De Eugen Matzota
Mișcarea New Age este ceva unic, diferit de orice formă de religie de tip oficial. Nu există o Carte Sfântă, nici dogmă, nici crez. Organizația, daca există cumva așa ceva, este diferită de orice formă de ierarhie a Bisericii, lipsită de cler hirotonisit sau de calitate oficială de membru. Pentru câțiva dintre termenii utilizați în acel cerc, se folosesc definiții care se exclud reciproc.
Mișcarea New Age, lipsită de vreun Centru, este un fel de mișcare spirituală izvorâtă din entuziasm.
Așa cum s-a întâmplat până la urmă cu Internetul, New Age a devenit o Rețea unde oamenii credincioși sau practicanți împărtășesc aceleași idei sau idei similare. Modelul de organizare nu este același ca al societății Teosofice. Nu este același, din punct de vedere organizațional, dar modul de acțiune este în mod cert același.
Oricine ar putea să urmeze regulile formei de religie în care crede și nu există restricție în acest sens. Dacă nu sunt biserici,
nu există nici predici, iar, în locul Sfintelor Scripturi, există cărți, grupuri informale, seminarii sau convenții.
Mulți dintre erudiți utilizează ideea de spiritualitate post-creștină, ceea ce ar însemna spiritualitate individualistă, mai degrabă.
New Age, Noua Eră, Noua Ordine?
”[…] Spiritualitatea post-creștină este construită pe dimensiuni sociale deoarece oamenii sunt socializați printr-un discurs social despre sine (ex. Hammer; Heelas 2006). Considerăm acest fapt un alt element-cheie pentru viitoarea noastră cercetare, în special pentru că pretențiile globale pline de încredere cu privire la spiritualitatea post-creștină privită ca fiind ”pe deplin privatizată” și ”pur individualistă” contrastează în mod frapant cu absența virtuală a studiilor empirice asupra construcției sociale a spiritualității-de-sine.”*