Războiul lui Adrian Grauenfels
Willa Carroll*&AG
Demolarea norilor
text modificat pentru Ucraina
Nori de nicovală în vest.
Tatăl meu moare în ospiciu
în timp ce eu sunt pe autostradă,
blocată de refugiații spre nicăieri.
Un om pe targă.
Membrele imposibil de mișcat.
Gura ușor deschisă,
ca și cum ar fi surprins, ca și cum ar spune
ah! Un ochi pe jumătate închis,
celălalt privește în sus,
luminat de o altă lumină,
un cer în tavanul spitalului improvizat.
Îi ating mâna, abia rece. A trecut doar
o oră. La lift, nu vreau să renunț
din el pot privi toboganul luminos al războiului.
Mă întorc. Mă aplec să-i sărut mâna.
Afară, cuie moi și lungi bat pământul.
* Willa Carroll este scriitoare și interpretă. Prima ei carte, Nerve Chorus, a fost una dintre cele mai bune cărți de poezie din 2018 ale revistei Entropy Magazine. Finalistă la The Georgia Poetry Prize, a câștigat premiul Tupelo Quarterly și Narrative Magazine’s Third Annual Poetry Contest. A obținut un masterat de masterat la Bennington College. Videoclipurile ei au fost publicate în Narrative Outloud, Tuesday; An Art Project, Writers Resist și în alte publicații. Carroll a colaborat și a realizat spectacole cu numeroși artiști, locuiește în New York.
Rohan Chhetri
La masa regelui
După viol și baia de sânge, regele sălbatic și oamenii săi s-au retras într-o baracă lungă construită într-un loc deschis pe un câmp deschis, lângă un râu firav, creat pentru această pauză în timpul jafurilor. Caii să se poată odihni. Unul câte unul, au frecat sângele de pe degete și de pe față și s-au așezat să devoreze un ospăț cu orez și capră servit de săteni.
Legenda a rămas doar în numele unei cabane construită în același loc, care în bengaleză înseamnă festinul regelui, unde stăpânul a luat masa.
Noi spunem că Moartea stă aici atunci când vizitează pe cineva din familie. Când a venit pentru bunicul, a sosit… târziu.
Nu la ora lupului, între miezul nopții și prima oră. ci dimineața târziu, pe autostradă, cu sirena în funcțiune, până la azilul de bătrâni. Ca și cum ne-ar fi pedepsit pentru ceea ce ea a stricat, a mai rămas în preajmă pentru câteva ore.
Luni la azil a venit după mătușa mea. Tânăra, care suferise în căsnicie, a fost luată pe sus de către slăbiciunea ei: inima slabă. Mi-i imaginez pe ei, tată și fiică, stând liniștiți la masă, împărțind un prânz de cartofi fierți aburind, și mereu în viața de apoi, acel vag vis din sare.
Moartea se ia în trei, spuneau ei. Ne-am temut că va să vină pentru unul dintre noi. În camera de gunoi, au găsit registrul Morții plin de mâzgălituri ilizibile într-un metru întunecat pe care nimeni nu-l putea înțelege.
Devastarea bunicii a pus capacul, în acel an un canal de apă limpede a început să bubuie sub pielea ei. Îl auzeam cum răsuna ori de câte ori deschidea gura să vorbească. Când mă gândesc la dragoste, mă gândesc la ea plângând la plecare, la buza ei umflată și cum mi-a zgâriat dosul mâinii prin geamul mașinii. Moartea pândea din nou la granițe. Căsătorită la treisprezece ani, o adolescența pierdută, plângând într-un cazan de ceapă tocată. Ea vorbește de cocioaba de lemn șubredă cocoțată pe patru buturugi sfărâmicioase și în povestea ei este întotdeauna cum a văzut-o el prima dată, îmbrăcată în aur.
Cu acea spaimă în care se scufunda: profeție. Mă gândesc la dragoste. Și mă gândesc cum atunci când au ridicat sicriul bunicului ea l-a strigat strigând „Copilul meu, Dumnezeul meu, copilul meu”.
