ALTCULTURE MAGAZINE●64●12/2022●FAMILIA MICLESCU
De Cornel Enache
ECOULTOUR le mulțumește celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Ilustre personalități Masonice din Orientul Botoșani
De Cornel Enache
Scurt istoric al Orientului Botoșani
În anul 1820 domnitorul Mihail Șuțu (1819-1821) atestă într-un hrisov că Târgul Botoșanilor era al doilea oraș al Moldovei, după Iași, ca număr de locuitori, suprafață locuită și importanță economică. (1)
Locul onorabil ocupat de orașul Botoșani este menționat peste 60 de ani, în perioada 1820-1880. Ba mai mult, o statistică din 1831 așază Botoșanii pe locul al treilea, după București și Iași, între orașele celor două Principate Române, cu 3648 de gospodării.(2)
Prosperitatea economică, consecință a unei bogate activități comerciale și meșteșugărești cu caracter productiv, a impresionat pe mai mulți călători străini care au făcut notări în jurnalele lor personale. Astfel, cunoscutul geolog austriac Balthar Hacquet scria în anul 1763 că: ”iarmarocul din Botoșani este foarte însemnat, fiind mai mare decât al oricărui oraș din Austria. Atâta dever nu se face nici într-un oraș European.”(3)
La fel de impresionat a fost și călătorul Mischosha care regreta în notițele sale lipsa negustorilor polonezi din acest târg, dar și Wincenz Batthyani care împreună cu Max Friedrich Thieler, afirmau în 1828 că: ”iarmarocul de la Botoșani este unul dintre cele mai vizitate din întreaga Moldovă.”(4)
Botoșanii acelor timpuri era considerat orașul grădină, cu locuri frumoase și multă verdeață. Grădina Publică (fosta grădină a boierului Vârnav, astăzi parcul Eminescu) era loc de plimbare atât pentru cei nevoiași, cât și pentru cei bogați. Regele Ferdinand, care venea adesea la prietenul său botoșănean, bancherul Moscovici, făcea lungi plimbări prin parc, îndeosebi pe înserat.
Eminescu petrecea multe dintre după-amiezile sale împreună cu sora sa Henrietta într-un mic pavilion de pe malul lacului, unde făceau conversație sau pur și simplu, medita.
Recensământul din 1890 înregistra în Botoșani 41000 de locuitori. Structura demografică avea în componență negustori, meșteșugari, obștea liberă a orășenilor, vornici de târg, curteni, slujbași de cancelarie, boieri de baștină dar și foarte mulți venetici.
Etniile conlocuitoare însumau aproape 2000 de persoane și erau reprezentate de: germani/austrieci, armeni, evrei, francezi, italieni, ruși/lipoveni, greci și țigani.
Primul element alogen de luat în seamă al populației Botoșaniului au fost armenii, care ulterior au fost depășiți în timp de către evrei.
Așezarea geografică, vecinătatea cu două dintre cele mai puternice și influente imperii ale Europei, cel austro-ungar la vest și cel țarist la est, multitudinea etnico-culturală, au permis influențelor Frăției Masonice să găsească în Orientele Botoșani și Dorohoi un teren fertil pentru o dezvoltare surprinzător de rapidă.
Căile, acceptate de istorici cu prestigiu, de propagare a ideilor Masonice au folosit probabil următoarele rute: Marea Baltică-Liov-Camenița-Hotin-Dorohoi-BOTOȘANI-Iași-Lăpușna, ramificându-se spre Crimeea, Cetatea Albă, Ismail și Chilia.
Cea de a doua rută importantă a fost: Berlin-Praga-Viena-Budapesta-Cluj-Bistrița-Suceava-BOTOȘANI-Ștefănești-Soroca, până în ținuturile Tătărăști și Crimeea.
