De Eugen Matzota
În Țara aceasta, totul este posibil! Nu e vorba de țara noastră, ferească Dumnezeu, că noi suntem perfecți, ci de Țara vaccinelor, desigur.
Am aflat de țaraasta căutând ”informații oficiale” pe pagina Guvernului României și a Ministerului Sănătății referitoare la COVID-19.
Păi, dacă-mi spui că numai aici este adevărul, cum pot eu înghiți formularea ”vaccinele”???
Aș putea bănui că ”agenturilii” au ajuns acolo și așa știu ele să scrie românește.
Sigur, se poate spune că un anume ”băiețică*”, căci nu pot numi altfel pe cineva care încă e la grădiniță, fiindcă n-a ajuns, săracul de el, să facă gramatica elementară la școală, a scris cum i-a sunat lui bine. Poate că acesta știe mai mult cod și vorbește mai repede engleza decât româna asta așa de complicată.
Bun, așa să fie! Dar o fi chiar de capul lui? Pe banii ING, ca să dăm doar un exemplu? Ia uite ce scrie pe site: ”Acest proiect este realizat pro-bono de Code for Romania în parteneriat cu Guvernul României prin Autoritatea pentru Digitalizarea României.”
Pro-bono-pro-bono, doar că Programul Code for Romania Task Force este susținut de mai mulți, dintre care i-am ales pe cei de la ING, căci sigur nu au ajutat cu cafele sau ceaiuri, că nu se pricep. Ei se pricep la bani!
Mă agit atâta deoarece tare mi-e să nu vedem că Guvernul,
prin autoritatea pe care i-o dă acestui băiețică,
ne va impune să schimbăm limba română!
Din păcate, e din ce în ce mai greu să te revolți împotriva călcării în picioare a limbii române, căci până și oamenii perfect onorabili sunt suspect de toleranți față de greșelile lor, că de ale altora, ce să mai zic?
Nu vorbesc aici de generațiile care au mers la grădiniță nu cu ghiozdanul în spate, ci cu ”aifăunul” în mână. Ghiozdanul, desigur, este dus de Părintele Unu sau Doi de la mașină până în grădiniță, vreo 20 de metri, acolo, nu mai mult, să nu afecteze copilul!
Să revenim la cei care, zice-se, au făcut școală ca lumea…
De câte ori îndrăznesc a-i corecta pe cei ajunși deja la o vârstă unde ai pretenții de la ei, mi se răspunde cu lejeritate c-ar fi de vină graba, deși fac mereu aceeași greșeală. Apoi, ca să vezi minune, de vină este ”spelingul”! Rar, dar rar de tot, sunt întrebat: ”dar de ce nu e bine așa?”
Cum pe noi ceilalți, cei care trăim pro-bono, așa cum putem și noi, nu ne plătește nimeni, nu văd nicio speranță.