ALTCULTURE MAGAZINE ||| 60 ||| 8/2022 |||
DESPRE JUNIMEA – Așa cum a fost De Cornel Enache
ECOULTOUR le mulțumește celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
Este binecunoscut faptul că Societatea Junimea a luat ființă la Iași în anul de grație 1863. Membrii fondatori au fost: Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti și, nu în ultimul rând, Titu Maiorescu.
Acesta din urmă îi scria surorii sale „…am izbutit, în fine, să adun în jurul meu, într-o unitate, cele mai viabile elemente din Iași… alcătuind o societate bazată pe principii și formată din tineri reîntorși de la studii din străinătate.”
Nașterea amintitei asociații culturale, nu a fost nici pe departe o formalitate a timpului. Ea apare cam în aceeași vreme cu Academia Română din București, fiind deopotrivă un curent literar, un cenaclu, o comunitate de interese culturale, dar și o tipografie și un sistem de librării.
Junimiștii își încep activitatea prin organizarea unor serii de prelegeri populare, care au urmat cursului susținut de T. Maiorescu, în fața unui auditoriu elevat, preocupat de problemele științei, care au fost expuse în termeni de înaltă ținută academică.
Experiența fiind reușită, va fi reluată în 1864 prin ciclul de „Prelecțiuni populare.” Tematica acestora era dintre cele mai variate. Carp și Pogor vorbesc de câte două ori, iar Maiorescu de zece ori.
Prelecțiunile populare devin o adevărată tradiție la Iași în următorii șaptesprezece ani.
DESPRE JUNIMEA – Așa cum a fost
De Cornel Enache
Nepotul lui Vasile Pogor, basarabeanul Cașu, înzestrează societatea cu o tipografie proprie, care va permite editarea în 1867 a revistei Convorbiri literare, inițial sub conducerea lui Iacob Negruzzi.
Publicația s-a bucurat de un înalt prestigiu în istoria literaturii române.
Întâlnirile junimiștilor aveau loc, de regulă, la casa Pogor dar și la locuința lui Maiorescu. Acestea aveau un spirit critic (criticism) caracterizat de respectul pentru adevăr, disocierea valorilor, probleme ale limbii române, falsa erudiție sau lipsa de gust artistic. Membrii societății cultivau adesea zeflemeaua și aveau o evidență curioasă a enormităților emise de unii dintre membrii.
Structura societății Junimea, felul în care lucra dar și cercetările istorice recente ne îndreptățesc să considerăm gruparea ca având o importantă dimensiune Masonică. Întrebați dacă aparțin Masoneriei, membrii societății răspundeau de cele mai multe ori evaziv, cum că „originea Junimii se pierde în negura timpului.”
Junimiștii își atribuiau porecle pitorești: Caragiale era binehrănitul, Iacob Negruzzi sacul cu minciuni, trioul Lambrior, Tasu și Anastasie Panu alcătuiau grupul patrioților români sensibili, iar matematicianul papa Culianu era caracuda.
Furnizorii de anecdote erau Creangă și Caragiale, mai ales cele de pe ulița scurtă. Conținutul acestora îl făceau să roșească pe pudicul Naum, spre deliciul lui Vasile Pogor.
Despre rostul Societății Junimea în peisajul cultural românesc din a doua jumătate a secolului XIX, despre rolul ei în viața socială dar și despre membrii acesteia s-a scris mult, cantitatea de cerneală consumată neputând fi măsurată probabil niciodată.
În cele ce urmează voi încerca să aduc în fața cititorului, cu ajutorul cuvintelor, câteva imagini legate de felul în care petreceau junimiștii.
În zilele de sărbătoare și mai ales după anumite întâlniri și discuții mai aprinse, junimiștii aveau obiceiul să petreacă în crâșmele Iașului. În fruntea petrecăreților s-ar fi aflat Eminescu, Creangă și Negruzzi. Locația preferată a junimiștilor era fostul hotel Binder, situat pe strada Vasile Conta. „Aceasta era stabilimentul de gen cel mai luxos din Iași, la acea vreme. Aici trăgeau mai toți străinii și reprezenta unul din capetele traseului de promenadă al ieșenilor”, se arată într-o scurtă prezentare de epocă a localului.
