Travaliul Ducesei de Cambridge (III)
De Ion Bogdan Martin
Premiul I – Concursul Național de Dramaturgie – Comedie al Teatrului Dramatic „Fani Tardini”
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
Personajele:
Dodi, Profesorul, PROFU’
Absolventa, Despina, DESPINA
Vecinul, Nelu, VECINUL
Vocea interioară a Profesorului, VOCEA 1
Vocea interioară a Despinei, VOCEA 2
Iulie 2013. Cald, chiar foarte cald…
Decor: cameră de bloc: TV, computer, canapea, dulap, scaune, măsuță joasă
și un bar foarte bine utilat.
Se aud acordurile piesei What A Wonderful World (2’:20”) – Louis Armstrong. Doar primul minut, după care sunetul se filează ușor.
Scena 5
(Profu’, Vocea 1)
PROF’: Bună ziua…
VOCEA 1 (Profu’ se așază pe canapea, privește la tv): Ai rămas ca prostul… Ce tâmpit ești?! Maaaare! Uriaș. Daaa… Unul cât Casa Poporului. Tâmpitule!…
PROFU’: Da’ nu sunt tâmpit deloc! Uiți că sunt profesor-doctor?! Sunt cadru universitar…
VOCEA 1: Și, dacă ești… (râs prelung), ce să zic?, ditamai cadrul universitar… asta înseamnă să nu ai inimă?! Sau așa vă nașteți voi, „cadrele”?! Fără suflet și fără… fără, că m-ai enervat! Ş-apoi… Te uitai numai la țâțele ei! Obsedatule!…
PROFU’: Cum să fiu obsedat?! Eu sunt psihoterapeut, nu pot avea un comportament deviant. Am o personalitate constantă. Am deplin control asupra acțiunilor mele.
VOCEA: Inima, dragule, p-aia n-o poți controla!
PROFU’: Inima! (Se ridică, își mai toarnă un pahar.)
VOCEA 1: Bea, bea să uiți! Lasă paharul! Fugi că naște Kate!…
PROFU’ (se grăbește să vadă la tv): N-a născut! Ce glumă bună! Idiotule.
VOCEA 1: Vocea interioară, dom’ profesor universitar, este instinctul speciei. Nu ai cum să i te opui…
PROFU’: Ba da! Sunt unul dintre cei mai buni psihologi din țară.
VOCEA 1: Boule! În momentele cruciale eu îți transmit mesaje, eu nu te sfătuiesc…
PROFU’: Dar ce limbaj neacademic… „Boule”!?
VOCEA 1: Tâmpitule, îți convine mai mult?! Eu vin cu mesajul, dar nu insist. Nu l-ai prins… pa și pusi! Vocea interioară nu are studii. Ea este la fel pentru toți, pentru toate categoriile sociale… Chiar și pentru vecinul Nelu…
PROFU’: Ha! Nelu?! Ai fost tare aici!
VOCEA 1: Trebuie să-ți folosești mai mult instinctul de conservare… Uite, și am spus că nu dau sfaturi! Eu sunt răbdător, dar dacă îmi ies din pepeni fac urât…
PROFU’: Ei, nu spune!? Aveți și pepeni acolo?! Și cum faci când ieși dintre ei, mă rog?
VOCEA 1: Urlu… mocnit. Încerc să-ți scurtcircuitez neuronii… Să demasc duplicitatea din tine… Dintre tine și… tine.
PROFU’: Logic! Na, că acum încerci să fii și filosof!
VOCEA 1: Știi care este culmea?…
PROFU’: Uimește-mă!
VOCEA 1: Culmea este că persoanele care au un nivel de cultură ridicat, percep mai greu vocea interioară…
PROFU’: Mă jignești… Eu te percep poate prea bine.
VOCEA 1: Am spus: mai greu, nu deloc! Tembelule! Și nu mă mai întrerupe! Ți-e mai greu pentru că tu folosești raționalul în detrimentul simțului interior. Ești prea plin de tine…
PROFU’: Aici, n-ai nimerit-o.
VOCEA 1: Bine, atunci, recunoaște că îți place Despina!
PROFU’: Trebuie să nască Despina… Asta… ducesa Kate. (Se ridică iritat.) Sper că nu aud voci și că a fost doar vocea mea interioară… Că nu am înnebunit de atâta singurătate. (Soneria de la ușă.)