Traducere: AG
- Rohan Chhetri este scriitor și traducător. Este autorul volumelor SLOW STARTLE (câștigător al Premiului Emerging Poets 2015), JURASSIC DESIRE (câștigător al Premiului Per Diem 2017) și al cărții LOST, HURT, OR IN TRANSIT BEAUTIFUL (Tupelo Press/ Harper Collins, 2021). O ediție britanică a cărții urmează să apară la Platypus Press, 2022.
- Laureat al Premiului de poezie Kundiman din 2018, în prezent urmează un doctorat în literatură și scriere creativă la Universitatea din Houston, unde locuiește.
- A co-editat SHREELA RAY: ON THE LIFE AND WORK OF AN AMERICAN MASTER (Unsung Masters Series, 2021) împreună cu Kazim Ali. Beneficiar al unei burse PEN/Heim Grant 2021 pentru traduceri, poemele sale au apărut în The Paris Review, Revue Europe, AGNI și New England Review, și au fost traduse în greacă și franceză.
Claribel Alegria*
Rezumat CV
În cei șaizeci și trei de ani
am trăit
unele clipe electrice:
fericirea picioarelor mele
sărind peste bălți
șase ore în Machu Picchu
zumzetul telefonului
în timp ce așteptam moartea mamei mele.
Cele zece minute cât a durat
pentru a-mi pierde virginitatea
vocea răgușită
care anunța asasinarea
Arhiepiscopului Romero
cincisprezece minute în Delft
primul plâns al fiicei mele
Nu știu câți ani am tânjit.
pentru eliberarea poporului meu.
anumite morți nemuritoare.
Ochii acelui copil înfometat.
Ochii tăi mă scufundă în dragoste.
O după-amiază de „nu mă uita”.
dorința de a mă modela
într-un vers.
un strigăt
o pată de spumă.
Traducere AG
* Clara Isabel Alegría Vides (1924 – 2018), cunoscută și sub pseudonimul Claribel Alegría, a fost o poetă, eseistă, romancieră și jurnalistă nicaraguano-salvadoriană, o voce importantă în literatura contemporană din America Centrală. A fost distinsă cu Premiul Internațional Neustadt pentru Literatură în 2006.
Hannah Aizenman
„Se presupune că poeții ar trebui să evite clișeele – fragmente de limbaj atât de banale încât par a fi golite de sens – dar sunt fascinată de ceea ce pot dezvălui și ascunde frazele ultra-familiare. Acest poem ia drept titlu o expresie comună, folosită în mod obișnuit cu scopul de a afirma identitatea pozițională a vorbitorului (un bărbat) ca o revendicare a puterii și a controlului narativ: un gest retoric „umanizant” care funcționează pentru a delegitima și dezumaniza femeile. Jucându-mă cu acest idiom, care este, de asemenea, un fragment – făcându-l o constrângere formală, sondându-l, în diverse sensuri – am sperat să destabilizez imaginația care generează utilizarea sa și să clatin limitele acestei imaginații.”
Ca tată de fiice
Ca o mare de apă
Ca paznic al vidrelor
Ca suporter al echipei Maccabi
În calitatea de cel mai mare erudit
În calitate de soț care părăsește mame
Ca donator de bacșișuri
Ca un specialist în eșecuri
Ca un suporter credincios
În timp ce ne adunăm împreună
Cu teamă de dezordine
Ca o fantomă a operelor
Ca apărător al frontierelor
Ca un spărgător de pânze de păianjen
Ca un prieten al doctorului
Ca un autor de evanghelii
Ca un câmp după un măcel…
Adrian Grauenfels
Istoria agresiunii
Nomazii au ucis și înainte.
Găsește cuvinte pentru a descrie piatra
grea primită în parbriz. Înaintea noastră
numărau dezastrele pe care le facem din viețile noastre.
