De Eugen Matzota
”N-am înțeles încă fobia antisecuristă. Ce-i rău să-ți servești statul?
Eu, care am trăit mai mult în Occident decât în țară, am cam pierdut sensibilitatea, ingeniozitatea, fantezia de la Porțile Orientului.”
Așa-mi spunea un prieten plecat de mult timp din România, care nu înțelegea de ce unii dintre noi mai văd norul Securității pe cerul aparent liber al Patriei.
Încerc să-i explic cum se vede dinspre noi, cei rămași aici…
Desigur că Securitatea n-a dispărut că așa a ordonat Iulian Vlad. Spiritul ei, cu atât mai puțin.
Ceaușescu n-a luat cu el spiritul partidului unic. Omul nou, prea ușor de îmbiat cu o pungă de mălai sau cu zece lei la pensie, comunist sau nu, este prezent parcă mai rău azi decât pe vremea Cârmaciului.
Unii se vor indigna că și acești votanți au muncit. Da, așa este, conform vechii vorbe de pe atunci:
”Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc.”
În fine, să trecem la cultura de azi, care, cum spunea Cațavencu
”e admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.”
Activiștii și securiștii mai în putere în 1989 au trecut dintr-o parte într-alta, și-au schimbat blana, ca lupul, s-au dat la fund, punându-și în schimb odraslele la masa cu bucate, folosind vechiul Sistem. Câțiva, mulți, puțini, educați de părinții îndoctrinați la locul de muncă, adică la Securitate, au învățat cum să preia Puterea, la început cea economică.
Ca să păstreze această putere, ca să se legitimeze prin vot sau nu, aveau nevoie de manipularea maselor.
Era nevoie de prostirea lor prin distrugerea sistemului educațional.
Mai promovezi niște false valori, ca omul să nu mai vrea să știe mai mult, ci doar să fie mai șmecher, că așa e bine azi, și masele te vor urma ca oile.
Au mai adăugat la toate astea iertarea păcatelor, ale lor, desigur, că toți eram de vină pentru ceea ce făcea Securitatea împotriva poporului român. Zic ei…
Că ei toți ar fi lucrat pentru Patrie, nu contra oamenilor, ca să vezi…
Că or fi fost și unii răi, dar doi-trei, acolo, restul, niște floricele, nu alta, și, chiar așa, ce-o fi rău la securiștii buni, la urma urmei?
Și, uite-așa, cultura nu mai face doi bani, nici măcar cât făcea pe vremea lui Ceaușescu.
Totul pentru fericirea familiilor unui grup, infracțional organizat sau nu.
Iar România nu mai este treaba nimănui, nici măcar a securiștilor, răi sau buni…
Cultura, nici atât…
Am zis!
Mai mult… / More…
