ALTCULTURE MAGAZINE●63●11/2022●333 DE REȚETE PENTRU O VIAȚĂ MAI BUNĂ
De Eugen Matzota
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
Câteva cuvinte despre
cea mai nouă carte a mea…
După ce am publicat mai multe cărți în care am încercat să răspund întrebărilor mele și ale cititorilor mei despre tot și despre toate, am reușit să adun la un loc 333 dintre ele.
De ce 333? Poate doar pentru că nu am reușit să ating, deocamdată, un număr care mi se pare magic: 777.
Atât am putut, atât am făcut!
Oricum, mi se pare că este o carte relativ mare, peste ceea ce cred eu c-ar fi mai ușor de citit, adică sub 200 de pagini.
Am auzit de atâtea ori: ”Am citit cartea ta într-o singură noapte!”
Așa că, din respect pentru voi, cititorii de-o noapte, mi se pare corect să nu trec de 200 de pagini.
Aici, am făcut o excepție, pentru că este cartea vieții mele…
FRAGMENTE DIN CARTE
De Eugen Matzota
De ce am scris această carte
Aș putea spune simplu că am scris această carte ca să răspund întrebărilor ce mi-au fost puse de-a lungul timpului.
E un lucru care mi s-a întâmplat fie la prezentarea cărților mele de esoterism, fie pur și simplu la discuțiile pe care se pare că le-am purtat în împrejurări în care oameni discută despre banalități, despre ce-au mai văzut la televizor, despre fotbal sau modă, orice altceva decât formarea Universului, să zicem.
Dacă aș crede cu lipsă de smerenie că sunt mai important decât aș putea fi, aș spune că gândesc la fel cum o făcea Madame Blavatsky acum peste 140 de ani:
Scopul acestei lucrări poate fi enunțat astfel: să demonstreze că Natura nu este ”o concurență accidentală de atomi” și să atribuie omului locul care i se cuvine în schema Universului; să salveze de la degradare adevărurile arhaice care stau la baza tuturor religiilor; și să descopere, într-o oarecare măsură, unitatea fundamentală din care izvorăsc toate acestea; în sfârșit, să arate că latura ocultă a Naturii nu a fost niciodată abordată de Știința civilizației moderne. [1]
Dar nu sunt nici pe departe pe-acolo, cu sau fără smerenie, aș zice eu…
De Eugen Matzota
Poveste de trezit copiii
Nu-i totul deșertăciune, zici tu…
Cum să fie deșertăciune, ce prostie mai e și asta?
Când nu mai știi numărul banilor, când tu ai tot ce vrei și toată lumea, sincer sau nu, te admiră, nu te mai interesează. Uite, tu ai ajuns până-n vârful muntelui cu bolidul tău electric, comandă specială, acolo unde n-a ajuns nimeni cu mașina. Doar tu, uite, tu ai reușit! De ce? Pentru că tu poți orice!
N-oi fi tu prea deștept, cum spun toți fraierii, dar tu ai bani, ei nu au, și asta spune totul!
Ia să faci tu câteva selfiuri, că tu trebuie să te vezi bine și să fii și frumos, nu ca norii ăștia urâți. Să le arăți și altora până unde-ai ajuns tu cu mașina ta atât de scumpă!
Ei, asta-i bună, nu mai ai semnal!
Cum adică?
Să n-ai tu semnal pe aifăunul ăsta, salariul unui amărât pe câteva luni adică?
Doar mai devreme ai vorbit cu…
Ei, poftim, acum s-a mai și-nchis!!!
Și parc-avea baterie destulă. Mă rog, lasă că-l încarci în tu mașină.
Hopa! Ce-i asta? Nu mai are curent nici bateria mașinii?
Când se stinge lumina…
Pân-acum nu te-ai gândit, dar acum o faci, de nevoie:
”De ce s-o învârti lumea asta în jurul electricității?
Uite ce se poate întâmpla dacă rămâi fără curent.”
Între timp, norii roșii au ajuns chiar deasupra ta.
