Poezii de Eugen D. Popin
Din ciclul „Peisaje cu oameni”
cuvintele
m-aţi convins
domnule senator
cuvintele
n-au imunitate
nici parlamentară
şi nici extraparlamentară
nu-i aşa
zburdalnicele n-au de nici un fel
aşa e
domnule senator
ceva însă –
asta o constata deja Heraclit –
au onorabilele
deja de la naştere
detaliu
care scapă
până şi ministrului de resort
cuvintele
domnule senator –
cu sau fără voia noastră
şi la fel de incontestabil
precum imunitatea –
au coloană vertebrală
amănunt –
în treacăt fie spus –
definitiv absent
la unii
dar şi la alţii dintre domniile voastre
adevăruri paralele
chiar şi dacă
o să vi se pară neobişnuit
modul în care mă introduc
în timpul real al Domniilor voastre
lăsaţi – cu toate astea –
receptorul deschis
măcar din respect
pentru coala de hârtie
pe care bănuiesc
a-ţi plătit-o …
… azi de dimineaţă
în vreme ce mă bărbieream
şi încercam să mă simt bine
în compania celui din oglindă
ceva necunoscut până atunci
s-a desprins din imaculatul zidurilor
plutind apoi o vreme
pe zumzetul aparatului de bărbierit …
„ cu toţii suntem locatarii unui imobil
unde proprietarului chiar nu-i pasă
de confortul chiriașilor săi”
preludiu
apartamentul în care am investit
destui bani şi o parte a vieţii mele
trebuie acum golit
de fiecare dată
când fac înconjurul anilor
petrecuţi acolo
şi încerc să ridic ancora
am senzaţia că marea s-a evaporat
iar zidurile s-au pulverizat
pe locul lor
sunt acum doi melci
un morman de pietre
şi linişte
mult prea multă linişte
recunosc
ar mai fi un amănunt –
în camera de zi
vecinul care a cumpărat apartamentul
vopseşte de zor tocul geamurilor
cantonul de la marginea oraşului
constrâns –
după ce am pierdut şi ultimul tren –
străbat drumul dintre
satul bâlciurilor şi al vagonului diplomatic*
şi oraşul meu natal
ţopăi alert
pe mijlocul căii ferate
în vreme ce traversele icnesc şi trosnesc
fără să vreau
mă cufund cu fiecare pas în terasament
şi-n întunericul nopţii
firele de pe stâlpii de telefon
vuiesc înjunghiind mişeleşte liniştea
dintre icnete şi trosnete
pe neaşteptate
aerul tare şi răcoarea câmpiei
se aşează pe umerii mei
încetul cu încetul
mai sunt
doar ţopăitul meu zănatic
atotstăpânitor
pe zare
lumina slabă a lunii
ridică bariera de la cantonul
din marginea oraşului
* La 19 septembrie 1939 au loc tratativele româno-jugoslave privind crearea unui bloc al neutrilor în Balcani și Europa Centrala. Discuțiile s-au purtat într-un vagon diplomatic în gara Jebel, între Ministrul Afacerilor Străine, Grigore Gafencu și omologul său jugoslav, Cimcear Markovic.