Eu sunt un neîndemânatic
și un neatent. Mă găsești pe un drum verde prin
câmpii verzi. Mă vezi pe calul meu
de la mile distanță. Urmărim
contururile munților
până când, ore întregi
mai târziu, după două ploi, ninsoare
și o rafală de soare ne întâlnim.
Vă spun că fac rugăciuni pentru voi, refugiaților.
Promit că aceste cuvinte pe care le spun sunt finalul
unui drum lung, iar vocea mea
sună ciudat chiar și pentru mine.
Mă întrebați de ce tresar așa.
„Tăcerea umanilor”, va spun eu.
„Și ea doare, de asemenea.”
Și după exaltarea acestei întâlniri,
ne despărțim, voi spre lumină, eu
spre întunericul lăsat în urmă.
Dorin Popa
Fără ieșire
teribil de frică mi-a tot fost în viață
și abia astăzi aflu asta despre mine!
cu vârsta, copilăria-i tot mai aproape,
de aceea bunicii-s mai iubiți de copii
am crezut că pier, după ce-ai plecat,
numai viața a vrut să nu mor atunci!
port multe-n piept fără să le cunosc,
circulă, mă irigă, mi-aparțin și totuși
sunt un mister precum china antică.
dac-aș ști legile care mă transportă,
aș mai trăi o viață, în libertate chiar!
(sunt român, adică roman, cât și turc,
sunt sigur grec, tot cam cât sunt rus,
sunt armean, cam cât sunt evreu, tot
la fel sunt neamț, și polonez, și țigan)
înapoi nu mai pot merge, iar înainte,
înainte am aflat ieri că nu mai există,
pe loc nu poți să stai decât în moarte
Ioan Mircea Popovici
Aritmetica Fericirii face bucle
Ești un norocos, Prietene
Că te-ai întâlnit cu Înţelepciunea
Dar chestia acesta nu-i suficientă ca să te liniştească
Diavolul are armele lui cele mai potrivite
De-a câştiga bătăliile
Pe Stradela Vântului
Primele femei pe care le-am cunoscut
Au fost Domnişoara Cristina-Balerina
De la numărul 8
Şi mama sa,
Agripina-Vaporeanca
Plină de sfaturi pentru fiica sa
Şi pentru prietenele ei
Gemenele Adela şi Alade
De la numărul 7
Fetele lui Nea Vasile-Bucătarul de la Rex-Mamaia
Într-o zi când fetele s-au Întors fericite de la teatru
Agripina le-a spus: Fetelor, aveţi grijă ce faceţi
Stai liniştită mamă, i-a spus Cristina
Noi avem Înger Bun
Bine, bine, le-a spus Agripina
Când crezi că eşti de partea Binelui
Diavolul are teren liber, pentru că stai cu spatele la el
Şi când crezi că te stăpâneşte răul
Câştigul este de partea Binelui, pe care-l cauţi
În toată povestea, Viaţa face diferenţa
Practica este criteriul Adevărului
Universul este Infinit
Omul, oricât de instruit este
Rămâne mărginit
Şi mai e o treabă
Cu cât sfera cunoaşterii este mai mare
Cu atât contactul cu necunoscutul este mai întins
Între Adevăr şi Existenţă,
Viaţa este Esenţă
Esenţa este Sămânţa cea plină
Care, ca să încolţească, trebuie să moară…
Aritmetica Fericirii face bucle
Ca punctul de pe cercul mare al sferei
Cu alte cuvinte este o cicloidă pe clepsidră…
Acelaşi ymp*, matematicarul-marinar
Specialist în tainele unui zar
Jucător de şah cu hazardul
Şi altele de acest fel
Printre care şi chestii hazlii
Cum ar fi Factorizarea Operatorilor Compacţi şi Pozitivi
Şi a funcţionalelor selective
Compatibile cu Relaţia de Preferinţă
Şi Funcţia de Utilitate Maximală…
Constanţa, miercuri, 9 Martie, 2022
Nota
* ymp = pseudonimul autorului
Andreas Montag*
Tango – pentru Walter Mehring**
Germania, al tău dansator este moartea
n-am trăit asta deja, da, asta a fost deja odată
la ora de tango, o vreme-a sosit
care plânge după tango,
canibalul cu torță
și o floare de foc pictează casele-n roșu:
Germania, râsul meu trist și rău
nu oprește nimic,
niciun vers nu oprește tangoul,
enormă e ultima răsturnare, ea râde
chiar dacă coloana vertebrală ne crapă –
cartilajul cicatrizat al corpului bătut
va fi spulberat când în sfârșit
un normal nebun apasă butonul
cum alți normal nebuni omoară femei,
primul falus de oțel își ia zborul,
o pasăre vine în zbor, e carnaval
în secția închisă a psihiatriei, ultima
radiație pentru noi și ultimul praf cenușiu pe acoperișurile Germaniei Centrale
tot felul de copaci și animale izbite, grădinița arată, tango, și noi: dansatorii.
