De Călin Muntean
VIAȚA
La început a fost TOTUL.
TOTUL există dintotdeauna și pentru totdeauna.
El nu are început sau sfârșit.
TOTUL este Ființa.
TOTUL este Iubire.
Prin urmare El nu cunoaște suferința.
Toata Creația este făcută în și intru iubire.
TOTUL este spațiul în care exista Totul.
Totul este în mintea TOTULUI.
Nimic nu este în afara Lui pentru ca El este TOTUL.
Unii îl numesc Dumnezeu, alții Allah, Marele Spirit, Natura lui Buddha, Inteligența Superioară sau Marele Arhitect.
Totul – tot ce există – este creat de El în mintea Lui și este Creația.
Totul este mental.
Totul este inteligență.
Totul este vibrație.
Totul este energie.
Totul este evoluție.
Totul este o energie inteligentă evoluând pe un spectru infinit de vibrație.
SPIRITUL
Încă de la început, TOTUL a creat Spiritul sau Fiul (a inițiat conștiința).
Acesta a fost creat după chipul și asemănarea Creatorului.
Așadar, Spiritul a fost creat perfect.
A fost creat cu o minunată putere de creație asemenea Creatorului.
Spiritul evoluează experimentând atât planurile materiale cât și cele spirituale.
Evoluția durează ani, perioada în care sunt experimentate o infinitate de forme și situații.
Spiritul poate experimenta toate nivelele de vibrație.
Evoluția Spiritului are loc până ajunge înapoi Acasă.
Acolo, cu o mare înțelepciune acumulată, înțelege și se contopește cu cea care i-a dat naștere și a cărei parte integrantă este – Ființa.
FORMA
Încă de la începuturile acestui Univers, TOTUL a creat planul material – Forma.
Forma, făcând parte din Tot, este, de asemenea, o energie inteligentă, însă cu un spectru de vibrațiui scăzut.
Natura manifestării Formei o determină să fie o iluzie materială pentru spiritul întrupat care o experimentează.
Spiritul animă Forma.
Așadar, orice este reprezentat în Formă, este reprezentat în Spirit.
Spiritul, pierdut fiind în iluzia Formei, a uitat că este perfect, asemenea Creatorului său.
În urma acestei uitări, Spiritul a ajuns să se creadă insuficient și să experimenteze nevoia.
TOTUL nu cunoaște nevoia și, prin urmare, nu înțelege ajutorul.
Pentru a asista existența, au fost generate o serie de principii sau arhetipuri (Heruvimi, Serafimi, Arhangheli, etc).
Respectând Legea Liberului Arbitru, aceștia ajută și asistă spiritele spre a deveni conștiente de natura lor și spre a evolua.
Aceste entități pline de iubire și înțelepciune nu au un corespondent în formă, ei nefiind întrupați.
Experiența Formei aduce cu ea cele trei aspecte: Fizic, Mental și Emoțional.
Totuși, acestea rămân doar niște unelte minunate cu care, din păcate, a ajuns să se identifice Spiritul.
OMUL
Pe Pământ, Spiritul a evoluat până la cea mai înalta treaptă, OMUL.
În plus față de celelalte specii, specia umană este conștientă de sine.
Celelalte specii se exprimă și experimentează mediul (EU SUNT).
Omul, în plus, se experimentează pe sine, prin relativ recent dobândită conștiință de sine (EU ȘTIU CĂ EU SUNT).
Odată cu evoluția minții umane a apărut Gândul.
Gândul în starea lui pură este un instrument minunat de interacțiune și creație în Formă.
Odată cu dezvoltarea Conștiinței de Sine și Gândului a apărut Imaginea de Sine.
Imaginea fiind percepută de Om la nivelul Formei și nu la cel al Spiritului, i-a apărut ca fiind imperfectă.
Atunci când Omul s-a văzut imperfect, s-a îndepărtat și mai mult de Ființă decât restul viețuitoarelor.
A apărut comparația, și implicit judecata, care au dus la sentimentul de Separare.
Odată cu acestea, a apărut cel mai de temut dușman al evoluției: FRICA.
Până la apariția EGO-ului, nu a mai fost decât un pas.
Omul, prin Ego, a început să caute perfecțiunea la nivelul Formei.
El a pierdut înțelegerea că el nu este nici corpul, nici mintea, nici emoțiile sale.
Nemaiștiind că el în Spirit este deja perfect, Omul a început să creeze la nivelul Formei ceea ce credea că are nevoie pentru a deveni perfect.
Omul a crezut că diversele forme de putere pot suplini ceea ce îi lipsește.
Așa a început goana după putere în toate formele ei (avere, control, aspect, etc).
Omul, încolțit de frici, a început să caute iubirea pe care nu o mai percepea de la Creatorul în imaginile unor semeni care păreau că o au.
Astfel, mulți au încercat să fie asemenea idolilor lor, uitând că fiecare este unic, original, irepetabil și perfect asemenea Creatorului.
Cu cât a reușit să obțină mai mult, omul a început să realizeze că orice ar face, nu astâmpără decât temporar acea nemulțumire profundă.
