De ziua ta, Grecie liberă!
De Claudiu Iordache
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
„Iubito, acolo sunt ochii tăi ascunși în sidefuri de scoici, acolo trupul de algă ți se unduiește ca poemele nerostite, acolo, părul tău – năvoade pentru stelele căzute în visări nesfârșite, acolo sânii tăi plutitori ca nuferii înnoptați, acolo călcâiele tale cu care talazurile se fugăresc amoros, acolo gura ta rănită de sărutări pătimașe, urechile tale cu care marea ascultă cântecele sângelui dinlăuntru, acolo pântecele tău, o puzderie de plăceri vinovate, care vin ca nereidele să își scalde, goale, frumusețea în tine!
∞
Iubita mea, privește marea!
Într-o dezmierdare te vindec de patima mea care îți poartă numele!
Fără tine, poetul ar fi un arbore pe deasupra căruia soarele a pierit!
Iubito, eu sunt tu care va trăi nemângâiat fără tine!
Tu, marea mea de nuntă, mireasa care m-a condus pe treptele de rouă ale altarelor.
O, noroc al chemărilor care m-au călăuzit prin furtuni flămânde, de muritor fără noroc, spre o insulă însorită.
∞
Cu ce am rămas după plecarea ta, un ghioc orb, o rândunică surdă, un gust de cretă ce mi-a scris cândva jurămintele!
Astăzi, tu ești doar tu și eu nu mai sunt eu! Dorul meu fierbinte nu mai e viu. Ești iarăși singură și plâng privindu-te.
O, mare, o, Grecie, o, văduva mea frumoasă!
Vrăbioare îmbătate de un soare neașteptat reînvie vara trecută.
Și parcă pe neașteptate simt mirosul Egeei, albastru și parfumat, și cerul de deasupra mai limpede decât lumina!
Preț de o clipă…
Apoi micile bijuterii cenușii își iau zborul și coboară pe caldarâm la cerșit de fărâmituri și semințe.
∞
Este octombrie.
Grecia 2013.
La plecare nu privesc înapoi.
Aș plânge viața trecută.
E tot ce mai rămâne: amintirea lucrurilor simple, mângâierea clipelor prietenoase, mireasma anilor, gustul vacanțelor în care am privit stele plutind între nuferi.
De-ar trebui să regret ceva este refuzul de a mă lăsa dus departe de dragostea pentru tine.
Minunea mea, tu, ziua de mâine!
Când vor înflori din nou nopțile nesfârșite…
∞
Ajuns la Kulata.
Mi-ai trecut frontiera inimii și acum mă inunzi cu surâsul tău!
Pe o pagină a Mării Egee mi-aș scrie poemul. Sufletul meu este marin.
De câte ori plec din Grecia simt că aș putea să nu mă mai întorc! Un mormânt înflorit.
Nu mă mai pot vindeca de Tine, Grecia!
Ce ne facem?
În Grecia, frumusețea întrețesută a unui golf ascuns între pini. Poate că niciunde în altă parte Dumnezeu nu-și arată obrazul frumos ca aici!
Grecia, în sine, cuprinde aproape totul!”
∞
Claudiu Iordache – Grec (fragment)