Aici, spunea și Iacob Negruzzi, le plăcea cel mai mult junimiștilor, fiindcă vinul era bun și muzica plăcută. Petrecerile junimiștilor la Binder erau zdravene, iar acestea se încingeau când apăreau lăutarii. Așa le descrie Nicolae Gane în lucrarea „Din Junimea”. Iată cum s-a desfășurat o petrecere cu mult vin și lăutari acasă la un boier și câțiva membri ai „Junimii”, printre care și Gane.
DESPRE JUNIMEA – Așa cum a fost
De Cornel Enache
„Halal! zău de sfintele tinerețe!… Nimene dintre noi n-avea fruntea încrețită de necazuri, nimene nu ducea pe vremea aceea sacul cu grijile în spinare. Toți trăiau într-o lume trandafirie, în care soarele nu asfințea. Alecu Sendre, amfitrionul care ședea în capul mesei, ne stimula cheful, închina la sănătăți, istorisea anecdote de haz, priveghea ca nimene să nu rămâie în urmă cu paharul, într-un cuvânt da mereu cep entuziasmului și butoaielor cu vin. Când iată că de după niște tufari apăru tocmai în momentul psihologic un taraf de lăutari care ne-a adulmecat cum adulmecă prepelicarul vânatul și începu să ne cânte de inimă albastră.(…)
O! Atunci a fost momentul culminant al entuziasmului. Un ura frenetic și nesfârșit a întimpinat pe noii lăutari care cântau frumos de tot, mai frumos decât adevărații lăutari, mai frumos decât ar fi cântat ei însuși altă dată, pentru că atunci erau încălziți de ospățul câmpenesc și mai știu eu de ce alte focuri nemărturisite? Apoi dânșii schimbară cântecul de jale într-un cântec de brâu de acelea care îți dau furnici la picioare și îți răstoarnă căciula pe ceafă, și atunci am încins și noi părechi, părechi, un joc năstrușnic, pe iarba verde, un joc cum nu s-a mai văzut în via lui Sendre, de clocotea văzduhul de chiote, de răsuna pământul sub bătaia călcîielor, de ne venea nouă înșine sufletul la gură”, povestea Nicu Gane despre petrecerea din curtea boierului ieșean.
Alte locuri preferate de junimiști pentru petreceri erau „Bolta Rece”, preferata lui Eminescu și Creangă, o crâșmă adâncă și cu vin roze. Cele mai cuminți serate aveau loc acasă la Titu Maiorescu, cu tradiționalul ceai.
Totuși, momentul cel mai așteptat al junimiștilor de a petrece era banchetul anual de aniversare al „Junimii”. Cu aceea ocazie, junimiștii se pregăteau să petreacă în toată regula. Iată cum descrie, Iacob Negruzzi, în „Amintiri din Junimea” banchetul din 1867, care a avut loc, culmea, în casa lui Maiorescu:
„Atunci s-a băut zdravăn. Știu că noaptea târziu mai rămăsesem vreo opt sau nouă și am aflat a doua zi că, după ce am plecat eu, s-a format un septuor, compus din Alecsandri, Carp, Leon Negruzzi, N.Burghele, Bernhard, Alexandru Ghica și Maiorescu, care au dus-o departe. Acest din urmă, ca și Pogor, nu bea deloc și totuși petrecea minunat în mijlocul amatorilor de vin. Al.Ghica, după ce desenă caricatura celor din urmă prezenți la banchet, adormi și fu transportat pe brațe până la o trăsură; Carp, amețit de tot, se culcă pe vreun ceas, și, deșteptându-se, reîncepu a bea, deveni sentimental și se puse să îmbrățișeze pe toți ceilalți, făcându-le declarații de eternă amiciție; Leon Negruzzi se făcu bătăios și căută ceartă prietenilor, învinovățindu-i că i-au șterpelit pălăria, care nu se mai afla nicăieri. El se credea într-un restaurant și, adresându-se servitorilor, le cerea într-una socoteală finală și-un cognac. Burghele și Bernhard turnau pe gât pahar peste pahar în liniște, bucurându-se de veselia celorlalți, iar Alecsandri retrăgându-se între 5 și 6 din ziuă și văzând cercul așa de redus, își exprimă mirarea cum tinerii din ziua de azi se culcă așa de devreme și gustă așa de puțină băutură”, scria Negruzzi.