20 …toate apele care erau în Nil s’au prefăcut în sânge,
21 și peștele din râu a murit, Nilul s’a împuțit și Egiptenii nu puteau să bea apă din Nil. Sânge era în toată țara Egiptului.[2]
De Eugen Matzota
Istoria se repetă
Un praf roșu, fin, dar dens, se lasă peste tine, deși nu ești în deșert.
Asta-i bună, chiar pe cămașa ta Armani, abia cumpărată ieri de la Milano!
Era albă, acum e un fel de roz. E clar că nu se mai potrivește cu pantalonii.
Noroc că mai ai și alte haine în mașină.
Dar cum s-o deschizi?
18 Eu voi face să plouă grindină multă și grea cum n’a mai fost în Egipt de la’ntemeierea lui și până’n ziua de azi.
19 Așadar, grăbește-te acum să-ți aduni turmele și toate câte le ai în câmp; fiindcă toți oamenii și toate vitele care vor fi în câmp și nu vor intra în casă, loviți vor fi de grindină și vor muri“.[3]
De jos, de la poalele muntelui, se aude cum urcă spre tine un zgomot ciudat, cam cum ai auzit tu la un baraj unde se deversa rapid o imensă cantitate de apă.
Doar că nu-i nici un baraj pe-aici.
Și vuietul din ce în ce mai clar al apelor care par a fi mult mai învolburate decât cele de la baraj urcă mai încet, dar urcă.
”Ei, doar n-are cum s-ajungă apa aici, în mijlocul Africii, la 4000 de metri. Abia am ajuns eu,” gândești tu cu speranța unei speranțe.
De sus din cer a început să picure ceva, ca o ploaie de petrol, dar n-are cum să fie, doar ești pe vârf de munte!
”Și mașina s-a murdărit, ia te uită”, mai apuci să gândești până leșini din cauza gazelor care au luat locul aerului tare de munte.
Fiecare cu norocul lui
Nu știi cât ai zăcut, dar te doare rău capul.
Apele nu mai urcă, se vede clar acum. Ba chiar au coborât cu câteva sute de metri, poate chiar un kilometru.
Doar norii de deasupra se fugăresc într-o anumită direcție, ca și cum ar fi trași de cometa ce se vede în zare.
Ai apucat să și visezi ceva, tu, care nu ai vise mai deloc. Se făcea că o stea luminoasă trecuse pe deasupra, una mare de tot, ceva ca o cometă cu o lungă coadă roșie.
Sau poate că citiseși undeva și-acum ți-ai adus aminte. Dar nu e cazul, căci tu nu citești. Asta te-adoarme pe loc.
Aerul a devenit acceptabil sau te-ai obișnuit tu să-l respiri. Cine mai știe?
Deodată, se aude ceva, da, e un lătrat de câine. Nu mult după asta, apare în josul drumului o coadă care face semne vesele.
După ea, mai încet, că așa-i de la o vârstă încolo, vine calm, încet, stăpânul câinelui, ciobanul.
”A, e negrul acela imens care mi-a cerut o țigară când am oprit mașina să… Ei, asta-i bună, cum să-i dau eu din pachetul meu de Rothmans? Ce, știe el să aprecieze așa ceva? Să fumeze iarbă uscată, dacă n-are tutun!”
Ciobanul a ajuns lângă el și-i întinde el o țigară, de-aia de-a lui, făcută de mână din tutun la pungă.
Îl refuzi cu un gest scurt, amabil, cât de cât.
”Dear Sir, de-astea oi fuma de-acu, că zicea fi-mea că nu mai avem unde merge. Jos, e marea cea mare,” spuse ciobanul, încercând cu greu să zâmbească.
”Nu, bade, eu nu mai stau mult, trebuie să fiu poimâine la Londra, la o conferință”, încercă el să se convingă pe sine.
Ciobanul clătină din cap a negare.
”Apăi fi-mea spune că nu crede c-o mai fi ceva mai jos de noi. Iar Londra matale e tare jos.”
Tu te enervezi, desigur. Doar voiai să-ți mai iei vreo două-trei costume mai ca lumea de la croitorul tău preferat.
”Dar de unde le știe ea pe toate?”, îl cam repezi tu.
”Apăi să-ți spună ea când o urca aici sau când oi coborî la noi la un caș proaspăt, că eu nu mă pricep la de-astea.”