Cronologic, în Orientul Botoșani au funcționat șase Loji, după cum urmează:
– Coroana lui Ștefan cel Mare (1862)
– Memphis (1868)
– Viitorul (1882)
– Hyram (1884)
– Orpheu (1927)
– Hillel (1928)
Din însemnările col. I.T. Ulic, la Orientul Botoșani ar fi existat și un “grup esoteric” al Ordinului Martinist.
Lojile amintite au fost consacrate și au activat, după caz, sub obediențele Marelui Orient al Italiei, Marelui Orient de Neapole-Italia, Marelui Orient de Roma-Italia, Marelui Orient al Franței, precum și al Marelui Orient Lusitan din Portugalia.
Lojile evreiești erau subordonate Ordinului B’nai B’brith – districtul IX România – Fiii legământului. La Orientul Dorohoi se pare că au activat doar două Loji Masonice, Eleusis și Cuza Vodă, precum și un Capitul care purta numele eroului italian Giussepe Garibaldi, unul dintre cei mai apropiați prieteni în frăție a lui Nicolae Bălcescu.
De Cornel Enache
Familia Miclescu
Oficial, întemeietorul acestei renumite familii de boieri moldoveni, se pare că a fost diaconul Ionașcu din Gugești, la sfârșitul secolului XVI și începutul secolului XVII. Fiul acestuia, Gligorie, a avut în stăpânire satul Miclești, urmașii acestuia adoptându-și numele de Miclescu, după cel al moșiei.
Din acest moment și până în zilele noastre, există o continuitate clară a generațiilor care s-au succedat în timp, demonstrată cu documente istorice.
Se crede însă că rădăcinile familiei sunt mult mai vechi, probabil din secolul XIV, presupusul strămoș îndepărtat al familiei Miclescu fiind Dragomir Albu, contemporan cu descălecatul lui Dragoș Vodă.(10)
Fiii acestui Dragomir Albu, Todor, Dimitro, Peter și Jurg sunt menționați într-un document din 1313, în momentul când au primit de la voievodul Roman I un sat pe râul Suceava. (11)
Cel mai remarcabil dintre frații Albu a fost Jurji (Giurgiu staroste) care este menționat ca membru în Sfatul Domnesc timp de 35 de ani sub domnia lui Alexandru cel Bun dar și al fiilor acestuia Iliaș și Ștefan al II lea.
A fost unul dintre cei mai de seamă boieri moldoveni. Dispare brusc din documente în jurul anului 1439. Lasă moștenire urmașilor săi numeroase moșii în nordul Moldovei dar și pe Nistru. Purta o stemă cu un leu pe scut, iar coiful era surmontat de o acvilă.
Majoritatea averilor sale au fost preluate de către Ștefan cel Mare și dăruite, în mod special, mănăstirii Putna. Va primi însă de la marele voievod două sate, dintre care unul numit Grigorești, va fi stăpânit mai târziu de familia Miclescu.
În pofida eforturilor făcute de specialiștii în genealogie, originea familiei Miclescu rămâne în continuare neclară.
