De Mădălin Matica

Sunt creștin-ortodox și sunt mândru de asta. În fapt, ar trebui să justificăm ortodoxia noastră (în fața noastră doar) pentru a putea justifica mândria intrinsecă. Mărturisind mândria și apartenența, putem explica credința și alegerea de a rămâne în ortodoxie.

„Supremul scop al luptei noastre este spiritualizarea vieții marelui organ social-politic și cultural-creator care e națiunea.

Mijloacele întrebuințate de noi sunt exclusiv de caracter social-cultural și pleacă din izvorul unic al idealismului național.

ALT.culture_08.2018 28-29Metoda noastră e aceea a cultivării și selecțiunii sufletelor superioare, prin punerea la proba a fiecărui individ care ne este încredințat, cu piatra de încercare a Cultului Ideei. Cine rezistă și dă scântei e vrednic să intre în confraternizarea Universității naționale.

Cine e un simplu pietroi brut, e dat înapoi în grămadă, spre a servi ca pavaj de sosea pentru construirea drumului nou către sferele cele de sus. Oportunisme, tocmeli, reductibilități, nouă nu ne sunt permise. Noi suntem preoții aspri ai unei religii de purificare.

Suntem preoții unui timp, cu mult prea îndepărtat pentru poftele grăbite ale hămesiților contemporani, dar nouă imediat accesibil, prin largul orizont al vederii istoric-filosofice.”

 

Vasile Pârvan – Fragment dintr-o lecție de deschidere la Universitate, volumul „Idei și forme istorice”

 

O vreme în care intelectualitatea nu se ferea să arate calea spre succesul unei națiuni: promovarea agresivă a valorilor elitiste, investiția în vârful intelectualității, în detrimentul mediocrității, totul bazat pe un naționalism puternic, autentic și discriminator, promovarea culturii naționale și naționaliste creatoare a unui viitor potrivit acestei nații.

Generația de aur a României nu avea jumătăți de măsură și nici nu era „corectă politic”.

Scopul măreț al făuririi unei națiuni mandre cere sacrificii și duritate. Oțelul trebuie topit, bătut, călit, retopit, bătut, recălit până când devine dur, ascuțit și necruțător.

Elitele gândite pentru salvarea celor care nu au cum, nu știu, nu vor sau nu pot să se salveze singuri. Elitele pregătite pentru sacrificiul suprem în numele binelui național.

 

Tristă contemporaneitate în care acest tip de discurs a dispărut, poate fi acuzat de diverse legi protecționiste și este imposibil de înțeles sau reprodus de către politicianul de vârf.