De Ion Bogdan Martin

Bărbatul, 40 de ani, plecat din România la o bursă în America
Femeia, aproximativ aceeași vârstă, și ea… pe acolo, cu treabă

De cele mai multe ori, teatrul bate filmul,
și asta, pentru că teatrul este viață!

Scena 1

Femeia, Bărbatul

Cei doi intră val-vârtej, femeia, trăgându-l după ea, închide ușa, o încuie, revine și îl ridică. Bărbatul are o mică geantă de umăr pe care o culege de pe jos.

FEMEIA (femeia își aruncă geanta pe o măsuță la vedere): Hey, man! Ce nu… Ce nu înțelegi… (Bărbatul bâiguie ceva neinteligibil.) Voiau să te omoare!
BĂRBATU: Pe… pe… Pe mine?! (Ridicându-se, strânge geanta la piept.) Dar… n-am făcut nimic!?
FEMEIA: Pentru ei nu contează. Nu vezi ce față de nevinovat ai? Ești victima perfectă! Asta îi atrage pe ei!!!
BĂRBATUL: „Pe ei…”
FEMEIA: Bei un whiskey? Zi, vrei? Bine, până te reculegi, eu o să-mi prepar unul…  
BĂRBATUL: Da… Şi mie… Cu multă gheață!
FEMEIA: „Cu multă gheață”! Hm! (Femeia merge la bar și toarnă în două pahare.)
BĂRBATUL: Voiam cu ghea…
FEMEIA: S-a stricat aparatul! Dar așează-te, omule! Pericolul, cel puțin pentru moment, a trecut!
BĂRBATUL: De ce spui așa? Şi cine… Cine voia să mă omoare?
FEMEIA: Ei! N-ai văzut cum te urmăreau? Dacă nu te trăgeam în acel intrând, erai „strecurătoare” acum!
BĂRBATUL: „Strecu…”
FEMEIA: Ciuruit de gloanțe, da, da!
BĂRBATUL: M-am speriat foarte tare când m-ai luat de mână…  Şi… și brațul încă mă doare!
FEMEIA: Am făcut și gimnastică, și tenis, am o priză fantastică.
Fă-te comod și lasă dracului geanta aia din mână!
BĂRBATUL: Mi-e bine așa. M-am obișnuit să o am aproape. Este un accesoriu cam cum… Cam cum purtați voi cerceii în urechi. Abia noaptea o pot lăsa din mână. Așa sunt eu, un tip mai ciudat!

FEMEIA: Nu, nu ești ciudat. Toți avem chestii din astea, fetișuri.
Mai freci mult paharul ăla în mână?
BĂRBATUL: Eu nu obișnu… Nu prea obișnuiesc să beau.
FEMEIA: Ha! Bărbat care să nu bea!? Oi fi vegan sau vreun adventist? Băutura, dragul meu domn, în foarte multe împrejurări are un rol pozitiv. Dezgheață atmosfera și limbile. Cantitatea prea mare deranjează, da, da… Şi calitatea proastă, desigur.
BĂRBATUL: Nu, nu sunt…
FEMEIA: Şi de ce voiau să te omoare?
BĂRBATUL: Cine?! Eu nu am văzu…
FEMEIA: Cei patru bărbați în negru!
BĂRBATUL: Bărbați în negru?!
FEMEIA: „Men in black”! Noroc cu spiritul meu de observație! Iar cel mai înalt dintre ei, cu o mină înfiorătoare și cu o cicatrice lungă pe față, le dăduse ordin celorlalți să-ți vină de hac cât mai repede.  
BĂRBATUL: Să mă… Pe mine?! Dar când ai avut timp…
FEMEIA: Auz fin, „man”. Plus perspicacitatea specifică spectrului feminin!
BĂRBATUL: Mda! Şi aici… Aici, unde ne aflăm?
FEMEIA: N-ai început bine! Nu deloc! Nu era momentul acestei întrebări. Mai întâi și mai întâi, cred că trebuia să-mi mulțumești! (Bărbatul mormăie ceva.)
Nu, nu! Lasă-mă să spun până la capă!
Trebuia să-mi mulțumești nu numai pentru că te-am salvat, dar și pentru că m-am expus aducându-te în apartamentul meu. În apartamentul unei femei singure și neajutorate. Iată cum, până la urmă, am răspuns și întrebării tale banale!
Ești în Houston! În Texas, iubi! Mai precis în cartierul rău famat Outside 610! 610, reții? Six, one, zero!
Şi cum ai ajuns aici?
BĂRBATUL: Cred că m-am rătăcit… Îmi place să mă plimb seara târziu… Să mă reculeg și… Nu mai fusesem prin zonă…
FEMEIA: Aici, noaptea, nu-ți mai aparții. De după fiecare colț pândește o primejdie! Obișnuiești să tragi?
BĂRBATUL: Nu, nu port armă!!!
FEMEIA: Te-am întrebat dacă bagi „cuie”?
BĂRBATUL: Cuie?!
FEMEIA: „Mother fucker”! Dacă te droghezi, man?
BĂRBATUL: Eu…
FEMEIA: De unde ești? De unde vii, omule?  
BĂRBATUL: Din România!
FEMEIA: Ce-i aia… România?!
BĂRBATUL: O țară din Europa. Din fostul bloc est-european, mai precis. O țară superbă.
FEMEIA: Şi-n România aia a voastră, lumea nu se droghează?
BĂRBATUL: Ba da, a început și la noi! Din păcate!
FEMEIA: Oi fi vreun sfânt și eu nu știu! Hai, bea whiskey-ul! Cum am spus: dezleagă limbile, dar inhibă și teama!
Şiii… de mult în „State”?
BĂRBATUL: Nu, nu demult… (Bea din pahar, grimasă.) Este foarte tare! De trei luni, am venit cu o bursă.
FEMEIA: Ei, poftim! Acum, oi fi și vreun inteligent cu un IQ, din ăla, de lași lumea cu gura căscată!!! Dar nu, nu ești, fiindcă dacă ai fi fost te-ai fi prins că este cineva pe urmele tale!
„Cheers”!
BĂRBATUL: „Cheers”!
FEMEIA: Dar vorbești bine englezește!
BĂRBATUL: La noi, în România, peste 60 la sută din populația urbană, din orașele mari, vorbește, mai corect sau mai puțin corect, engleza!
FEMEIA: I-auzi, frate! Şi eu de ce nu știu asta?