Istoricul Andrei Popescu în cartea sa Jean Miclescu-boierul de la Călinești aduce numeroase precizări în acest domeniu. Autorul nu uită să menționeze în cartea sa spusele ultimului vlăstar al familiei “că noi, Micleștii, suntem aici dinaintea descălecatului.”(12)
Blazonul familiei Miclescu prezintă pe fundal verde o cetate cu două turnuri și o poartă aurită deasupra căreia se încrucișează o sabie și o cheie. Heraldica blazonului amintește de cea a cetății Hotinului unde pe vremuri Micleștii au fost castelani.(13)
Membrii marcanți ai familiei Miclescu:
Alecu Miclescu (1843 – 17 ian 1905), prefect de Dorohoi, căsătorit cu Elena Singiorz;
Alexandru Miclescu (1807 – 17 mai 1852), vornic, căsătorit cu Catrina Ralet;
Constantin Gavril Miclescu (1690 – ?), vornic (1738), căsătorit cu Ecaterina Sturdza;
Constantin Sandu Miclescu (1754 – 1833), ban (1810), mare vornic (1829), căsătorit cu Zoe Vârnav;
Constantin Dimitrie Miclescu (1852 – 26 apr 1912), avocat, profesor la Liceul Național Iași, căsătorit cu Maria Cos;
Constantin Scarlat Miclescu (16 apr 1822 – 14 aug 1886), călugărit la Huși (18 iun. 1842) sub numele de Calinic, mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române (1875-1886);
Dimitrie Miclescu (29 feb 1820 – 21 nov 1896), vornic, membru al Divanului, ministru al lucrărilor publice în cel dintâi guvern al Moldovei (15 ianuarie 1859), ministru de finanțe, ministru de justiție (1859-1860); căsătorit cu Maria Butureanu;
Dumitru Miclescu (30 sept 1816 – 10 mai 1884), colonel, prefect de Vaslui;
Emanoil Miclescu (26 dec 1861 – 1946), doctor in drept, Președinte la Curtea de Casație, Ministru de Justiție (27 sept – 30 nov 1919) in guvernul Artur Vaitoianu, căsătorit cu Elena Iorgovan;
Emil Miclescu (28 nov 1851 – 14 sept 1940), inginer, director general al C.F.R., căsătorit cu Alexandrina Grecianu;
Gavril Miclescu (1650 – 1741), mare paharnic (1701), mare vornic (1716), mare logofăt (1727), căsătorit cu Ecaterina Dubău, apoi cu Bălașa Moreanu;
George Miclescu (1904 – 1992), comandor de aviație, căsătorit cu Magda Tzaicu;
George Iorgu Miclescu (1867 – 23 ian 1940), colonel, atașat militar la Paris, căsătorit cu Olga Cantacuzino;
Gheorghe Miclescu (1680 – cca. 1741), medelnicer;
Horia Miclescu, sculptor, arhitect;
Iancu Gavril Miclescu, paharnic (1793), vornic, căsătorit cu Ruxandra Rosetti-Roznoveanu;
Iancu Alecu Miclescu, (1861 – 2 iul 1911), magistrat;
Iancu Iordachi Miclescu (1792 – 20 feb 1846), ban (1829), postelnic, căsătorit cu Ruxandra Jurgea;
Iancu Iordachi Sandu Miclescu (cca. 1795 – ?), ban (1829), căsătorit cu Marghioala Cuza;
Iancu-Nicoară Miclescu-Prăjescu (8 iun 1892 – 01 ian 1973), director general al Societății Telefoanelor, genealog, căsătorit cu Maria Cristopol;
Ilie Miclescu (20 iul 1852 – 7 apr 1928), magistrat, căsătorit cu Ecaterina Obedeanu;
Ioan Miclescu (1802 – apr 1847), irinarh, arhimandrit, călugăr la Diocleé;
Ioan Sandu Miclescu (? – 10 aug 1836), mare vornic, căsătorit cu Ralu Canano;
Ioniță Miclescu, medelnicer (1715), căsătorit cu Scarlet Dabija;
Iordachi Constantin Miclescu (1794 – 1853), mare vornic, spătar (1829);
Iordachi Sandu Miclescu (1756 – ?), mare vornic, căsătorit cu Elena Carp;
Iorgu Miclescu (18 dec 1832 – 1889), spătar, căsătorit cu Aglaia Rosetti;
