Acest ceasornic l-a pocit, el însuși , bunul Dumnezeu.
Fenomenul e-n fiecare an același :
te ghiftuiești acolo unde, cinstit și pudic,
doar să te rogi ar trebui, mototolind astfel, sacrului,
cămaşa-i galbenă și înflorată –
da, a vrut el, bunul Dumnezeu, una ca asta?
Toată fauna e mereu în pasiune:
aici, un câine pudel și -o căţea –
distinsa damă privirile-și coboară,
el salahorul, dimpotrivă,
pare invidios.
De răcnetul rugos perechii nici că-i pasă,
apoi c-o lovitură de picior îl nimereşte pe Romeo –
rămân surprins, oare să nu se cuvină aici
să fie-n doi …?
Şi aşa se-ntâmplă în toţi anii, dar în toţi anii.
Hai mamă, adă-mi mandolina
și pune-mi cafeaua pe pragul bucătăriei.
Basul meu vuieşte de-acum: Sabina, bina, bina…
Ce să-i faci.
La urma urmei suntem doar la fel cu toţii.
_________________________________________
Pentru Mary
“Eu nu-mi mănânc supa!
Nu! Supa mea n-o mănânc! “
Spun eu verde, tu spui albastru –
vreau eu să dansez, tu vrei să călăreşti –
vai! și aşa-i dintotdeauna:
dreptate are numai ea, femeia.
De vrea oareșicine încetişor să te sărute:
“Cum? Să mă silească? Eu să trebuiesc?
În rochia-ţi de fată te-nţeapă doar capriciul,
capriciul,
capriciul.
Vai, tu încăpăţânare de copilă!
Vezi pretutindeni doar intenţia cea rea?
Nicidecum nu vrei tu, gâfâindă luptătoare,
setea să ţi-o potoleşti?
În fragedă pruncie au fost prea blânzi cu fata ;
O nuia, un băţ micuţ …
și azi nu te-ar mai lovi capriciul,
capriciul,
capriciul.
“Nu, nu vreau – Acum nu!“
Copilă, dar ochii tăi sclipesc –
Doar încăpăţânare, sau ce vrea să fie asta?
Lumina dragostei n-o stinge!
Căci asta o ştiu din vremea tinereţii
e-atât de greu să spunem da –
iar de se topeşte odată blocul de gheaţă
nu te mai apucă niciodată capriciul,
capriciul,
capriciul!
_________________________________________
Cu ţigări
Fumezi…nourași fini de fum
te-nvăluiesc, te-mpăienjenesc.
Gândul din vis, nouraş voios,
în hora fumului se prinde.
Fumezi… “Germanii și femeile – –
Bărbaţii sunt atât de-nfumuraţi ;
ei iau de piept și plini de sine
femeiuştile firave.“
Fumezi… “Acolo-am fost mult mai galanţi,
acolo-n spate – – căci după o pipă dansam cu drag –
s-a dansat elegant – –
acolo am fost “noi” domnii!“
Cenuşa mocneşte. În fiecare ţară există urși.
Iar mersul lor legănat nu-l putem interzice.
Tu n-ai înţeles însă una:
Poţi fi în graţiile unei femei –
Poţi fi neclintit bărbat –
și totuși galant.
_________________________________________
Biata femeie
“Eu nu-mi mănânc supa!
Nu! Supa mea n-o mănânc! “
Bărbatul meu? îndesatul meu barbat, poetul?
O Doamne, să ne ţinem gura!
El, un Don Juan? El e-un simplu burghez,
cumsecade – aşa cum și Dumnezeu îl vrea.
În cărţile-i stă scris
câte femei a sărutat ;
despre plete mătăsoase, năframe de mătase,
dorinţe, pofte, pasiuni și dor …
Iubitelor surori, lăsaţi scrisorile
și anonimul buchet de viorele!
Căci s-ar putea să-l deranjeze când doarme.
De odihnit se odihneşte mult, el îndesatul.
Puturos și gras și atât de mâncăcios
e el mereu cel indignat.
Şi totodată clipoceşte el fără măsură
de vinul roşu pe care- temperează însuși .
Eu v-am văzut din ce în ce mai obsedaţi
și mai furioși – ah, ştiţi ce, mai bine lăsaţi-o baltă!
Bărbatul meu? îndesatul meu bărbat, poetul?
În cărţi: da.
În viaţă: nu.
Kurt Tucholsky s-a născut la 9 ianuarie 1890 în Berlin-Moabit. 1907 – noiembrie debut anonim în revista «Berliner Tageblatts». 1909 începe să studieze științele juridice la «Friedrich-Wilhelm-Universität» Berlin. 1912, ianuarie, debut sub nume propriu în revista «Prager Tagblatt», în noiembrie îi apare prima carte: Rheinsberg. Ein Bilderbuch für Verliebte , care are un tiraj de 120000 de exemplare vândute până în anul 1932. 1913 – începe colaborarea la revista «Schaubühne» sub pseudonimele „Ignaz Wrobel”, „Peter Panter” și „Theobald Tiger”. 1914 – renunță la apartenența sa religioasă mozaică. 1915 își termină studiile la Universitatea din Jena. Din aprilie 1915, este trimis pe front. 1917 – este avansat subofițer, o cunoaște pe Mary Gerold. În mai 1918, este trimis în misiune la București, în iulie a aceluiași an, Tucholsky se botează la Turnu-Severin în religia evangelică. 1926 – ianuarie: conferințe la secția franceză a «Ligii pentru drepturile omului». 1930 – Tucholsky părăsește Germania și își stabilește domiciliul în Suedia. În 1934, pașaportul german îi expiră, ca urmare i se eliberează un pașaport suedez pentru străini, care nu îi dă dreptul la muncă și trebuie prelungit din 6 în 6 luni. La 21 decembrie 1935, Kurt Tucholsky se stinge în spitalul Sahlgrenska din Göteborg.