Minunata putere de creație a omului a dus la apariția unor lucruri extraordinare.
Datorită fricilor, însă, Omul a început să gândească și să creeze imperfect.
Astfel, în goana lui după putere a creat multă suferință semenilor și Mamei Pământ.
CREAREA
Crearea are la bază Atenția și Intenția.
Înainte de apariția EGO-ului, omul, prin observare, lasă ca totul să beneficieze de atenția lui.
De asemenea, își îndrepta intențiile asupra mediul înconjurător, creând frumos și înfrumusețând-l.
Acea liniște-atenție în care totul se petrece este esența lui – Ființa.
Pentru cp el este asemenea Creatorului lui, în mintea-atenția lui creează și în mintea-atenția lui manifestă.
Omul are capacitate nelimitată de creație la nivelul Formei.
Toată situația lui este rezultatul creației lui.
Apoi, gândul necontrolat a luat locul acelei liniști în care Omul era una cu natura și cu Ființa.
Omul a uitat că nu el s-a făcut pe el însuși și că, perfect fiind, nu se poate îmbunătăți.
Odată cu reîntoarcerea acestei înțelegeri, creația să nu mai fi izvorâtă din frică, ci plină de iubire.
Omul, prin perpetuarea Fricii, a creat Suferința.
Suferința, ca și Frica, este creația imperfectă a Omului.
TOTUL este iubire, prin urmare tot ce înseamnă Suferința sau Rău nu sunt create de Acesta, deci nu au o existență de sine stătătoare.
Dacă acestea nu au o existență de sine stătătoare, atunci sunt iluzii.
Așadar, boala, durerea și tot ce înseamnă suferință sunt iluzii și sunt create de Om.
Durerile, atât fizică, cât și emoțională, sunt semne ajutătoare și corectoare.
Așa cum durerea fizică arată că nu este folosit cum trebuie corpul, durerea emoțională arată că nu e folosită bine mintea.
Astfel, Omul va ști că nu are gânduri de iubire, ci de frică.
Orice stimul negativ ignorat duce la dezechilibre mai profunde.
Așa cum ignorarea durerii unei mâini ținută pe o sobă fierbinte va avea ca urmare arsuri grave, la fel și ignorarea unei dureri emoționale va duce la diverse boli și suferințe fizice.
În cele din urmă, slaba administrare a propriului corp poate duce la pierderea acestuia.
Suferința nu este necesară, însă poate fi utilă, deoarece îl poate determina pe Om să caute o soluție viabilă și, în cele din urmă, să realizeze Adevărul.
ATRACȚIA
Omul primește orice, dacă se focalizează și își dorește cu adevărat ceea ce cere.
Tot ceea ce este cerut prin intenție și susținut prin atenție, se manifestă.
O atenție îndelungată asupra unui aspect presupune interes asupra aspectului respectiv.
Astfel, tot de ceea ce o ființă este interesată se îndeplinește întocmai.
Acest fenomen este un mare dar de iubire de la Creator, fiind una dintre legile fundamentale ale Creației.
Numele acesteia este cunoscut ca Legea Atracției.
Toate aspectele asupra căreia este îndreptată atenția sunt atrase spre experimentarea proprie.
Astfel, toate convingerile Omului se îndeplinesc întocmai.
“Tot câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.” (Evanghelia după Marcu 11,24)
Toate cele create în Formă de către Om au apărut inițial în mintea lui ca o idee.
Tot ceea ce Omul consideră adevăr se manifestă spre a fi experimentat.
De aceea, este nevoie de o atenție sporită asupra aspectelor pe care Omul crede că “le știe”, mai ales dacă acestea sunt nedorite.
Orice experiență, oricum ar fi catalogată de Om, este rezultatul principal al gândurilor pe care acesta le-a avut.
La acestea se pot adăuga, secundar, gândurile altora, dar numai acolo unde intenția personală nu este clară.
O alta lege fundamentală este Legea Cauzei și Efectului.
Orice efect are o cauză care îl precedă.
Cauza primordială a fost intenția TOTULUI de a crea.
Conform Legii Atracției și Legii Cauzei și Efectului, nimic nu este întâmplător, ci este efect al unor atenții-intenții anterioare.
Evenimentele pot apărea și generate de atenția-intenția altor persoane decât cea în cauză, dacă persoana respectivă a participat pasiv la acea creație.
Astfel, războiul poate apărea într-o țară a cărei populație nu ia atitudine împotriva liderilor ei care îl provoacă.
PĂMÂNTUL
Planeta Pământ este Mama pentru viața manifestată aici, în aceasta formă.
Din ea s-a născut forma noastră proprie ca specie și ca individ.
De aceea, noi și toate viețuitoarele Pământului suntem o familie întru Formă, așa cum suntem cu Totul o familie întru Spirit.
Tot ceea ce face un individ afectează comunitatea și, în cele din urmă, Lumea.
Tot ceea ce face o specie afectează celelalte specii din aceeași zonă și, în cele din urmă, toate viețuitoarele Pământului.
