Kabbala sau „Doctrina Arborelui Vieții”
De Gabriel Anghelescu
Kabbala este un sistem complet al ideilor și lucrurilor de ordin moral și spiritual.
Aceasta este ramura esoterică a Iudaismului, antică înțelepciune și metodă care ne ajută să înțelegem modul în care funcționează Viața și Universul.
Ea se împarte în:
- Kabbala Dogmatică – literatura cabalistică (Zohar, Sefer Yetzirah, etc.);
- Kabbala Literală – studiul literelor ebraice și al numerelor (Notaria, Gematria);
- Kabbala Practică – Magia Ceremonială și Talismanică;
- Kabbala Orală sau Nescrisă, transmisă din generație în generație inițiaților, care constă în cunoașterea corectă a Arborelui Vieții.
Cheia descifrării Kabbalei se află în Arborele Vieții sau Arborele Sefirotic.
Arborele Vieții este un simbol compus, ce reprezintă Divinitatea, Universul și Omul.
Este o schemă a fiecărei forțe și a fiecărui factor din Universul manifestat și din Spiritul uman, realizată astfel încât să poată fi determinate relațiile dintre ele.
Este reprezentat ca un set de zece cercuri, conectate prin linii. Cercurile sunt cele Zece Sefire, iar liniile de legătură sunt Căile, douăzeci și două la număr.
Fiecare Sefiră este o etapă a evoluției Spiritului, precum și un atribut și o expresie a Divinității în Univers, în Natură și în Om. În limbajul cabalistic, acestea mai sunt numite și „Cele Zece Sfinte Emanații”.
Căile dintre Sefire sunt etape ale conștiinței, prin care Divinitatea și Spiritul omului se manifestă.
Totul izvorăște din:
- Kether – Coroana.
- Continuă prin Hochmah – Înțelepciunea;
- Binah – Inteligența; Chesed – Mila;
- Geburah – Severitatea;
- Tipheret – Frumusețea; Netzach – Veșnicia;
- Hod – Splendoarea;
- Yesod – Temelia și Malkuth – Împărăția.
Cele Zece Sefire sunt considerate a avea propriul punct de contact cu fiecare dintre ele cele patru lumi ale Cabaliștilor:
- Atziluth – Lumea Arhetipală sau Lumea Emanațiilor;
- Briah – Lumea Creației;
- Yetzirah – Lumea Formării și a îngerilor;
- Assiah – Lumea Acțiunii, Lumea Materiei.
În Lumea Atziluth, Sefirele se manifestă prin zece Nume Sfinte ale Divinității, umbrite de cele Trei Văluri Negative ale Existenței care atârnă în spatele Coroanei (Kether):
- Ain (Nimic);
- Ain Soph (Fără Limită);
- Ain Soph Aur (Lumina Eternă).
În lumea Briah, Emanațiile Divine se manifestă prin zece Arhangheli.
În Lumea Yetzirah, Emanațiile Divine se manifestă prin diferite tipuri de ființe, care sunt numite Gazdele Angelice sau Coruri.
Lumea Assiah formează fundația materiei, fiind reprezentată de Planul Astral și de Planul Eteric Inferior.
Pe Planul Material, Sefirele se manifestă prin cele șapte Planete și trei dintre cele patru Elemente (Apă, Foc, Aer), luate la un loc, analoage cu 10 centri ai corpului uman. În acest plan, omul însuși este reprezentat de Elementul Pământ, prin urmare acesta este exclus din ecuație.
Kabbala susține ideea că omul reprezintă cu exactitate modul în care este alcătuit întregul Univers. De aici numele de „Microcosmos”, atribuit lui, spre deosebire de „Macrocosmos”, atribuit Universului.
Sefirele pot fi considerate Macrocosmice, iar Căile, Microcosmice. Sefirele apar conectate adesea printr-un fulger, asemănător unei săbii înflăcărate, reprezentând Emanațiile Divine succesive, iar Căile sau ramurile Arborelui apar încolăcit de un șarpe, simbol al Înțelepciunii și al Inițierii. Acestea reprezintă etapele realizării divine în conștiința umană.
Omul, după concepția cabaliștilor este compus din trei părți:
- Nephesch – element inferior, sufletul animal, care se ocupă cu instinctul și dorințele fizice;
- Ruach – element mijlocitor, parte a sufletului care poate distinge binele de rău;
- Neschamah – aspectul sufletului specific omului, care îl ridică pe acesta deasupra altor forme de viață.
Prin Neschamah ne dăm seama de intelectul nostru și atingem gradul de conștientizare a lui Dumnezeu. Neschamah există și după moarte.
Universul este alcătuit asemenea omului:
- Corpul – astrele;
- Viața – curenții de lumină ce scaldă astrele;
- Voința conducătoare – fluidul invizibil.
În cele din urmă, Divinitatea este considerată a fi izvorul vieții și Creatoarea Universului, infinită, inaccesibilă și incomprehensibilă.
Dumnezeu ar fi profanat dacă s-ar afla în legătură directă cu Lumea Materială, aşa că între El și Lume se interpun cele zece Sefire.