BĂRBATUL: !?
FEMEIA: Pentru că…
BĂRBATUL: „Pentru că…”
FEMEIA: Exact (sic!)! Aici ai intuit perfect!!! Fiindcă nu m-am mai dus la școală… Părinții mei s-au despărțit când aveam 10 ani, mama s-a luat de droguri… M-a crescut o mătușă din partea tatălui… Fiul ei, adică vărul meu, m-a violat când aveam 13 ani… Aceasta este fața urâtă a umanității, dragule! Şi asta, pe scurt!
De ce profită  bărbații de noi? Ă? De ce? Pentru că forța lor superioară îi determină să fie niște bădărani? Niște brute?! Îi excită chestia asta?! Cu ce am greșit noi că ne-am născut așa?
BĂRBATUL: Delicate și frumoase?!
FEMEIA: Hm! Am suferit foarte mult atunci, am vrut să mă sinucid… De fapt, am și luat niște pastile… Am stat o lună de zile internată într-unul dintre spitalele de la „Texas Medical Center”… A fost o perioadă teribilă… Şi acolo, am vrut să sar de la etaj, dar aveau gratii la geamuri! În fine, a fost urât de tot!
BĂRBATUL: Oau! Dar de ce?
FEMEIA: De ce, de ce? Eu cred că unii așa suntem programați, să suferim toată viața pentru a lăsa loc altora să se bucure de ea!
BĂRBATUL: Interesantă axiomă!
FEMEIA: Şi veridică, pentru că d-aia este axiomă! Dar, la voi, în România aia a voastră, nu se întâmplă chestii nașpa! Axiome (sic!)!?
BĂRBATUL: Se întâmplă, ca peste tot, cred că nu este țară să nu aibă și partea asta mai întunecată a societății. Da, sigur că se întâmplă, dar mai mult la Vaslui, de unde sunt și eu (sic!).
FEMEIA: Vasu…lui?! Ce-i aia? Sună așa de ciudat!
BĂRBATUL: Un județ… Adică, un fel de stat! Un Texas mai mic. Dar este și un oraș. Lumea, acolo, este mai puțin instruită, industria și urbanizarea nu prea au pătruns… Comunismul a fost primul care a neglijat, apoi…
FEMEIA: Comunismul!? Brrr! Numai când rostești cuvântul acesta și mi se ridică părul de pe picioare. Nu, nu, să nu te uiți, m-am depilat alaltăieri (sic!)!
Eu nu am ales să trăiesc în acest cartier mărginaș al Houstonului, soțul meu…
BĂRBATUL: Soțul…
FEMEIA: Stai liniștit, este în Colorado…
BĂRBATUL: Lucrează acolo?
FEMEIA (amuzându-se): Da, a fost bună asta! Poate că și muncește, cine știe!? Însă, acum, el se află în cel mai exclusivist loc cu putință… Într-un penitenciar de maximă siguranță (sic!). „Supermax” se numește. Acolo a fost închis și El Chapo Guzmán…  În fine, a luat 20 de ani, asta pentru că și-a recunoscut fapta. Altfel… Crimă, baby.