NOTE
* Andreas Montag n. 1956 – După absolvirea liceului, Andreas Montag a urmat școala tehnică pentru bibliotecari „Erich Weinert” din Leipzig. A studiat apoi la Institutul de Literatură „Johannes R. Becher”. Romanul său „Charlemagne sau căutarea lui Julie” a fost publicat în 1986 la Mitteldeutscher Verlag Halle (Saale). A lucrat ca ambalator, capelan de spital, bibliotecar și, din 1986, ca scriitor independent, mai întâi în Leipzig, iar din 1988 în Halle (Saale). În 1990, a participat la concursul Ingeborg Bachmann de la Klagenfurt. În același an, a devenit membru al redacției cotidianului Mitteldeutsche Zeitung din Halle, unde din 1996 este șeful departamentului de cultură.
** Walter Mehring (1896 – 1981) a fost un scriitor german și unul dintre cei mai importanți autori satirici din Republica de la Weimar. A fost interzis în timpul celui de-al Treilea Reich și a fugit din țară.
Traducere: Chava Roth
Note: AG
Adrian Grauenfels
Café Bauer
Berlin ora 21
Fumul venea de la țigări de foi, aromate
femeile erau parfumate discret în stil rococo
mă obsedau șosetele albe ale fetelor de la gimnaziul
evreiesc Moses Mendelssohn
încolonate în șiruri lungi până-n zare
iar la mese bărbați germani în costume elegante
citind ziarul Die Zeit, sorbind lichior de afine
după o cafea neagră Kamerun
adusă de submarinele U Boat
dintr-o colonie germană, undeva în Africa
pe drum mai scufundau ceva nave străine
întru gloria fuhrerului și al poporului de rasă ariană
iar ei dansează pe muzică americană
unele perechi urcă la Hotel Bavaria
luând camere cu ora.
Acum pe afară defilau tancuri
Avioane cu aripi de fier, peste ele
După o vreme, soldați pe biciclete, cărând ordine de înrolare
Unii te ating, le simți transpirația.
Alții privesc în jur speriați.
Nu știu unde merg, nici câți sunt deja adunați acolo, seara pare o poveste dintr-un film mut.
În cafenea au pus muzică. Chopin, Wagner desigur.
Vorbim, zâmbim, ne certăm, flirtăm, ne facem cu ochiul, zicându-ne
e pace, totul e doar un antrenament…
După o zi lungă, soarele se ascunde prin buzunare.
Poza străzii o voi așeza cu grijă, lângă mine, voi mângâia fruntea nepoților și le voi promite o plimbare –
la Berlin la anul
doar și noi suntem evrei.
Îți place ce-am făcut până acum?
Ajută-ne să mergem mai departe,
cu atât cât poți.
Leu cu leu s-a construit Ateneul.
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI
RO46INGB0000999911598179, ING Bank,
RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Did you like it?
DONATE
THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
