De veghe în lanul… de lamium purpureum*
De Ion Bogdan Martin
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
Un prieten din copilărie, vecin de scară și fost coleg de școală generală, DCI, acum căpitan de vas prin lumea largă, mi-a dăruit, de la unul dintre multele sale voiaje, câteva plicuri cu semințe de flori – între noi fie zis: cam zgârcit, putea, la banii lui, să-mi aducă o sticlă de whiskey de cinci litri! –, spunându-mi că olandezii cumpără florile acestei plante în scop terapeutic pentru că la ei nu se aclimatizează și că aș putea face un business.
Am întrebat la ce este bună planta și mi-a spus că are o multitudine de întrebuințări, dar în special este apreciată pentru proprietățile sale depurative, hemostatice, diuretice, emoliente și, nu în ultimul rând, tonice, sedative și narcotice.
Hopa! Acum, am înțeles de ce sunt olandezi morți după această plantă, cele din urmă trei proprietăți m-au lămurit pe deplin: tonice, sedative și narcotice. Cum altfel?!
Prietenul mi-a mai spus că nu este nevoie de saduri și răsaduri, ci, pur și simplu, se aruncă sămânța pe arătura proaspătă și se așteaptă!
Mama avea un loc de casă viran, pe lângă Lehliu-Gară, mai precis în satul Nucetu, comuna Lupșanu, zis și făcut, am plătit un tractorist să are locul, vreo 2000 de mp, și tot cu el am împrăștiat manual semințele.
După vreo trei luni au ieșit și plăntuțele, erau viguroase și aveau cam 20-25 de centimetri înălțime.
De teamă să nu fure careva florile violet, odată apărute, m-am pus de veghe în mașină vreo trei zile, de ziceai că păzesc nu știu ce comoară!
Într-una dintre dimineți, îl văd pe vărul mamei mele, pe Nea Florică, oprindu-se direct la ușa mașinii, afișând pe față o jumătate de zâmbet.
–Hai să trăiești, nepoate!
–Ziua bună, unchiule, dar ce-i cu mata pe-aici? Îl văd că-și dă pălăria, decolorată de soare și vremi pe o ureche, se așază mai bine în sapa cu care se asezonase și mă întreabă cu o voce care parcă anunța altceva decât lăsa să se întrevadă:
–Uite, am venit să văz ce faci aicea?
–Păi, ce să fac, păzesc florile astea să nu mi le fure careva!
–Să nu le fure, zici?!
–Păi, zic!
–Nepoate, păi, tu știi ce flori e astea?
–Cum să nu știu, doar eu le-am plantat: „lamium purpureum”!
–Lami pupu (!)… cum zici tu! Ba, nepoate, eu zic că să numește al’cumva! Cel puțin, așa cum le știm noi dă zeci dă ani p-aci!
–Ei, cum?
–Hm! Li să zice: „aia țigăncii”!
–Cum „aia țigăncii”?!
–Mi-e rușine să-ți spui cum… Adică, pă bune! Ce-are ia între picioare, ce-i așa dă greu?!
Ie o buruiană care crește peste tot! În cimitire, prin șanțuri pă marnea drumului, la marnea pădurii… N-o mănâncă nicio jivină!!! Pute rău, nepoate!
–Du-te, Nea Florică d-aici! Olandezii sunt morți după ele!
–Da? Ş-atuncea dă ce nu a venit iei să le ia gratis, că-s pă toate câmpurile?!
–Pentru că n-au aflat că la noi cresc peste tot. O să fac bani mulți cu ele. Cu florile lor.
–Cu „aia țigăncii”?! Du-te, mă, d-aicia! Olandezii este morți ș-așa, dă la prea multă bere și dă la droguri, ce să mai vrea și „aia țigăncii”!?
-Râde tot satu’, dă ce-ai făcut tu aicia! A venit și primaru’ și mi-a zis.
–Este pământul mamei mele și fac ce vreau cu el.
–Uite, eu zic, mai bine… Am adus sapa asta, să reparăm rușinea…
–Adică să pierd atâția bani și timp, doar pentru că lumea, în sat, nu înțelege valoarea acestei plante?
–Nepoate, faci cum vrei! Da’ numa’ dă chestie, du-te și miroase-le!
Şi m-am dus, direct în mijlocul lanului, m-am aplecat cu grație într-un genunchi, mi-am apropiat fosele nazale, cu delicatețe, ca într-un ritual arhaic, de inflorescența superb-violacee și… și am căzut pe burtă, aproape leșinat!!!
Nea Florică a început să râdă în hohote, dând cu sapa de pământ.
–Ă? Cum ie, nepoate?
–Cum să fie, o aromă desoebită (sic!)…
–Hai, că miroase d-aicia a „p… țigăncii”!!! Na, că i-am spus pă nume!
–Nea Florică, nu știu dacă olandezii ăia or să mai vrea floarea asta. Pute-al dracului și mai cred că prietenul meu din copilărie, marinarul care mi-a dat semințele, a făcut mișto de mine pentru că n-a uitat bătaia pe care i-am tras-o în clasa VIII-a!
–Împuțiciunea dracului, nepoate! Hai să le săpăm și oi pune io niște porumb pentru la toamnă, iar când vii pă la noi o să ai ceva mălai, o vadră-două dă vin și niște țuică dă corcodușă!
–Nea Florică, olandezii, cred că n-au auzit de țuică de cocrodușă, ți-a ieșit porumbelul pe gură!, și s-ar putea să le placă! Nu mai bine plantăm niște corcoduși?
–Nepoate, crez că olandezii ăia și capitalismu’ ți-a’ cășunat rău la cap!!!
Pe scurt, în două ore am culcat toate plantele la pământ. Noroc că am avut masca sanitară pe față, căci spre final începusem să am amețeli și să văd numai domnișoare brunete cum stau crăcite cu… „lamium purpuruem” la soare!!!
Şi ce frumos suna: „lamium purpureum”!!!
NOTĂ
- sugel sau pizda țigăncii, plantă erbacee urât mirositoare, aparține familiei labiate, familie din care fac parte și urzica, urzica moartă etc.
Are o înălțime de 5 până la 20 cm. Înflorește primăvara devreme, la sfârșitul lunii martie. Florile sunt de culoare violetă.
Îți place ce-am făcut până acum?
Ajută-ne să mergem mai departe, cu atât cât poți.
Leu cu leu s-a construit Ateneul.
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Did you like it? DONATE NOW!
THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