BĂRBATUL: Adică, soțul dumneavoastră…
FEMEIA: „Yeah, baby!” Amendamentul II… Din greșeală (sic!), a vărsat 12 „bobițe” în stomacul unuia care s-a luat de mine. Era beat… bărbată-miu! Bine, asta nu scuză cu nimic fapta lui oribilă.
BĂRBATUL: De la băutură pleacă foarte multe.
FEMEIA: Cum am spus mai devreme, cantitatea este de vină. Nu se mai pot opri, au senzația că starea de bine, cea de după primele două pahare, crește și tot crește… Numai că, încet-încet, nu mai au reflexe, nu se mai pot ridica de la masă, iar unora li se pare că toată lumea îi dușmănește. Văd peste tot numai himere și, atunci, pot scoate pistolul să se războiască… Oameni nevinovați cad victime ale acestor descreierați!
BĂRBATUL: Ş-atunci de ce…
FEMEIA: Whiskey-ul acesta? Doar două pahare, omule fără nume.
BĂRBATUL: Ah, scuze, eu sunt…
FEMEIA: Nu, nu! Nu vreau să aud! Tu „bărbatul”, eu „femeia”, ș-atât! După ce îți revii, fiecare pe drumul său.
BĂRBATUL: Dacă îmi permiți o întrebare?
FEMEIA: Mda, știu cum este. După asta mai vine una și încă una… Omul, prin definiție, este un animal foarte curios. Hai, dă-i drumu’! S-aud!
BĂRBATUL: Ascultându-te, îmi dau seama că, totuși, ai continuat școala, că nu te-ai oprit atunci!
FEMEIA: Zici tu? Probabil că de la multele lecturi pe care le fac. Îmi place enorm să citesc. Copiii ăștia, astăzi, au cam pierdut gustul răsfoirii cărților, acolo unde mirajul te învăluie până la a te confunda cu eroii întâmplărilor. Ce să fac în fața ecranului? Mă uit dacă mi-a intrat vreun mesaj, dacă este cineva cunoscut pe facebook cu vreo chestie interesantă și pa! Nu stau mai mult de cinci minute pentru povestea asta.
BĂRBATUL: Mă bucur să aud asta. Așa este, lecturile întâmplătoare de pe net, necenzurate din punct de vedere al stilului, al corectitudinii informației și al calității exprimării dăunează grav percepției actualității și formării ca individ.
FEMEIA: Ai vorbit din cărți, să mor io! Dar este okay! De la ce am plecat și la ce am ajuns!? Şi, nu mai rețin, ai primit o bursă…
BĂRBATUL: În biotehnologie! Fac parte dintr-un program special, dar nu cred că vă interesează!
FEMEIA: „Biotehnologie”!? Sună: oau!  
Dacă ai primit bursă înseamnă că ești unul foarte bun. America alege tot ce-i mai bun pe piața mondială și, prin mai multe artificii, îi determină să se stabilească definitiv aici pentru a ajuta la bunul mers al științei și economiei. Bine, se întâmplă și în arte sau în sport. America trebuie să aibă tot ce este mai bun! Asta n-o face doar ea, să ne-nțelegem!
BĂRBATUL: Eu, doar pentru șase luni și…
FEMEIA: Şi de ce crezi că voiau oamenii aceia să te omoare? Întrebare aproape hamletiană!!!
BĂRBATUL: Oamenii aceia… Pe oamenii aceia, pur și simplu, nici nu-i cunosc! De fapt, nici nu i-am văzut! Dumneavoastră…
FEMEIA: Hai, zi-mi tu! Văd că ți-ai mai revenit. Ia și bea!
BĂRBATUL: Poate că m-au confundat…

VA URMA…

 

Îți place ce-am făcut până acum?
Ajută-ne să mergem mai departe, atât cât poți.
Leu cu leu s-a construit Ateneul.

Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI
IBAN RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania

Did you like it?
DONATE
THANK YOU!