Jean Miclescu (1857 – 12 nov 1920), senator, publicist, căsătorit cu Alina Cantacuzino;
Manolache Miclescu (1775 – 1812), proprietar, paharnic, căsătorit cu Smaranda Sturdza;
Marie-Jeanne Miclescu (15 ian 1897 – 22 iun 1988), pictor, profesoară de desen;
Mihail Miclescu (1851 – 1920), prefect de Dorohoi, director al Creditului Agricol Botoșani, căsătorit cu Maria Canano;
Octavian C. Miclescu (28 oct 1905 – 10 ian 1982), ofițer care de luptă, căsătorit cu Maria Saica;
Octavian O. Miclescu (n. 18 oct 1978), scriitor;
Paul Emil Miclescu (20 mai 1901 – 22 mar 1994), arhitect, memorialist, fondator al revistei „Simetria”, căsătorit cu Yvonne Delage;
Radu Miclescu (1893 – 1990), colonel de cavalerie, absolvent al Școlii Militare de la Saint-Cyr, căsătorit cu Elsa Florescu;
Săndulache Miclescu (1804 – 23 nov 1877), senator, spătar, căsătorit cu Nastasia Rosetti iar apoi cu Marie Josephine Guinier;
Sandu P.E.C. Miclescu (n. 27 mar 1933), arhitect, profesor la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, căsătorit cu Rodica Felicia Lipatti;
Sandu Emil Miclescu (n. 1930), regizor;
Sandu Gavril Miclescu, paharnic;
Sandu (Sofronie) Miclescu (1790 – 18 mai 1861), mitropolit al Moldovei (10 feb 1851 – 18 ian 1861);
Sandu Ștefan Emil Miclescu (24 mai 1885 – 11 aug 1949), inginer, director al C.F.R., căsătorit cu Smaranda Nicolescu-Dorobanțu;
Scarlat Miclescu (1788 – 12 apr 1853), agă (1929), vornic, căsătorit cu Maria Beldiman;
Ștefan Miclescu, paharnic (1738);
Theodor Miclescu (n. 1931), inginer, profesor universitar la Institutul Politehnic București;
Vasile Grigore Miclescu (1645 – 12 iul 1719), jitnicer, comis, căsătorit cu Maricuța Gheuca;
Vasile Sandu Miclescu, vornic;
Vasile Manolache Miclescu (1833 – 23 nov 1908), prefect de Neamț și de Roman, căsătorit cu Zulnia Rosetti;
Victor Dimitrie Miclescu (1866 – 30 iun 1922), avocat, politician, publicist, căsătorit cu Constanța Boerescu;
Zoe Miclescu (1856 – 29 nov 1921), profesoară de muzică, Doamna de onoare a M.S. Regina Elisabeta a României;
Miclescu Adrian Horia, (7.4.1955 – ), procuror, avocat;
Miclescu Bogdan Constantin, (17.10.1985 – ), notar;
Miclescu Răzvan Cristian, (02.08.1988 – ), notar;
De Cornel Enache
Conacul Miclescu este situat la 20 de km de municipiul Botoșani. Prima variantă a edificiului a fost ridicată în jurul anului 1711 de Constantin (Costache) Miclescu și soția sa Zoe Vârnav Liteanu care provenea, de asemenea, dintr-o familie de boieri avuți. În aceeași perioadă, se ridică și biserica familiei, din incinta parcului, cu hramul Sfântul Nicolae.
După 1991, odată cu apariția legii retrocedărilor, ultimul descendent al familiei, Radu Alexandru Miclescu revine în România din Germania (Frankfurt) și reintră în posesia domeniului (conacul + 200 hectare de teren).
Readucerea la viață a conacului, după modelul din anul 1940, a fost realizată de arhitectul Șerban Sturza, prin așa zisa “metodă romantică”. Conacul are peste 30 de încăperi, mai multe saloane de recepții din care unul central de 84mp.
Interioarele conacului sunt amenajate în mai multe stiluri și culturi: Biedermeier, Napoleon al III lea, Louis Philippe sau Empire rusesc. În conac a fost amenajat un apartament pentru Regina Maria, soția regelui Ferdinand, care a vizitat de mai multe ori Călineștiul și care a pictat chiar în frescă unul dintre pereții sufrageriei.
