de Eugen D. Popin
VENERAREA VICTIMEI *
expirat
eroul zace
veghează nevinovat eternitatea
în salonul baroc
zâmbete șarmante
exersează aria minciunii
vulpi și acvile
valsează têtê-à-têtê
în palatele Semiramidei
preaînțeleptul Karl jubilează
iarăși
”….totul se transformă…”
la porțile cetății
sihaștrii
perechi vegetale
prinți și cerșetoare
septembrie 1990
ANNO DOMINI – MCMXC
peste vise
neștiută
coboară uitarea
peste pământul reavăn
o Doamne
peste pământul reavăn
se lasă uitarea
cuvinte
se-nmormântează (iarăși)
în sângele nostru
în răni sângerând încă
o Doamne
în răni sângerânde
e pusă minciuna
la palat gărzile exersează salve
se-nvață iarăși tăcerea
vorbitul cu pumnul în gură
o Doamne
iartă rugăciunea (aceasta)
murmurată cu pumnul în gură
septembrie 1990
- poeme din volumul Coiful de ceară, editura HESTIA, Timișoara, 1992