PASTILA DE FERICIRE
De Eugen Matzota
Poate ştiinţa să dovedească existenţa lui Dumnezeu?
Întrebarea se referă la scopul ştiinţei, iar J. W. N. Sullivan, în Outline of Modern Knowledge, lămureşte foarte bine această chestiune: „Ştiinţa nu ne spune nimic despre substanţa elementelor din care am clădit lumea percepţiilor, ea ne dă numai expresiile matematice ale acestor elemente“.
Ştiinţa se întreabă cum se mişcă universul, nu neapărat de ce şi, de aceea, am putea spune ca şi Duns Occam, franciscanul din secolul al XIII-lea:
„Ştiinţa nu poate dovedi existenţa lui Dumnezeu“.
Referitor la apă, fizicienii au stabilit cu exactitate:
• punctul de congelare;
• punctul de fierbere;
• conductibilitatea electrică;
• greutatea specifică etc. a apei
La fel, chimiştii au stabilit că:
• apa este compusă din hidrogen şi oxigen.
Dar toate acestea nu sunt decât descrieri exterioare. Ştiinţa studiază mai departe structura atomică şi sub-atomică a hidrogenului şi oxigenului. Dar acestea nu sunt decât caracteristici exterioare. Electroni, pozitroni, neutroni şi fotoni, la fel, nu sunt decât definiţii matematice a structurii şi funcţiunii atomilor.
Faptul că mişcarea atomilor a fost dedusă din asemenea date nu înseamnă că ştiinţa a găsit motivul pentru care atomii se mişcă.
Dacă cineva îşi vopseşte uşa de la intrare în galben, va rezulta o uşă galbenă. Buuun…
Acuma, dacă vine cineva şi vede uşa galbenă, poate că va întreba: de ce e uşa galbenă, şi nu verde?
Răspunsul poate fi acesta, simplu. pentru că vopsitorul a întrebuinţat vopsea galbenă. Acest răspuns ne indică foarte clar cum a devenit uşa galbenă, dar nu ne spune deloc de ce s-a ales acea culoare.
O examinare atentă a ştiinţei va convinge pe cititor cu toate teoriile ei că vopseaua noastră galbenă răspunde la întrebarea „Cum?” şi nu la întrebarea „De ce?”
Să luăm în consideraţie proprietăţile fizice ale apei…
Putem avea un exemplu de felul cum ar răspunde un filosof la întrebarea „de ce?”
Apa are proprietatea excepţională de a-şi mări volumul sub 4°C, aşa că gheaţa, în loc să se scufunde, cum ar fi de aşteptat, pluteşte. Ştiinţa poate da o mulţime de explicaţii pentru faptul acesta, dar nu poate da adevăratul motiv pentru care apa are această proprietate. Motivul este acela că viaţa ar deveni imposibilă pe această planetă, dacă gheaţa ar fi mai grea decât apa.
Ştiinţa ne va spune că viaţa s-ar stinge în câţiva ani dacă apa ar pierde această particularitate. Dar nu poate spune că acesta ar fi motivul.
Să-i mai dăm o dată cuvântul lui Carl Sagan, ca să vedem ce crede el despre posibilitatea ca ştiinţa să poată demonstra existenţa lui Dumnezeu:
(…) depinde foarte mult de ceea ce înţelegem prin Dumnezeu. (…) conform lui Spinoza sau Einstein, este ideea conform căreia Dumnezeu este, întrucâtva, suma totală a legilor fizicii. Ar fi o nebunie să negăm existenţa legilor fizicii. Dacă asta înţelegem prin Dumnezeu, atunci cu siguranţă că Dumnezeu există.
(The Varieties of Scientific Experience: A Personal View of the Search for God, 1985)
(…) legile naturii există şi că ele sunt la fel peste tot. Aşa că, dacă aceasta este ceea ce înţelegeţi prin Dumnezeu, atunci aş spune că avem deja o dovadă excelentă a existenţei lui Dumnezeu.
Credinţa că ştiinţa poate răspunde la întrebarea „de ce” a universului, este greşită şi a fost cauza principală a conflictului dintre religie şi ştiinţă.
Ştiinţa nu face decât să sistematizeze cunoştinţele noastre, ca să înţelegem cum lucrează universul şi să putem lucra în armonie cu el.