Reporter în Mega Luomania*
(un articol republicat după 30 de ani, crunt de valabil și azi)
De Eugen Matzota
Luomania Mare este o ţară frumoasă, cu oameni frumoşi, aşezată la răscruce de drumuri, dar mai ales la răscruce de vânturi. Predominante sunt cele dinspre răsărit, care aduc iarna frig în casele oamenilor iar vara secetă şi pustiu în hambare.
Până anul trecut, pe aceste meleaguri, la putere era poporul, reprezentat de cei din urmă fii ai săi, după cum spune Cartea sfântă: “Cei din urmă primii vor fi”.
Şi au fost… până când, în urma unei revolte spontane, această dictatură a fost înlocuită cu guvernarea poporului prin emanaţiile sale, oameni de bine care au fost acolo când trebuia să fie acolo, ceea ce şi dă caracterul de spontaneitate necesar.
Este vorba, după cum subliniază unii comentatori, adevăraţi profesionişti, de un fericit complex de împrejurări, complex de care suferă o bună parte a populaţiei neavizate.
Şi în timpul dictaturii anterioare au existat aşa-zişii disidenţi, care au fost, însă, demascaţi ca fiind în slujba agenturilor străine. Ei aveau drept principal scop vinderea ţării la licitaţie ori chiar direct pe piaţa liberă, evident în valută forte. Înlăturarea lor din fotoliile ocupate cu acea perfidie studiată s-a făcut prin mazilire.
În ciuda repetatelor încercări de lovitură de stat, poporul, adevăratul popor, nu tagma simbriaşilor plătiţi cu bani calpi, nu şi-a pierdut nici măcar o clipă încrederea în conducerea, chiar, provizorie, a ţării.
Iar când a apărut vreun moment de greşită înţelegere a realităţilor complexe, TVRL** şi-a făcut în consens datoria, cu un real profesionalism, prezentând Adevărul, unic, oficial, deci cel mai autorizat.
Între timp, prin alegeri eminamente libere, provizoratul s-a transformat, devenind o democrație cum nu s-a mai văzut (şi nici să nu se mai vadă), ale cărei instrumente sunt de trei feluri: cu roţi, cu şenile şi cu lămpaşe.
Problema învăţământului de toate gradele dar mai ales a celui universitar a fost rezolvată o dată pentru totdeauna de adevăratul popor, lichidându-se ezitările intelectualităţii şovăielnice. S-a stabilit clar că nu este nevoie de intelectuali, care şi aşa nu muncesc, doar gândesc.
La ce bun să gândeşti când are cine să o facă pentru toţi?
Au mai rămas, chiar printre lideri, unii intelectuali, dar pentru cât timp? În Paris Match, nu de mult, unul dintre ei declara că a reuşit să îmbine metafizica cu clitorisul, ceea ce poate da de gândit…
E noapte, aici în Mega Luomania, o noapte lungă.
În piaţă, mii şi mii de lămpaşe trasează calea către viitorul luminos.
The rest is silence…
Am zis!
* Articol apărut în Libertatea, 11 august 1990, după prima trecere a minerilor prin Capitală. Era vremea când Corneliu Vadim Tudor arunca în stânga şi-n dreapta cu tot felul de acuzaţii care doborau oameni doar prin publicarea în revista România Mare.
Luomania pare a fi numele ţării noastre în chineză. Asocierea cuvântului Luomania cu Mega duce la numele revistei şi al partidului extremist al lui Vadim, dar și la megalomanie.
** TVRL – Televiziunea Română Liberă
Mai mult… / More…