Scena 6
(Profu’, Nelu)
PROFU’: Despina?! Intră!
NELU: Tot eu sunt.
PROFU’: Bănuiam… I-ați un pahar!
NELU: Gata, am scăpat, s-a culcat.
PROFU’: Așa devreme!? (Ia loc pe canapea.)
NELU: Doarme asta… Se trezește mâine dis de dimineață să plece la serviciu… Dar mi se pare că am auzit voci…
PROFU’: Deci și tu auzi voci?! În tot timpul zilei sau numai seara?
NELU: Nu, dom’ profesor… D-aici, din apartament, vorbea cineva…
PROFU’: Naște Kate!
NELU: Poate, dar nu era vocea ei! (Ia loc lângă Profu’.)
PROFU’: Măi, Nelule, tu… așa, când ești la o răscruce de drumuri…
NELU: Dacă nu e semafor, dau prioritate de dreapta.
PROFU’: Bine faci, căci altfel îți iau ăștia permisul. Măi, Nelule, la o răscruce în viață, mă! Atunci… nu auzi așa… ca o voce interioară care emite păreri, îți atrage atenția… Să te sprijine, să te…
NELU: Cum așa, dom’ profesor?! Ce-s nebun? Doooaaamne ferește! Sunt un om normal.
PROFU’: Nu, Nelule, că nu este nimic rău în asta. Se spune că toți avem vocea asta interioară care ne șoptește toată viața poate-poate o auzim și vom ține cont de părerile ei…
NELU: Dom’ profesor. Zău dac-am auzit-o vreodată! Da’ și dac-o aud o fac de comandă… Păi, unde-a fost când m-am însurat, să-mi fi șoptit: nu, nu face asta, boule! Ia-o pe Mădălina, nu pe Clementina… Ia-o pe Mădălina! E? Unde-a fost?! Ia, acum, să nu mai vină deloc!
PROFU’: Nu depinde de noi. Dar o voce interioară, din asta… cică e bună la casa omului.
NELU: Ba, eu cred că un șpriț e și mai bun. Iar dacă bei două sticle ai parte de mai multe voci, nu numai de una…
Stai, că a apărut aia cu părul sculat… Știe asta toate, frate! Nu este emisiune să nu fie prezentă… Analista și analiștii lu’ pește.
PROFU’: Iau și ei un ban. Ia fă tu pe barmanul și mai pune-mi și mie un pahar… poate, poate naște ducesa… (Sună mobilul Profului.)
(Ton rece.) Da, vă rog! (Cu voce caldă.) Despina, da! Cum? (Merge la bar.) Într-adevăr, plicul este aici pe… dar cum o fi… În fine… da, te ascult. Da, da, da… Mă suni înainte!… Da, nu plec nicăieri. Bine, mă suni. Pa, te pup! La revedere! (Închide.)
O studentă de-a mea… Fostă.
NELU: Vocea interioară…
PROFU’: Nu, era o voce reală… din telefon. (Își reia locul.)
NELU: Nu, nu, voiam să vă spun că, dacă aș avea o voce interioară, aceasta mi-ar fi spus că nu vă este indiferentă domnișoara…
PROFU’: Cum așa?
NELU: Simplu! Se simțea din tonul vocii. Nu-ți trebuie multă școală pentru asta.
PROFU’: Așa este! N-ai nevoie de cursuri de psihologie…
NELU (dă paharul peste cap): O cunoașteți de mult?
PROFU’ (cu ochii în tv): E la Clinica Sfânta Maria…
NELU: Domnișoara Despina?! Dar ce-a pățit?
PROFU’: Ducesa, Nelule! Uite, în fața spitalului, unde va naște, s-au adunat sute de oameni! În corturi… Cu steaguri. O știu de patru ani.
NELU: Pe ducesă?! (Profu’ clatină negativ din cap.) În fine! Nouă, românilor, ne va fi greu să ne mai întoarcem la monarhie. S-a reușit reprimarea acestei… S-a reușit, ce mai! Dumneavoastră ați putea să o spuneți mai bine.
PROFU’: Nu știu ce să spun?! Nu aș putea să… Și eu sunt ambiguu în ceea ce privește monarhia, nu știu dacă la noi ar mai prinde… Casa Regală e cam fără vlagă. Dar știi ceva?, n-ar fi rău! Ar asigura liniștea între partidele aflate la guvernare, ar fi neutră. Poate am avea mai puțină bălăcăreală balcanică! Cel puțin, acesta este rolul pe care îl au acum casele regale din occident.
