a unei persoane ar putea oferi informații despre „ceea ce intenționa sufletul ei [pacientului] să obțină.” Harta noastră natală, cu alte cuvinte, este ca o mandala a planului sufletului nostru pentru aceasta încarnare.
Comparând mișcarea planetelor de-a lungul anului cu harta natală, în procesul de examinare a „tranzitelor”, Jung a simțit că putem obține un exemplu de sincronicitate în acțiune: tranzitele oferă o „coincidență semnificativă a aspectelor și pozițiilor planetare cu caracterul sau starea psihică existentă a celui care întreabă” la nivel individual și insights în „percepții inconștiente, introspective ale activității inconștientului colectiv” la nivel colectiv.
Aceste perspective pot fi pentru perioade scurte de timp – luni sau ani de activități ale unei societăți – și pentru perioadele de timp milenare mult mai lungi de eoni. Jung a primit epitetul „părintele New Age” pentru ideea sa despre modul în care „psihicul colectiv” al rasei umane se schimbă odată cu „sfârșitul unei luni platoniciene și la începutul alteia” obligat, în calitate de medic, să alerteze oamenii asupra naturii timpului nostru – cum trăim printr-o transformare cosmică majoră, pe măsură ce epoca Peștilor dă loc erei Vărsătorului:
„Nu prezumția mă motivează, ci conștiința mea de psihiatru care îmi cere să-mi îndeplinesc datoria și să-i pregătesc pe cei puțini care mă vor asculta pentru evenimentele viitoare care sunt în acord cu sfârșitul unei ere. După cum știm din istoria Egiptului Antic, ele sunt manifestări ale schimbărilor psihice care apar întotdeauna la sfârșitul unei luni platoniciene și la începutul alteia. Aparent, ele sunt schimbări în constelația dominantelor psihice, a arhetipurilor sau „zeilor”, așa cum erau numiți anterior, care aduc sau însoțesc transformări de lungă durată ale psihicului colectiv. Această transformare a început în epoca istorică și și-a lăsat urmele mai întâi în trecerea eonului Taurului în cel al Berbecului, iar apoi al Berbecului în Pești, al cărui început coincide cu apariția creștinismului. Acum ne apropiem de acea mare schimbare la care se poate aștepta când punctul de primăvară intră în Vărsător.”
De ce s-a simțit Jung determinat să vorbească despre trecerea de la o vârstă la alta? Pentru că „schimbările psihice” caracteristice acestor timpi de tranziție nu sunt întotdeauna plăcute. Așa cum noi, la nivel individual, ne putem simți confuzi, distrași, anxioși și nesiguri într-o perioadă de tranziție (de exemplu, adolescența), schimbările de eon pot apărea ca sentimente larg răspândite de melancolie, indispoziție, nemulțumire, anxietate și frică care străbate toate culturile planetei. Jung a vrut să ne avertizeze, astfel încât noi – „cei puțini care îl vor auzi” – să putem experimenta aceste „schimbări psihice” în mod conștient și astfel să limităm impulsurile distructive pe care le-ar putea induce.
Cercetările lui Jung asupra astrologiei
Jung a devenit conștient de schimbarea zodiacală a eonului în cercetările sale în astrologie. Majoritatea acestei cercetări s-a concentrat pe diagramele indivizilor, iar pentru un „experiment” pe care l-a raportat în 1955, a studiat 800 de diagrame. În volumul 8 al lucrărilor sale, patruzeci și trei de paragrafe sunt consacrate unui raport al examinării lui asupra diagramelor cuplurilor căsătorite și a corespondenței aspectelor lor soare-lună, conjuncțiile soare-lună și opozițiile soare-lună fiind destul de comun. Care a fost rezultatul acestui experiment? Jung raportează că:
„Materialul statistic arată că a avut loc o combinație întâmplătoare, atât practic, cât și teoretic improbabilă, care coincide în cel mai remarcabil mod cu așteptările astrologice tradiționale. Că o astfel de coincidență ar trebui să se întâmple este atât de improbabil și atât de incredibil încât nimeni nu ar fi îndrăznit să prezică așa ceva.”
Dar Jung a apreciat puțin statisticile: ele distrug individul, ceea ce a fost întotdeauna în centrul atenției lui Jung. Dar omul de știință se bazează pe statistici pentru obiectivitatea lor. Jung, totuși, a recunoscut ceea ce J.B. Rhine a descoperit cu ani înainte ca Jung să-și facă experimentul: „Rezultatele ESP lui Rhine… au fost, de asemenea, afectate favorabil de așteptări, speranță și credință.” Jung și asistenții săi lucraseră cu astrologia ani de zile, interpretând indivizi și știau că multe căsătorii au anumite configurații soare-lună, iar „interesul lor viu pentru rezultatul experimentului” a denaturat statisticile, la fel cum participanții la investigațiile parapsihologice ale lui Rhine deveniseră „accesorii faptei”, indicând modul în care „procesele psihice ale părților interesate au fost afectate de aranjamentul sincronic.” Cu alte cuvinte, Jung a simțit că valoarea astrologiei constă în evocarea ei a sincronicității pentru a oferi perspective asupra vieților indivizilor și situațiile societăților.
Cum a folosit Jung astrologia
Pentru a obține informații a fost un mod în care Jung a folosit astrologia: poate „da… o imagine mai mult sau mai puțin totală a caracterului individului.” „Din cele mai îndepărtate vremuri” astrologii au văzut o corespondență între „diferitele planete, case, zodiacale semne și aspecte”, toate având „înțelesuri care servesc ca bază pentru un studiu de caracter sau pentru o interpretare a unei situații date.” De exemplu, Jung a elaborat diagrama unei paciente. Ea s-a prezentat „cu opoziții interioare puternice a căror unire și reconciliere au constituit principala ei problemă.” Ce a arătat diagrama ei? O „conjuncție a soarelui și a lunii ca simbol al uniunii contrariilor” și Jung a concluzionat că această unire, adică reconcilierea tensiunii contrariilor, a fost „ceea ce sufletul ei și-a propus să realizeze”.
Jung a considerat că „aspectele planetare” ne pot oferi indicii despre „dispoziția psihofiziologică” a individului:
„prin cartografierea pozițiilor planetelor și a relațiilor lor între ele (aspecte), împreună cu distribuția semnelor zodiacului în punctele cardinale, [harta natală] oferă o imagine mai întâi a psihicului și apoi a constituția fizică a individului.”
Și mulți dintre studenții săi, de ex. Liz Greene, Alice Howell, Ellynor Barz și Kathleen Burt și-au reluat lucrările, înțelegând că, așa cum a spus Jung, „întregul horoscop… este echivalentul cronometric al caracterului individual, prin toate componentele caracterologice, a personalității” și, așa cum ne schimbăm în timp, așa și diagrama de tranzit poate ilustra, explica și cronometra creșterea noastră:
„Călătoria prin casele planetare, … înseamnă așadar depășirea unui obstacol psihic sau a unui complex autonom, reprezentat corespunzător de un zeu sau demon planetar.”