Conacul adăpostește obiecte de artă de la picturi până la mobilier, extrem de prețioase și rare (un portret al împăratului Maximilian sau două fotolii care au aparținut țarului Alexandru I al Rusiei, spre exemplu).
Parcul, în suprafață de 3,5 hectare, din cele 28 inițiale, poate fi considerat astăzi parc dendrologic.
Conacul a fost vizitat în timp de fruntași ai aristocrației românești, înalte personalități politice, oameni de artă și cultură însemnați, printre care trebuie amintiți George Enescu, Regele Carol al II lea și Regele Mihai I.
Ultimul Miclescu, Radu Alexandru, împreună cu soția sa Ioana Maria (Miona) nepoată de sânge a lui Iancu cavaler de Flondor, artizanul unirii Bucovinei cu Regatul României au reușit în zece ani, cu eforturi financiare considerabile, o admirabilă restaurare care va rămâne pilduitoare în timp.
Prima Lojă Masonică care a apărut în Orientul Botoșani s-a numit Coroana lui Ștefan cel Mare, cu mare probabilitate în timpul domniei lui A.I. Cuza în anul 1862, în obediența Marelui Orient al Italiei.(5)
Istorici precum Horia Nistorescu Bălcești, Paul Ștefănescu sau I.T. Ulic dau ca ani de înființare 1866,1867 sau chiar 1868. În enciclopedia sa ilustrată, H.N. Bălcești, consideră că în anul 1866, sub influența Lojei L’Amitie (prietenia) din București, membrii Lojei din Botoșani acceptă jurisdicția Marelui Orient al Franței, numindu-se La Courone d’Etienne le Grand.(6)
Aceeași adnotare apare și în manuscrisul col. I.T. Ulic despre istoria MLNR.
Mai există o informație scrisă de către istoricul Mihai Dimitrie Sturdza cum că Lojile din Orientele Iași, Botoșani și Roman, așezate de beizadeaua Iorgu Sutzu, sub obediența Ritului de Memphis, din motive doctrinare să-și revizuiască de îndată propriile statute.(7)
Acest Rit era considerat de Marele Orient al Franței ca fiind eretic. Să nu uităm că în 1867, Adolph Cremieux fusese ales Mare Comandor al Francmasoneriei de Rit scoțian dar și președinte al Alianței Israelite Universale. Aceste evenimente, aproape concomitente trebuie analizate, chiar și astăzi, cu multă băgare de seamă.
Ce este sigur este faptul că în Anuarul Universal al Francmasoneriei a lui MARTIN PINON, editat la Paris, Loja La Courone d’Etienne le Grand este înregistrată în ziua de 3 iulie 1867 ca dată de înființare. Lista membrilor fondatori a fost publicată în același anuar la pagina 396.
O parte dintre nume au fost “stâlcite” prin “franțuzirea” lor. În listă regăsim de două ori numele de Miclesco și respectiv Miklesco.(8)
Aceștia făceau parte din vechea și vestita familie de boieri moldoveni despre care au amintit deja. Cel puțin nouă membri ai familiei au fost inițiați în tainele Masoneriei. Istoricii care au studiat aceste apartenențe cred că numărul lor este mult mai mare.
Cel mai de seamă reprezentant Mason al familiei a fost fără îndoială Dumitru/Dimitrie Scarlat Miclescu. Acesta se naște la Iași în 29 februarie 1820 în familia vornicului Scarlat Miclescu. Mama sa se numea Maria Beldiman. Unul dintre frații săi, Calinic Miclescu, a ajuns Mitropolitul Moldovei.
A fost căsătorit cu Maria Buțureanu.
D.S. Miclescu face studii la Iași. Va fi un unionist convins. A ocupat o mulțime de funcții și demnități: supleant apoi consilier al Divanului apelativ din Iași, participă activ la Revoluția din 1848, membru al Divanului ad-hoc dar și membru al Adunării elective. La numai 29 de ani, devine judecător, apoi Decan al Baroului din Botoșani, candidat și ulterior consilier în Divanul Domnesc, funcționar de minister și în final la 39 de ani Ministru de Justiție al Regatului României -1859.