După plecarea sensibilului Titu Maiorescu la București, cum spunea despre el și contemporanii, junimiștii ieșeni au primit mână liberă de la Vasile Pogor să scrie fără perdea și să citească la petreceri și banchete. Mai mult decât atât, aniversarea anuală a „Junimii” ieșene avea ca un nou obicei citirea de povești sau poezii cu limbaj licențios spre amuzamentul celorlalți.” Regula era ca la acest banchet fiecare trebuia să vină cu ceva, cu un text licențios, eventual cu teme pornografice care să parodieze. De precizat că erau doar bărbați. Femeile nu erau acceptate la întrunirile ieșenilor”, spune Constantin Parascan.
DESPRE JUNIMEA – Așa cum a fost
De Cornel Enache
Deși chiar Pogor sau Negruzzi au încercat să scrie pornografic, Ioan Creangă abia introdus de Eminescu în „Junimia” a reușit să câștige toată atenția cu „Povestea lui Ionică cel Prost” și „Povestea Poveștilor”. După 1867, sufletul petrecerilor au fost Eminescu, Creangă și Caragiale, un trio boem, care bătea „Bolta Rece” sau crâșma lui Binder. Aici Creangă era povestitorul junimiștilor încinși de băutură și voie bună. Mai precis erau cerute povești fără perdea pe care să le spună, humuleșteanul cu talentul și graiul său moldovenesc. „Creangă îi întreba atunci. De care să fie? ”Pe ulița mare” sau pe ”ulița mică? ”Pe ulița mare” însemna cu limbaj fără perdea, licențios, iar ”pe ulița mică”, povești serioase,” cuminți,” spune Parascan.
Cea mai mare veselie se încingea tot la hanul lui Binder, locul pomenit de Iacob Negruzzi în jurnalele sale. Pe lângă ”Bolta Rece”, era una dintre preferatele lui Eminescu. Poetul ar fi fost îndrăgostit de vinul hangiului evreu Binder și îl sorbea în liniște cu prietenii în cramele sale adânci. De fapt, aici, la Binder, s-a dat în spectacol și Caragiale.
”A fost a 15-a aniversare a Junimii. Am plecat cu Eminescu, Slavici și Caragiale la Iași. Slavici a citit Gura satului, iar Caragiale-via lui comedie O noapte furtunoasă de la numărul 9. A urmat banchet”, scria Titu Maiorescu în 1878. Caragiale citise piesa la Negruzzi acasă, dar ceea ce a urmat la hanul lui Binder este greu de imaginat. Practic, Caragiale, după câteva pahare de vin roșu moldovenesc, s-a apucat să pună în scenă ”O noapte furtunoasă”. El a jucat toate rolurile. Se spune că toți cei prezenți s-au tăvălit pe jos de râs iar chelnerii aproape scăpau oalele cu supă, fără să se poată abține din hohotit. Junimiștii au petrecut până dimineață.
Vinul era preferatul junimiștilor. Cel puțin asta reiese din toate referințele despre banchetele „Junimii” ieșene, atât din mărturiile lui Nicu Gane, cât și din cele ale lui Iacob Negruzzi. Atât Eminescu, cât și Creangă erau mari amatori de vin, roze sau roșu, din cramele Iașilor. Alături de ei stăteau aproape mereu și Negruzzi sau Alecsandri, mari amatori de vin bun. Tăria se pare nu făcea parte din preferințele ”Junimiștilor”. Serile, după cum spune și Teodor Ștefanelli, un fost coleg al lui Eminescu, erau pline de glume și anecdote, de povești și muzică, băutură, de cele mai multe ori, fiind ”vorbită” până către dimineață. Totodată, erau servite bucate, precum supe, cotlete, dar și fructe uscate, să meargă la vinurile alese ale lui Binder.
(Va urma)
Îți place ce-am făcut până acum? Ajută-ne să mergem mai departe, cu atât cât poți. Leu cu leu s-a construit Ateneul.
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
