De Adrian Mac Liman

Regularitate și recunoaștere…

Este extrem de dificilă abordarea problemei deja complexe și complicate, fără a recurge la experiențe personale, acumulate de-a lungul deceniilor de apartenență la Ordinul masonic.

Îmi amintesc o zi în care un frate a luat spontan cuvântul pe parcursul unei Ținute, șezând, și fără a avea aprobarea Supraveghetorului său. Faptul acesta m-a surprins.

S-a petrecut recent, într-o Lojă albastră aparținând unei Obediențe autointitulate „regulară”. La încercarea mea de a afla motivele acestei abateri, prea puțin masonice, am primit un răspuns ciudat din partea Venerabilului.

“Este din cauză că Fratele care este profesor universitar, nu este obișnuit să ceară cuiva cuvântul”. Profesor universitar?

Mi-am amintit, probabil fără să vreau, dar foarte potrivite momentului, frumoasele versuri ale Fratelui Rudyard Kipling din poemul Loja mea Mamă: …afară ne zicem “Șefuleț” sau “Domnul”; “Salut” ori “Shalom”; înăuntru în schimb ne numim “Frate” și așa e bine. Ne vom întâlni pe Nivelă și ne vom despărți la Echer.

M-am întrebat atunci, de ce un profesor universitar, un ambasador, un ministru sau un bancher au sau își arogă dreptul de a încălca normele, ignorând regulile noastre tradiționale. Mai ales atunci când mantra folosită atât de des este cea de “regularitate”.

 

Ce să înțelegem prin regularitate?

Suntem noi datori să respectăm regulile codificate în Constituțiile lui Anderson sau în “landmark-urile” lui Mackey?, sau Principiile Fundamentale ale Marii Loji Unite a Angliei (1929 – 1949)? ori „Landmark-urile” Marii Loji Alpina a Elveției (1949)?, ale Marii Loji din New Jersey (1903), care au influențat Francmasoneria continentului european (pe cea franceză, mai presus de toate)?, sau a Marii Loji din Arkansas, care recomandă separarea totală a puterilor dintre Obediență și Consiliul Suprem?

De fapt, toate aceste documente au un numitor comun: respectarea regulilor de bază ale Augustului nostru Ordin, a “landmark-urilor” sale universale și intangibile. Și aceasta, în ciuda diferențelor aparente de formulare. Este bine cunoscut faptul că nouă, masonilor, ne plac provocările etimologice și filosofice.

Poate că ar fi bine să ne îndepărtăm de detaliile pur și simplu filosofice ale “landmark-urilor” și / sau “criptolandmark-urilor*” care datorită multiplelor recompilări existente astăzi, ne împiedică să cercetăm acele norme morale sau reguli de comportament ce stau la baza regularității masonice.

Sunt mulți Frații care și-au consacrat exclusiv lucrările pe tema regularității. Nu este intenția noastră de a concura cu ei. Vom încerca doar a rezuma, în numai câteva cuvinte, conceptele fundamentale, fiind pe deplin conștienți de faptul că fiecare dintre afirmații necesită o examinare detaliată din partea inițiaților.

 

Landmark-uri cu privire la Lojă

Acestea subliniază conceptele de masculinitate, moralitate, integritate corporală, vârsta minimă a candidatului, detalii cu privire la ceremonia de inițiere, instrucțiuni despre simbolismul masonic operativ și speculativ. Potrivit lui René Guénon, Loja este o “organizație tradițional regulară”, singura realitate masonică, singura celulă masonică. Atât inițierea cât și regularitatea provin de la Lojă. Obediența este o necesitate practică, dar nu și inițiatică.

Drepturi și obligații ale inițiaților

Inițiatul trebuie să fie un om liber și de bune moravuri, major (care a împlinit 25 de ani), dispus să respecte secretul masonic și să practice iubirea frățească. Toți masonii sunt egali, fără deosebire.

Marele Maestru

Drepturile și îndatoririle Marelui Maestru, care trebuie să gestioneze toate treburile Obedienței. Demnitatea apare pentru prima dată în decembrie 1663, în timpul adunării masonice din York. Cu toate acestea, nu există norme comune privind prerogativele Marelui Maestru.

Loja și Justiția Masonică

În timp ce aspectele administrative și / sau economice depind adesea de structura ierarhică, problemele interne ale Lojilor sunt rezolvate potrivit Regulamentelor fiecărui Atelier. Acesta include regulile de soluționare a conflictelor între Frați. Este nevoie ca Ofițerii Atelierului să adopte o poziție neutră în ceea ce privește disputele profane.

Organizarea internă

Lojile sunt suverane. Ele pot decide cu privire la politicile urmate de Marea Lojă și dacă este necesar, își dau acordul pentru schimbarea Obedienței.

Cele trei grade simbolice

Atelierul administrează acordarea gradelor simbolice de la 1° la 3° prin Colegiului Ofițerilor.

Regularitatea Obedienței

Se aplică conceptul de teritorialitate**.

Religia și politica

Să respecte autoritățile publice, iar în cadrul Ținutelor este interzisă abordarea temelor legate de politică și religie***.

Marele Arhitect al Universului

Principiul Creator, Ființa Supremă, Adevărul Revelat. Prezența Cărții Legii Sacre, cele Trei Mari Lumini.

Universalitatea masonică

Neutralitate și, în unele cazuri, acceptarea conceptului de secularism****.