După numai trei ani se retrage din viața publică la moșiile sale. Predă cursuri la Școala comunală din Cotnari dar și la liceul A.T. Laurian din Botoșani unde a fost o vreme director.
La puțină vreme, însă, reintră în viața politică fiind numit Comisar pentru aplicarea Legii rurale a lui A.I. Cuza. Are o surprinzătoare atitudine radicală și anti-boierească. Se îmbracă țărănește și chiar își schimbă la un moment dat numele.
Prezintă Domnitorului o imagine reală a situației țărănimii, îndeosebi a nedreptăților și abuzurilor săvârșite de cei bogați împotriva acesteia. Este unul dintre semnatarii petiției adresate Marilor Puteri care demasca activitatea anti-unionistă a caimacanului Teodor Balș, Francmason, de altfel, într-o Lojă ieșeană.
Prieten apropiat și ministru de încredere a lui Cuza, a suferit cumplit la căderea acestuia.
Pe tărâm cultural a condus câteva publicații botoșănene prin anii 1867: Opțiunea și Curierul de Dorohoi, dar și revista de satiră și umor Cucoșul din pragul ușii.
În calitate de președinte al Ligii Moldovei, constituită în 1891, participă nemijlocit alături de Theodor Calimachi, Mason ieșean, la reconstruirea orașului Botoșani devastat de marele incendiu din iunie 1887.
Primele contacte cu ideile Masonice le are cu siguranță la Paris. Revine în Moldova hotărât să contribuie la înrădăcinarea și dezvoltarea mișcării Masonice în această provincie, alături de o serie întreagă de intelectuali din Botoșani.
Data și locul unde a fost inițiat sunt încă discutabile. Lojile Coroana lui Ștefan cel Mare și Viitorul de la Orientul Botoșani își dispută și acum întâietatea în documentele și studiile vremii. Întâietatea se pare că a fost câștigată de Coroana lui Ștefan cel Mare, a cărui membru fondator a fost consemnat de mai multe ori în realitate. La Loja Viitorul se pare că a fost doar afiliat după ce a primit gradul III, alături de un alt Mason redutabil, Iosif G. Chernbach. Această afiliere rămâne în continuare mărul discordiei mai multor istorici.
Principalul crez Masonic, la timpul acela, a lui D.S. Miclescu, a fost acela de a pune în centrul preocupărilor fraterne a persoanei umane, a vieții și nevoilor acesteia. Rezultatul acestui concept de viață a fost o serie lungă de acte ospitaliere care au culminat cu împărțirea legendară a moșiei sale de la Gropnița, județul Iași, țăranilor nevoiași.
În ședința din februarie 1887 a Camerei Deputaților, istoricul și marele patriot Mihail Kogălniceanu spunea despre D.S. Miclescu: a fost un om care a jucat un rol însemnat în țara acesta, care a purtat un nume dintre cele mai mari din Moldova. D.S. Miclescu va rămâne o figură care va sta mereu în istorie.
D.S. Miclescu trece la Orientul Etern la 21.11.1896 la Botoșani, fiind înmormântat la cimitirul Eternitatea. Pe piatra sa funerară scrie: aici doarme Dimitrie Scarlat Miclescu-amicul țăranilor.
Al doilea Miclescu (Miklesco) înregistrat în Anuarul lui Pinon de la Paris în anul 1868 este Gheorghe (Georges-Charles) Iorgu Scarlat Miclescu (1832-1889), mare proprietar, frate cu Dimitrie, erau urmașii lui Constantin Miclescu (1754-1833) din ramura botoșăneană a familiei.