NELU: Bașca afacerile și alte organizații discrete sau secrete.
PROFU’: Măi, Nelule, mă uluiești!?
NELU: De când stau pe lângă dumneavoastră, mă provocați…
PROFU’: Bravo! Oricum, dacă se va naște astăzi, în zodia Leului, va fi o zi specială, 22 este numărul cel mai puternic dintre toate numerele destinului. Nativul cu acest număr își va asuma responsabilitățile cu calm și hotărâre…
NELU: Deci, 22 iulie este o zi specială?! Nevastă-mea… ce să știe!?
PROFU’: Am citit câte ceva despre numerologie. Și de ce n-ai ales-o pe Mădălina… Parcă așa spuneai…
NELU: Clementina, m-a păcălit că e gravidă… N-a fost. La timpul ăla, eram cu amândouă. Pe Mădălina o cunosc de când lumea… Am copilărit împreună… Suntem suflete pereche. De Fiat-ul ei am grijă… Mă simt cu ea… Mă simt bine, dom’ profesor. Am greșit… Dar mi-e milă și de Clementina. Ea ce vină are?! Deși… m-a păcălit atunci. Dar nu pot să-i fac rău, are o vârstă… are probleme cu inima. Aș omorî-o!
PROFU’: Bravo, Nelule! Să nu faci rău, că este plină lumea de rău.
NELU: Știți cum se spune: rău cu rău, da’ mai rău fără rău!? Dar sufletește sunt mai legat de Mădălina. La ea merg să mă simt iubit. Și să iubesc. Omul cât trăiește plătește. Oi fi fost blestemat să fiu așa… cu curu-n două luntrii!?
PROFU’: Mda! Cine știe?! Asta cu blestemul… uneori se verifică…
NELU: Dom’ profesor… eu am plecat! Vă mulțumesc pentru tratație. Merg să mă uit pe Eurosport, o fi vreun meci, ceva…
PROFU’: Dar nu mi-ai spus, ce părere ai despre faptul că la Casa Regală din Londra se va naște un nou vlăstar?! Al treilea în ordinea la tron…
NELU: Părerea mea contează?!
PROFU’: Da!
NELU: Ei bine… (se ridică, face câțiva pași, plin de importanță) n-am nicio părere!
PROFU’: Am înțeles. Ok, te mai aștept și altă dată.
NELU: Baftă cu…
PROFU’: Aștept să nască ducesa… O să intru un pic și pe Facebook…
NELU: Daaa, că nu mai poți să tragi un vânt fără Facebook-u’ ăsta! Unii spun că e o rețea de socializare, dar, de fapt, eu cred că este o rețea și un instrument de urmărire și supraveghere…
PROFU’: Încă unul. Așa este! Dar mă mai prostesc și eu…
NELU: Ori, căutați vreuna… Aveți grijă cu vectorii ăia! Că se ia! (Profu’ izbucnește în râs.)
PROFU’: Tot felul de viruși pe Internet, ai dreptate!
NELU: Să trăiți, dom’ profesor! (Iese.)
Scena 7
(Profu’, Vocea 1)
PROFU’: Simplu și la obiect. Și nici nu-ți trebuie multă carte.
Ei, acum unde ești?! Poftim! Că n-aud nimic!? Hei, vocea mea interioară…
A uitat plicul… În seara asta se întoarce. Eu ce fac? Cum voi proceda? Bine, o știu de patru ani, dar până la avea o relație… Hodoronc-tronc! Ce spun eu aici?! Poate doar mi se pare că nu-i sunt indiferent. Multe studente se îndrăgostesc de profesorii lor. E un fel de… sindromul Helsinki… Daaa… Și eu, om bătrân… Mă rog, nu chiar atât de bătrân!
Unde ești, scârnăvie? Pe unde zaci? Vii numai când vrei tu să-mi stârnești cognitivul… Să o iau razna! Bezmeticule!
Despina… Despina… (Merge în fața computerului.) Să vedem, are cont, ar fi imposibil să nu aibă! (Tastează.) Ia, fii atent câte Despina! N-o găsesc… Cine știe, poate este sub un nickname… Uite, Kate n-a născut nici pe Net. Măi, dar ce travaliu are mititica! (Sună mobilul care rămăsese pe canapea. Se ridică, dar se împiedică de un scaun și cade. Aleargă către telefon.)
