Femeia
De Claudiu Iordache
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
1 Martie 2021
Celor care, niciodată îndeajuns de respectate, de mângâiate și de iubite, duc povara unei vieți presărate pe întreg răsăritul pământului! Mame, fiice, copile, soții răbdătoare ale unor soldați, ale unor zei primitivi ce în jocurile lor de fier au răvășit lumina divinității!
Cred că femeia este singura esență ce apropie continuu ființa umană de Dumnezeul ei!
Prin neprihănirea, speranța, răbdarea, rodnicia, suferința și credința ei, într-o sfântă zi cu toții vom înflori!
Ce este femeia?
Ea este rodnicia destinului și pământul lumii de primăvară înainte de a încolți!
Ea este puritatea ghiocelului dedicată îngerilor inocenți, cu frumusețea sa ce înflorește pe obrazul copiilor ei cu sufletul alb cărora le-a închinat continuu bucuria de a trăi!
Ea este Porumbița Domnului și mama și fiica și iubita lui Iisus, plimbându-se împreună prin Raiul cast al veșnicei împliniri! Femeia noastră, păcătoși cum suntem, lasă-ne să ne atingem obrazul de imacularea surâsului tău!
La mulți ani fără sfârșit, ființă desăvârșită!
Îți sărut mâna orice nume ai avea, sfânta noastră Fecioară Maria!
La timpul reînnoit al primăverii tale!
Femeia, forma pe care o ia Divinitatea când întâmpină bărbatul pe aleile Raiului!
8 Martie 2015
Te-am chemat de atât
de departe
doar pentru a
te privi!
Doar
pentru a-ți săruta
surâsul
în care ți s-a strâns,
avar,
dulceața!
Dacă
ai avea chip
te-aș recunoaște, dacă
ai avea gust ți l-aș
regăsi
printre sărutări de
miresme.
Dacă ai avea glas
aș așterne în
numele tău
leandri pe crustele tăcerii.
Dar tu exiști
în aura absenței tale
ca un duh blând
într-o icoană,
ca
un înger veghetor ce
se odihnește
într-o umbră, ca
o idee arzătoare
într-un nor de
seninătate.
Spune-mi,
cine ești?
De
unde vii?
Ești ivirea dragostei
îndelung așteptate,
ori stupul viu
de miere
care mi-a înflorit
înăuntru?
De-aș alege
din nou
o sută de ani fără tine
aș face-o pentru
a te întâlni iarăși,
la capătul lor! De-aș trăi
ca să te întâmpin
ca atunci,
aș îndrăzni să fiu
nemuritor.
De-ar
fi să te iubesc fără
întoarcere
ți-aș deschide buzele cu
jurământul poemului
meu
de ierburi
transparente,
urme pieritoare
ale visărilor
mele.
Te-aș descrie dacă
mi-ar îngădui-o
cuvintele.
Te-aș picta dacă
m-ai lăsa, nestingherit,
să-ți mângâi aripile
cu priviri
inspirate, te-aș
cânta din
instrumentul
dezacordat al inimii
care-mi bate nebunește…
Oare simte apropierea
ta ori
plecarea mea
dintr-o viață
care fără tine
n-ar mai avea parte
de bucurie?
Ori
aș muri un pic,
sperioaso
ce te apropii ca
umbra ciutei
de ciobanul cu
fluierul ațipit?
Ori
aș rămâne dovada
singură
că ai fost, că
ai trecut pe aici,
iubita mea!
Și că apoi ai
plecat,
nefericită…
Cu tot respectul, cu toată dragostea, răbdătoarelor și loialelor noastre prietene de destin și de viață!
La Mulți Ani!
1 Martie 2015
Pentru ce visului
îi e teamă?
L-am smuls nopţii
însoţindu-l în luciditatea
amiezii.
M-a cuprins
după gât
cu mânuţe de umbră
ca pe o mamă.
Visului meu îi e teamă
de dimineaţa în
care Dumnezeu
este iarăşi trezit.
Dar la capătul
vremurilor
înserarea viselor
va fi din nou
o tainică
însorire.
Când m-a întâlnit
mi-a șoptit: “Îţi
văd chipul
dar vreau să privesc
adevărul!”
Mă gândesc
la senzaţia intensă
cu care un orb
atinge un obraz frumos
şi îi spune:
“Femeie!”
Trebuie să fim infirmi
pentru a simţi
cu adevărat
plenitudinea?
Trebuie să suferim
pentru a ne împăca
palmele cu
acele trandafirului
alb?
(Claudiu Iordache – ‘Nervurile transparenței’)