ALTCULTURE MAGAZINE●64●12/2022●De ziua mea
De Eugen Matzota
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care-I sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
Vine-n viață un moment când trebuie să faci o recapitulare și s-o iei de la capăt. De obicei, e absolut omenește să-ți amintești de prostiile făcute. Ca să vezi, ele-s mai multe decât marile realizări care ți-ar putea schimba viața, cum spun vânzătorii de iluzii numite ”dezvoltare personală.”
Celălalt este legat tot de numărul anilor. Mai puțin decât de Anul Nou, dar tot ai vrea să schimbi ceva. În bine, dacă se poate, că prostii ai tot făcut!
Cam așa gândesc și eu, că om sunt și, uite, ar mai fi ceva… Da, așa e, am făcut multe alegeri nepotrivite graficului de dezvoltare personală. Unele din smerenie sau, mai degrabă, din modestie exagerată. Altele s-ar adăuga la prostiile ce mi-au pigmentat viața de artist, ca să-mi găsesc o scuză.
Ce să zici de cineva care-n ianuarie 1990 era deja redactor-șef al unui ziar care apărea când și ”Cațavencu” era doar la al doilea număr, pentru ca, după două luni, să abandoneze tot pentru un proiect personal realizat abia 27 de ani mai târziu?
Credeam că-n 1990 vor năvăli turiștii străini la București. Nici nu-mi trecea prin minte că turiștii nu vor veni, ci vor fi aduși. Și nu din alte țări, ci din Valea Jiului.
Ar fi trebuit să bănuiesc asta când căutam tipografie la început de 1990 și, chiar în locul unde fusese portretul tovarășului Nicolae Ceaușescu, trona acum cel al urmașului său. Zâmbetul era altul. Modul de prostire era și el diferit, dar avea același efect: ”Noi muncim, nu gândim!”
Și, deși apăream aproape zilnic pe prima pagină din ”Libertatea”, am căzut în mirajul Apple, alegând să fiu cel care face paginarea.
Am avut și perioade mai adecvate, să zicem, când făceam ACUM cu Stelian Tănase sau INDISCRET cu Liana Cojocaru. Mă apucasem chiar să pun în pagină cartea de Teosofie la care visam de zece ani iar prietenul meu Nick Jordan îmi spunea că eu trebuie să scriu.
Dar nu mă simțeam eu demn de-a fi scriitor și-am ajuns să paginez FLACĂRA și-atât…
Atunci, a venit la mine un amic, un francez cu o revistă importantă și m-a invitat seara la cârciumă, că așa se discută lucrurile mai serioase. Și, ca să vezi ce-mi propune el: să fac o emisiune economică la un post TV în vogă, deși abia înființat.
Modest, de cele mai multe ori când nu era necesar, am refuzat: nu mă consideram potrivit! Una dintre probleme era că aveam plete, că nu degeaba-mi spuneau prietenii ”Zulufi,” dar m-a asigurat că se poate ascunde asta.
Atunci, în marea mea prostie de om cinstit, i-am spus că nu făcusem ASE-ul, cum să fiu potrivit?
Și el a râs cu poftă, căci nu văzuse așa ceva în viața lui. Am râs și eu, că mă simțeam ușurat: scăpasem!
Cam așa am ajuns eu să mă pot uita la mine în oglindă,
așa cum sunt,
așa cum am fost mereu,
poate la fel de fraier…
Dar tot român!
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
