De Eugen Matzota
Așa cum am mai spus, e foarte greu să scrii despre arta lui Daniel Dăian.
Poate dac-ar fi mai pământean, de-al nostru, adică, ar fi mai ușor, dar așa, zău dacă te-ncumeți a te-ntrece cu acest geniu al clipei lichide, cum bine i-am spus la un alt eveniment, lansarea celei mai recente apariții editoriale.
Locul este același, adică Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, în spațiile special destinate artelor vizuale din Palatul Magna Curia.
Doar fațeta ce ne este expusă diferă, acum fiind copleșiți de fantezia coloristică a tablourilor lui Daniel Dăian. N-are niciun rost a mă-ntrece în mânuirea expresiilor atât de plăcute criticilor de artă.
Voi spune doar că această expoziție, sub egida Consiliului Județean Hunedoara, este deschisă până pe 28 februarie 2018. Voi lăsa pictura să vorbească, ca și imaginile de la vernisajul din 7 februarie 2018.
Vernisajul s-a desfășurat într-o atmosferă de armonie cu natura mărului, cam așa cum cred că i-ar plăcea poetului Daniel Dăian s-audă, drept care l-am întrebat cum i s-a părut lui, ca erou al evenimentului:
A fost surprinzător de multă lume…
Probabil doreau să știe de ce poetul pictează poeme și cine e pictorul care recită.
Am fost onorat de prezența Doamnei Director Adriana Ardeu care a vorbit puțin despre omul cu mărul în gât, apoi memorabila prezentare a lui John Pîrgă, despre lumi și întrelumi.
”Nu caut ci prefer să identific formula corectă a vocabularului interpretabil al culorii.
Putere și opoziție într-un ambalaj niciodată indiferent.
Expoziția a fost un experiment al momentelor literare exprimate în pânză.
O degringoladă stabilă a celor două universuri paralele, de unde cu o precizie chirurgicală, fiecare, extrage exact ceea ce simte că îl reprezintă.”
(DANIEL DĂIAN)