”Om fi rămas doar noi?,” întrebi și tu ca să te afli-n treabă, căci nu-ți vine-a crede cum ți s-a schimbat deodată lumea. Ceilalți, treaba lor, dar tu?
De Eugen Matzota
Cărțile vechi nu mint, citește-le!
Cobori vreo 300 de metri, totuși, odată cu ciobanul și câinele care acum te păzește și pe tine. N-ai ce face, parcă ți s-a cam făcut foame și orice-ar merge acum.
Fata ciobanului nu-i chiar o fetișcană, cum îi spunea el, are peste 30 de ani, faci tu repede socoteala-n cap și nici nu-i așa de neagră ca el, mai degrabă mulatră, e doctor în istorie.
Nu se prea califică, după standardele tale, dar, asta e, alta nu mai e!
La masă, îți arată una dintre cărțile aduse de Eva aici, în vârf de munte, cu rucsacul. Volumul este intitulat ”Worlds in Collision”, și a fost scris de unul, (Immanuel) Velikovsky, care zice, de parc-ar fi știut dinainte, că istoria se repetă. Cartea stârnise suspect de multe reacții pline de ură pe diverse planuri, îți spune Eva, ceea ce ți-a atras atenția, simțind că e ceva putred la mijloc. Ceva interesant, adică.
Sistemul era deranjat.
În ciuda unei grămezi de dovezi empirice, cuantificabile, și în ciuda faptului că știința confirma argumentele lui Velikovsky, unul câte unul, tot nu era suficient. Chiar dacă aceste cataclisme, de care vorbește atât el, cât și supraviețuitorii civilizațiilor dispărute de pe Pământ, au fost confirmate de știință că ar fi avut loc cândva.
Vorba românului: nu se socotește. Concluzia simplă este că sărmanul autor avea dreptatea lui. Nu a lor…
Tot n-ai ce face, că, asta e, te-ai mutat la stână, la ei, că ”la tine” nu mai există, așa că citești.
Descoperi că, pe lângă ce vedeai tu la televizor, mai există și cărți vechi, traduse deja pentru tine, doar să te uiți pe ele.
Acolo sunt dovezi scrise de mai multe popoare de pe glob, nu doar de către greci și romani.
Găsești epopeile raselor nordice și cărțile sacre ale popoarelor din Orient, de care ai mai auzit, deși le încurci, că om ești. Nici nu mai pomenești tradițiile și folclorul popoarelor primitive, pe care nu dădeai doi bani.
Realizezi, încet-încet, că viața ta se va termina aici, pe vârf de munte. Poate chiar foarte repede, pentru că Soarele nu mai are de gând să apară, din păcate…
Dar tu ești fericit. Dacă stăteai acasă, azi nu mai erai.
De Eugen Matzota
Lumea nouă va fi ca tine
Ca să nu uiți nici tu și să mai vadă și alții ce tehnologie aveai tu, încerci să desenezi cumva pe acei pereți ceva mai drepți din peștera de lângă stână culmea tehnologiei pentru tine, mobilul de care erai nedespărțit.
Nu prea seamănă aifăunul desenat cu ce ai în mână, dar tu crezi că tot e ceva. Ai vrea să le explici celor care vor vedea vreodată asta ce tehnologie era acolo, în cutia desenată stângaci, dar nu poți.
Dacă lumea ar începe din nou cu tine, ar cam lua-o de la zero… Ce să-i facem, dacă Silicon Valley nu era pe vârf de munte.
Noua omenire trebuie să înceapă tocmai cu tine, care știi doar cu ce se asortează pantalonii tăi. Poate folosește și asta la ceva, mai știi?
Și uite-așa, așa cum scrie în toate cărțile vechi, apare o altă generație de oameni.
Nu aleși.
Nu selectați după cine știe ce criterii, ci întâmplător. Începe de la zero, dar începe…
Și-ncepe după chipul
și asemănarea ta,
ai putea zice…
[1] Blavatsky, H.P., Doctrina Secretă, vol. I, VIII
[2] Biblia după Anania, Ieșirea, 7:20-21
[3] Biblia după Anania, Ieșirea, 9:18-19
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
