Vedere din turnul de fildeș
De Eugen Matzota
Sigur că intelectualul vede lucrurile altfel, nu ca noi, ceilalți, furnicile care mișună la poalele turnului. Sunt convins că ei ne vedeau de acolo, de sus, exact așa cum stam de noaptea să prindem rând la ce se mai aducea pe la Alimentară.
Eram, poate, o sursă de inspirație pentru creații revoluționare împotriva lui Ceaușescu, dar noi nu aveam mereu lumină, să putem înțelege asemenea versuri curajoase:
”Eu, oaspetele important
L-am tratat cu lapte cald;
Ca să-l conving să rămână,
I-am dat si un pic de smântână
Și, pentru că era mic,
L-am botezat Arpagic.”
Acum avem lumină, dar eu tot nu-l văd pe Ceaușescu atacat chiar în așa hal, zău așa… Să fi deranjat formula ”oaspetele important” și autoarea acestor versuri curajoase să fi suferit într-atât încât, imediat după moartea lui Arpagic, la două luni doar, să ceară ca al doilea om după Ceaușescu să fie iertat, căci tare mult (le) bine făcuse, săracul de el?
Un alt disident, cel căruia i se spunea: ”Mircea, fă-te că lucrezi,” avea pază la poartă, la poarta vilei, nu la ușa blocului din Șulea, Doamne ferește!
Or fi știind ei, cei care semnaseră cu tupeu pentru eliberarea omului care le dăduse locuințe prin vile, dacă nu vile cu totul, că există lume și dincolo de Piața Romană, spre Berceni, să zicem?
Mi-am adus aminte de acest tupeu, care continuă și azi, evident, chiar dacă nu mai trăiește nici Nea Nicu, nici Nea Gogu, și societatea pare a nu mai fi una comunistă, văzând o referire la primul spectacol de teatru marca Divertis.
Era la finele lui 1988, la avanpremieră… La una dintre întâmplările de pe scenă, una care i se părea prea de tot, un tovarăș de la partid și-a smuls nevasta de pe scaun și a ieșit, spunând indignat:
”Așa ceva nu există!”
Și așa și era, căci omul nu plecase niciodată cu personalul din Obor.
Așa ceva nu exista pentru el…