De Ion Bogdan Martin
Doi bărbaţi între două vârste stau la o „parolă“. După o scurtă pauză dialogul se reia când unul dintre ei şi-aduce aminte că tocmai erau în toiul unei discuţii…
–…Da’ cum s-a întâmplat?
– Nevastă-mea a făcut icter mecanic auto, domnule. De-aici a început totul.
– Asta-i culmea! Cum adică, icter mecanic… auto?! N-am mai auzit…
– Păi, să-ţi spun! Într-o zi, m-am întors mai devreme acasă şi am prins-o pe nevastă-mea cu unul în pat.
– În România, domnule?! Incredibil! Aşa ceva…
– Închipuie-ţi, şi pe Pandemia asta!!! Nevastă-mea, când m-a văzut, s-a blocat şi a făcut icter.
– Brusc şi dintr-o dată?
– Exact! Eu, nervos…
– Aşa-aşa?
– Măi, şi când l-am luat p-ăla la nişte…
– Da…
– …întrebări.
– Mmm… Mă rog!
– De fapt, i-am dat un test tip grilă.
– Foarte inteligent şi în trend cu noile cerinţe!
– Printre altele, la poziţia 69…
– Poziţia 69?! Parcă era ceva acolo!?
– Exact, acolo, a reieşit că tipul era mecanic auto. Nu mecanic de întreţinere, nu mecanic de utilaje, nu mecanic la Palatul Parlamentului…
– Nu?!
– Păi, dacă era mecanic auto!?
– E?
– Şi era cu nevastă-mea!?
– Sau peste!
– Care a făcut icter!?
– E?
– „E, e”! Deci, boala se numeşte: icter mecanic auto.
– Fantastic!
– Doctorii, cărora le-am spus, nu m-au crezut. Singurul care mi-a dat dreptate, totuşi, a fost medicul psihiatru. Om citit.
– Om cu viziune!
– Ăsta, din prima m-a crezut.
– Aşa şi?
– Şi uite că, de cinci ani, de când stau în ospiciul ăsta, nu mai găsesc un altul să mă creadă.
– E lumea rea, colega. E lumea rea. Eu am prins-o pe nevastă-mea cu Mihai Bravu, colţ cu şoseaua Iancului, călare pe cal, şi tot nu mă crede nimeni.
– Şi vorba aia: cine a fost Mihai Viteazu în istoria noastră!?!
– Cine?!