Se naște la Botoșani în 1832. A fost spătar domnesc. Căsătorit cu Aglaia Rosetti cu care are șase copii. Întreaga familie a conviețuit la conacul de la Călinești-Bucecea.
Nu se cunosc date despre activitatea Masonică a acestuia.
Ceilalți șapte Masoni, membri ai familiei Miclescu sunt:
Miclescu M. Sandu (Săndulache) 1804-1877, membru al Lojei Fii Columnei lui Traian din Iași
Constantin (Mina) D. Miclescu (1852-1912), fiul lui Dimitrie, licențiat în drept, magistrat, avocat și profesor. Inițiat în Loja Viitorul din Botoșani în anul 1883
Ion Ghe. Miclescu (1857-1920), avocat, dramaturg, om politic. Inițiat în aceeași Lojă Viitorul în anul 1886. A fost căsătorit cu Alina Cantacuzino (1868-1915) o mare iubitoare de artă. Împreună au dus faima conacului de la Călinești. În 1888, construiesc cele două scări monumentale de acces, în stil franțuzesc, precum și terasele adiacente. Se implică direct în decorarea spațiilor interioare ale conacului cu tapiserii valoroase, portrete de familie, dar și picturi semnate de mari maeștri, Camille Carot, Gustave Conbert, Camille Pissaro, Jacques Louis David, Nicolas Largillere, Peter Oliver, vase chinezești, japoneze franțuzești, hispano-maure, orientale, sculpturi dar și o bibliotecă imensă de peste 11.000 de volume, cărți rare care au fost arse fără milă de soldații ruși în 1944.
Nicolae Miclescu (1837-?), proprietar din Piatra Neamț, membru al Lojei Discipolii Adevărului din Roman
Emanoil Miclescu (1861-1946), magistrat, avocat, om politic, ministru. A fost membru fondator al Lojilor Dimitrie Cantemir și Zorile din Orientul Iași
Ion Miclescu (1888-?), inginer, industriaș, director general al C.F.R. În anul 1936 avea gradul III într-o Lojă obedientă la MLNR
Vasile Em. Miclescu (1833-1908), membru al Lojei Discipolii Adevărului din Roman
Istoria familiei Miclescu, precum și participarea Masonilor Miclescu la propășirea Principatelor și Regatului României, mai are încă multe necunoscute care vor face, cu siguranță, obiectul unor studii și planșe ulterioare.
Bibliografie selectivă
(1)N.Iorga-Studii și documente-vol.V p.669
(2)C.C.Giurescu-Principatele Române la începutul sec. XIX – Ed.Științifică 1957 p.209-290
(3)N.Iorga-Istoria românilor prin călători-București 1929 vol.III p.32
(4)Artur Gorovei-Monografia orașului Botoșani-Fălticeni 1926
(5)I.T.Ulic-op.cit. p.57. Data de 1 februarie 1962 pare să fie cea corectă
(6) H.N.Bălcești-Enciclopedia ilustrată a Masoneriei din România-București 2005 vol.I p.301
(7)M.D.Sturdza-Rușii, Masonii, Mareșalul și alte răspântii ale istoriografiei românești Buc. 2013 p.117-118
(8) M.Muntianu –Istoria Masoneriei din spațiul Moldovei de nord și al Bucovinei, Botoșani 2016, p.48-50
(9) M.Muntianu –Istoria Masoneriei din spațiul Moldovei de nord și al Bucovinei, Botoșani 2016, p.18, 60
(10)Fond Eugen Neculau-Dosar 67 p.13-15, 367-368 și 436-ANRSJ Botoșani
(11)Tudor Radu Tiron-Din așcendența Micleștilor. Note. 2014. p.788
(12)Andrei Popescu-Jean Miclescu, boierul de la Călinești-cu studiu introductiv de Petre Guran și schițe de Ana Maria Goilav Ed.Humanitas, București, 2009
(13-14) WIKIPEDIA-Enciclopedia liberă- blazon familia Miclescu.
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
