Ce este boala și cum acționează organismul
la apariția ei?
Contesa H. P. Blavatsky spune:
„Acesta este tot secretul. Jumătate, dacă nu două treimi din bolile noastre sunt fructul imaginației și al temerilor noastre. Distruge temerile și dă altă formă imaginației și natura va face restul.“
Echoes of the Orient, 3:362.
Există multe școli de vindecători bazate pe ideea că boala provine dintr-o atitudine interioară proastă, dintr-o gândire eronată ori vreun rău oarecare. Ei spun că este de ajuns să eliminăm din conștiința noastră aceste cauze pentru a obține vindecarea.
Ce înseamnă a fi bolnav, ce este boala, de fapt? Concepția care este înrădăcinată adânc în mentalitatea omului de azi este aceea potrivit căreia boala ar fi ceva accidental, ceva care era înainte îndepărtat prin tot felul de descântece, iar medicina modernă tratează cu medicamente.
Medicul se află mereu în stare de război cu boala, folosind în această luptă armele pe care le ia din farmacie.
Iată, de exemplu, două persoane care stau în aceeași cameră unde e un curent de aer puternic. Una dintre ele răcește, pe când cealaltă, din contră, simte chiar un spor de vitalitate. Care să fie explicația, oare?
Dacă în sine curentul de aer ar fi o cauză care să genereze o boală, atunci efectul ar fi evident același asupra ambelor persoane.
Trebuie să ținem cont de trei factori aici. Unul este corpul uman, altul ar fi mediul exterior iar ultimul factor, mai complex, este alcătuit din anumite cauze ce fac ca organismul să reacționeze la stimuli exteriori prin ceea ce numim boală.
Iată că ajungem la concluzia că este vorba mai puțin de boala însăși, cât de condițiile ce o înlesnesc sau o provoacă.
Sigur că organismul are diferite mecanisme de autoreglare. Dar și ele au o limită. Transpirația poate ajuta la reglarea temperaturii corpului, așa este, o știm cu toții. Până la un anumit nivel, însă…
Multe dintre cauze ne aparțin, cum ar fi congestia ficatului supraîncărcat de zahăr, rinichii atrofiați din cauza lipsei lichidelor, plămânii îmbâcsiți de tutun etc. Repararea organismului afectat de boală nu se poate face din mers, drept care subconștientul pune organismul într-o stare de repaus.
De aceea pierdem pofta de mâncare iar energiile folosite la digestie sunt îndrumate către noile șantierele de reparare și vitalizare. Devenim foarte obosiți, părăsim obiceiurile și distracțiile, tot cu scopul de a lăsa forțele să se concentreze asupra punctelor amenințate.
Nu-i așa că este o cu totul altă viziune?
Este ceva cu totul diferit de ceea ce am fost învățați de mici că trebuie să acceptăm ca unică abordare a bolii, fără a ni se oferi alternativă.
Toate celelalte abordări, fie că se cheamă ele tehnici orientale, fie că sunt tratate peiorativ ca leacuri băbești, nu sunt bune, așa ni se spune!