Specia umană s-a îndepărtat de familia Pământului, așa cum s-a îndepărtat și de cea a Spiritului.
Sentimentul de separare îl face pe Om să nu mai simtă că, așa cum UNU a devenit toate, la fel, toate sunt UNU.
Omul a uitat sau refuză să creadă că binele sau răul făcut persoanelor, vietăților sau elementelor din jur, în cele din urmă se răsfrânge asupra sa.
Daca planetei și tuturor locuitorilor ei le este bine, Omului îi este bine.
La fel se întâmplă și în situația opusă.
Ceea ce Pământul a creat în milioane de ani, omul a distrus în câțiva ani sau mai puțin.
Pământul le poate supraviețui Oamenilor și are timp să se refacă chiar și după o distrugere profundă a mediului său.
Oamenii nu au. Ei depind de Pământ, nu și invers.
Cu toate astea, Pământul încă mai tolerează comportamentul uman, pentru că iubirea divină se manifestă la toate nivelurile.
Până la un moment dat, când Omenirea fie se va schimba, fie va dispărea.
Așa cum mulți au dedus, acel moment nu se află foarte departe în viitor.
EVOLUȚIA
Nimic nu se pierde și nimic nu se uită în mintea TOTULUI.
Totul se poate, însă, transforma.
Omul își poate transforma durerea și suferința în iubire prin conștientizarea și acceptarea ei ca produs al propriei minți.
Nici o suferință nu poate fi susținută decât de o frică și ambele sunt iluzii.
Concentrarea atenției asupra lor le aduce în lumina conștiinței, unde nu au nici o putere și unde sunt transformate.
Iluminarea este Trezirea Omului din visul Formei, în realitatea Spiritului.
Acela este momentul când Omul realizează iluzia Formei, deșertăciunea suferinței și perfecțiunea Ființei.
La acest moment, Omul ajunge prin intenția sa clară și prin Liberul sau Arbitru.
Înainte de asta, pe calea Trezirii, Omul își va dizolva fiecare frica și suferința prin aducerea acestora în lumina conștiinței.
Trebuie ca toată atenția să fie sustrasă de la frică și îndreptată spre iubire și liniște.
Acest proces se face nu prin concentrarea asupra eliminării Fricii, ci prin observarea ei într-o stare de iubire, care o va dizolva.
Iubirea este singurul factor transformator în acest proces, prin energia vibrației sale înalte.
Când procesul este complet, omul se va trezi din visul Formei și va experimenta totul prin iubirea divina.
Acest fenomen se întâmpla atunci când se întâmpla, prin grație divină.
Nu este de dorit a se caută Iluminarea, ci a se experimenta Împăcarea.
Împăcarea și liniștea completă se simt permanent în momentul când toate fricile au dispărut.
ADEVĂRUL
Mintea, prin capacitatea să de creație, își poate crea propriul adevăr.
În Creație sunt atâtea adevăruri câte puncte de vedere.
Sunt atâtea puncte de vedere câte minți exista.
Deoarece totul este mental, se poate deduce astfel că numărul lor tinde spre infinit.
Oricâte adevăruri am putea concepe, Adevărul este doar Unul.
Fiecare ființă poate alege să trăiască în adevărul propriu sau în Adevăr.
Acesta este esențial pentru că este Adevărul Minții care a creat toate mințile existente.
Adevărul este Iubire.
Adevărul este Pace.
Adevărul este Natura Existenței.
Adevărul este acolo pentru fiecare, fie că vrem sau nu.
Pentru a putea înțelege o entitate, este necesară perceperea adevărului entității respective.
Pentru a percepe acest adevăr, este utilă acceptarea punctului de vedere al acelei entități.
Înainte de a se judeca cu mintea, trebuie ascultat cu inima, este singura care poate percepe adevărul.
Pentru a înțelege și a fi una cu Mintea. este necesară perceperea și acceptarea Adevărului.
Pentru ca o entitate să își perceapă existența cât mai complet, este foarte util a se folosi de punctul de vedere al entităților cu care vine în contact.
Un alt punct de vedere este o perspectivă pe care cineva o are dintre-un loc în care nu se află.
Totalitatea punctelor de vedere referitoare la o entitate sunt reflexiile acelei entități în celelalte cu care intră în contact.
Astfel Totul se reflectă în Tot și Totul Se observă pe Sine Însuși din toate unghiurile existente.
Totul se experimentează pe Sine pentru ca Totul este UNU.
Evoluția este realizarea Adevărului și intrarea în rezonanță cu Acesta.
În cele din urmă, când Spiritul vibrează în rezonanță cu Adevărul, divinitatea lui a ieșit deja la suprafață.
NOTE
Ce este relevant este scris.
Ce este important nu poate fi scris.
Esențial este întotdeauna ceea ce Este.
Cele scrise aici nu sunt Adevărul, ci fragmente ce arată spre Adevăr.
Adevărul nu poate fi conceptualizat și exprimat, ci simțit de fiecare ființă în parte.
Inspirat din Babilon și alte texte spirituale