 

Curentul “regular”, adică acela promovat de Marea Lojă Unită a Angliei și Confederația Masonică Interamericană (CMI), se mai referă și la:

Interzicerea prezenței feminine în Loji; și interzicerea de a avea Ținute comune cu Ateliere care aparțin Obediențelor ce nu respectă “landmark-urile” arătate mai sus.

În același timp, Francmasoneria denumită frecvent “liberală” sau “adogmatică” este compusă în marea sa majoritate din Marile Loji recunoscute de Marele Orient al Franței sau de către Centrul de Comunicații și Informare al Puterilor Semnatare ale Convenției de la Strasbourg (CLIPSAS), membru al Consiliului Economic și Social al organizației Națiunilor Unite (ECOSOC) și singura organizație masonică care își aduce contribuția cu privire la drepturile omului, egalitatea de gen, libertatea conștiinței și a vieții laice.

În esență, CLIPSAS recunoaște:

Legitimitatea Masoneriei feminine și / sau a Marilor Loji Mixte și respinge Obediențele care practică segregarea religioasă sau rasială.

Este îndeobște cunoscut faptul că Marele Orient al Franței (GOdF) a renunțat în septembrie 1877 să îl mai invoce pe Marele Arhitect al Universului. Majoritatea Atelierelor au retras Cartea Legii Sacre de pe altar; altele, o minoritate infimă, au menținut-o. Acesta a provocat o schismă între Masoneria anglosaxonă (UGLE) și curentul continental***** În ultima decadă, numeroși masoni care aparțin de GOdF au militat în favoarea „reintroducerii” sintagmei MAU în ritualurile masonice. O decizie extrem de complicată, ținând seama de posibila reacție a celor ce alcătuiesc CLISPAS.******

Să abordăm pe scurt, în continuare, tema recunoașterii, sau mai bine zis a Tratatelor de Amiciție și Recunoaștere Reciprocă dintre Obediențele masonice, chestiune care din păcate, a încetat să mai aibă un caracterul inițiatic fraternal primar.

Primele Tratate de Amiciție dintre Obediențele masonice se semnau la mijlocul secolului XIX. Ca urmare a Conventului de la Lausanne (1875) care a deschis drumul instaurării unei Confederații a Supremelor Consilii ale Ritului Scoțian Antic și Acceptat (RSAA), se reactivează rolul Biroului International de Relații Masonice (Bureau international de relations maçonniques), situat în localitatea elvețiană Neuenburg, condus de către H. Edouard Qartier-la-Tente, viitor Mare Maestru al Marii Loji Alpina. Această instituție va facilita contactele între Obediențe (europene și americane) care se vor conduce, în primii ani ai secolului XX, pe baza semnării Tratatelor de Amiciție și Recunoaștere dintre principalele Mari Loji.

Ca regulă generală, Tratatele foloseau pentru strângerea legăturilor dintre structurile masonice care practicau același Rit și care respectau următoarele criterii inamovibile:

• Credința în Dumnezeu sau într-o Ființă Supremă (MAU);
• Se lucrează cu cele Trei Mari Lumini (Biblia, echerul și compasul);
• Să fi fost consacrat de trei Obediențe Masonice;
• Să conțină minim trei ateliere și 21 de Maeștri Masoni.

Procesul de recunoaștere nu implică obligații economice din partea vreuneia dintre Marile Loji solicitante. Sunt luate în considerare numai de afinitățile dintre Obediențe.

În final, o întrebare:

Ar putea exista excepții de la acest “landmark universal și intangibil”?

În principiu, nu!

Totuși, la data de 20 noiembrie 1913, Marea Lojă Unită a Angliei recunoaște Marea Lojă Națională Regulară și Independentă a Franței și Coloniilor sale, precursoarea Marii Loji Naționale Franceze(GLNF), care are numai… două ateliere! O simplă neatenție sau o încălcare flagrantă a unui “landmark” inviolabil?

Dezbaterea rămâne deschisă…

 

_________________________________________

NOTE

* Şi câte nu au fost invenţii sau manipulări pe parcursul istoriei noastre!

** Cu excepţia Lojilor administrate până la jumătatea secolului XX de către puterile coloniale. În prezent, diferitele Puteri masonice europene administrează atelierele din afara respectivelor ţări.

*** Ar trebui să se studieze contextul istoric în care a fost adoptată decizia – acela al războaielor religioase din Insulele Britanice.

**** Obedienţele continentale.

***** Primele documente ale Marii Loji Unite a Angliei nu se referă la excluderea Fraţilor care provin din atelierele Marelui Orient. Mai mult decât atât, este recunoscut ca un Frate Mason cel care poate arăta că Loja sa lucrează Întru Gloria Marelui Arhitect al Universului şi sub protecţia celor Trei Mari Lumini. Această normă s-a modificat odată cu trecerea timpului.

******  UGLE şi Obedienţele aparţinătoare nu recunosc curentul “Liberal”, pe motiv că Obedienţele care îl compun nu se supun normelor de reularitate. ”Liberalii” în schimb, nu recunosc “Regularii” pe motiv că aceasta ar implica faptul că îşi acceptă propria neregularitate…

 

Bibliografie

• Henri Jullien – Régularité exotérique et tradition ésotérique en Franc-maçonnerie, 1973
• Michaël Segall – Régularité et reconnaissance, 2005
• Alain Bernheim – Concernant la régularité et la reconnaissance, 2013
• Roger Dachez – Régularité et Reconnaissance: réflexions historiques sur une équivoque maçonnique, 2014