Da! da… eu sunt, nu… Am… M-am împiedicat când… Nu, nu este nimic grav! Da, Despina, sigur că poți veni. Cum să am altceva mai bun de făcut? Doar ai fost studenta mea cea iubită… Vreau să spun: studenta mea cea silitoare. Da, asta am vrut să spun. Bine, te aștept la opt! Nu. Nu trebuie să iei nimic. Am de toate, altceva nu… Da, ok, te aștept! (Sare într-un picior, de câteva ori.)
VOCEA 1: Idiotule…
PROFU’: Ai revenit, marțafoiule!? Ce mă fac eu acum? Nu pot trece la pasul următor din prima zi…
VOCEA 1: Adică să faci o partidă de sex nebun?! Bunga-bunga!…
PROFU’: Nicio bunga-bunga! Cum poți spune așa ceva?!
VOCEA 1: Spun ce vreau! Spun ceea ce tu nu vrei să devoalezi din subliminal…
PROFU’: Ești vocea mea interioară și… credeam că mă cunoști!
VOCEA 1: Te înșeli! Adevărul privit în față deranjează…
PROFU’: Nu m-am gândit la sex, ci doar dacă aș putea să o mângâi pe păr și să-i sărut mâinile… Atât… Să-i simt mireasma părului…
VOCEA 1: Să mori de râs… Să mori de râs că te-ai gândit doar la atât?!…
PROFU’: Pe cuvântul meu! Nu vreau să grăbesc lucrurile. Am cinci ani de la un divorț urât. Și, în plus de asta, chiar nu este ceva de moment. Din primul semestru am observat-o și de foarte multe ori m-am gândit la ea…
VOCEA 1: Duci lipsă și vrei să faci sex! Sex, sex, sex…
PROFU’: Obsedatule!
VOCEA 1: Eu!? Te joci prea mult cu răbdarea mea. Bine, fii atent, poate te prind că te gândești la sex…
PROFU’: Nu vreau s-o pierd pe Despina… Cred că mă place, altfel… Tu ce părere ai?
VOCEA 1: Paaa…
PROFU’: Hei, unde pleci? Când am mai mare nevoie de tine… A plecat. E liniște! Ăsta nu ține cu mine. Parcă n-ar fi vocea mea interioară?! Dușman dacă era…
VOCEA 1: Nu sunt dușmanul tău, dar învață să mă respecți mai mult. Ai grijă de mine ca să-ți fie ție bine!
PROFU’: Asta este o nouă matrice de abordare… Du-te dracului!
VOCEA 1: Și nu mai înjura ce-ți aparține! Vezi dacă n-a născut Kate!
PROFU’: Kate, da! Nu dau nimic ăștia… Măi, dar ce travaliu are fata asta?! Dar dacă a născut și nu vor să dea până nu se conving de starea mamei, de sănătatea copilului…
Dar, parcă de Kate îmi arde mie acum! Vine Despina! Câte este? Oau, 7:30! Ce-ar fi să comand o pizza?! (Ia telefonul și tastează.) Bună seara, aș vrea două pizza cu de toate și cu extramozzarella și două… Nu, mai bine patru, patru… Nu mai bine șase… Nu, că m-am hotărât. Rămân două pizza mari și șase beri mexicane. Fără, simple, vă rog! Oare șase… Dar dacă… Nu, domnișoară, gândeam… Cum să fiu îndrăgostit?! Niciun îndrăgostit! Cum vă permiteți? Vă rog, comanda! Da! La 20:30 vreau să vină, nu mai devreme, nu mai târziu!… Da! Berile reci, sigur! Piața Iancului 10, bloc F 16… Da, eu sunt, mă aveți în calculator… Sigur! Mulțumesc, domnișoară!
Așa, frate! Mâncare de burlac este! Bere de… bere este! Barul este plin… este. Avem și fistic, și alune… „este”! (Se amuză.) Și fete… „este”! Va fi, mă rog!
I-auzi, frate, ce tupeu pe domnișoară! Să mă întrebe pe mine, ditamai profesorul și psihologul, dacă sunt…
Aoleu, n-am făcut duș… (Dispare în fugă.)
VA URMA
Îți place ce-am făcut până acum?
Ajută-ne să mergem mai departe, cu atât cât poți.
Leu cu leu s-a construit Ateneul.
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Did you like it? DONATE NOW! THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
