De Petru Ilieșu
Pe un fundal cu imense peisaje care se scurg încet
plutind deasupra norilor
– despre doamna de la bucătărie în halatul ei de sienna arsă
într-o secvență târând în chicinetă cablul televizorului de serviciu
- un stol de diavoli mici și roșii în jurul minții ei exaltate
- o mâncărime după urechea dreaptă unde stă ascuns mucul stins de țigară
- o voce perversă care nu mai tace
în timp ce mâna amestecă mecanic într-o searbădă zi
- o voce care zgândărește un posibil searbăd orgasm
- o searbădă secundă de posibil adevăr între ușa de la bucătărie și coridorul inundat
de aburii malefici ai dorinței de a fugi
de a lăsa naibii apartamentul și pântecul păros și unic al bărbatului de cartier
miresmele sale de țigară și adieri ale beției de noapte
și mâna lui întinsă fără prea multă hotărâre
și vocea sa ușor toropită
și rău prevenitoare
și căutătura exploziv resemnată închisă în degetele strânse în pumn și pumnul
scufundat adânc în față
De a lăsa dracului rama ferestrei și a pleca în zbor
peste etaje în suflul misteroid al ultimelor telenovele
spre asfaltul care nu o va primi
- O rejectare – un salt mortal invers spre paradisul domestic unde urmează o nouă serie de apariții – viețile anterioare
Karma unor voaluri de mireasă niciodată împlinită
Karma unor serii lungi de ofițeri de stare civilă care scriu aceeași poezie a veșnicei
reîntoarceri cu fața spre „întotdeauna”
Ușile înclinate oblic și cuprul alungit al clădirilor spre un cartier
cu blocuri în cascadă fluturând în viitor ca niște rufe puse la uscat
seara pe sfârșite
când orașul se pregătește să primească
șpanurile de argint ale turelor de noapte și alergătura vaporoasă spre mult așteptata tură de noapte
pauza ei scurtă inhalată de țigară în strălucirea feerică a neonului
care veghează
mișcările sigure
concentrate
care strâng același șurub aducător de PROFIT
– 24 de ore comprimate în rapsodia ritmică
tenace
însuflețita neodihnă a pieței care așteaptă
miliarde de insecte umane spre a le prăji în wok-ul miraculos ce reciclează energia lumii
și dă sens existenței
– Dar unde amintirea nostalgică a vremii Marilor Defilări când
un pahar de suc costa 1 cent și privirea alerga după baloanele multicolore
- se lipea de carele alegorice și le însoțea până la dispariția bulevardului
în zarea cartierelor muncitorești
- ea era îmbrăcată cu o rochie subțire cu buline albastre
purta în mână o crenguță cu flori de hârtie creponată și aerul mirosea dulceag a parfum ieftin și
vată pe băț
a explozii de muzică de fanfară și a pași care călcau asfaltul mergând spre răsărit
Vremea când aerul purta în memorie
trezitul în cumpăna nopții spre ziuă
năuceala blândă a somnului care adia încă și ferestrele unde lumina gălbuie a lămpii
întâlnea cea dintâi rază adevărată
era vremea cafelei care bolborosea în ibric așteptând înfrigurată întâlnirea
cu primele țigări fără filtru
a gâlgâitului sufocat din țevile de apă rece ca gheața
a margarinei pe o rămășiță din rația de pâine
a holurilor de bloc dospitoare și a alergatului după un tramvai uruind spre cartierul industrial
- becurile sale palide și intermitente
o galerie de fețe palide și intermitente
trecute printr-o baie de mercur
- ilustratele cu fețe zâmbitoare printre franjurile Cortinei de Fier
- o cutie cu relicve (franjuri mătăsoase din Cortina de Fier)
care despart înăuntrul celei de ieri
de înăuntrul celei de astăzi
care se deschid și se închid peste aceeași scenă repetată cu actori diferiți
o scenă care se mută din sală în scenă
și invers
tot mai rapid
tot mai subtil
- Dar unde dorul ei de vremurile în care serialul începea atât de antrenant
– personajele arătau seducător de bine și gura lor deschisă elibera nori rozalii de
fluturi
– se putea plânge în voie
sirena șuiera dimineața
tramvaiele aveau taxator
și duminica era toată o plimbare pe sub flamurile roșii
prin textul eroic (undele scurte cu John Lennon, exprimarea liberă, iubirea și extinderea
conștiinței)
sindicatele aranjau concedii unde se putea privi lumina roșie izvorând
din depărtările Mării Negre
spre gurile raiului și patria generoasele intenții care pavau viitorul
- lecția adevăratului călcat pe apă
și monumentul eroului cu picioarele acoperite de flori
- și procesiunile de sfințire și zilele de sărbătoare de apoi
- sărbătorile sfinților cei făcători de minuni cu oasele lor roase
de meseriile de intermediari între duh și prioritățile istoriei
– o împărtășanie la care au muncit generații și genealogii de țepuitori perfecționați în meseriile lor de familie,
ambalatori de vânt și „planuri ale Domnului cu omenirea”
purtători de insigne și schimbători de steaguri
despre care doamna din bucătărie află în fiecare apăsare de buton a telecomenzii
– aceleași guri mereu mai cărnoase umplând un ecran ce invadează din toate colțurile
– un ecran
pe care d-na din bucătărie este citită de miliarde de unde radioactive –
- scheletul ei năpădit de minusculi diavoli roșii
- umbrele mate și aura prinsă în pionezele discursurilor politice
- spectrele emigranților bântuind visul sepia al „Europei Unite” puse sub o lentilă de microscop
- vederea leucocitele de sucțiune care au umplut viscerele noilor miliardari din Est
: o lege inversă a vaselor comunicante
o lege apărată de altă lege care este apărată de altă lege și care este
apărată de altă lege
în logica faptului că cineva trebuie să câștige
– O lecție a istoriei
în logica faptului că cineva trebuie să-i dea de lucru doamnei din bucătărie
și cineva trebuie să câștige meciul purtând flamura doamnei din bucătărie – un fetiș al lungilor procesiuni care ating picioarele ei din care picură sânge
– o așchie prețioasă smulsă din viața ei din care picură sânge și cântecele monotone pline de venerație
și clipurile postate pe Facebook care descarcă oamenii zilei și edițiile de seară gratuite care năvălesc în somn
– o ultimă șansă de a înțelege și o unică șansă de a înțelege ideea
că noi suntem mai buni decât ceilalți
că iadul este un fel de ceilalți scăpați de sub control
– O proprietate ce încă nu a fost cumpărată și care nu înseamnă PROGRESUL
că iadul este doar o incursiune cu raze infraroșii în percepția noastră despre
panorama contemporană
- magaziile cu piese de recuzită
reflectoare ciobite
pălăria mișunând de iepuri albi ai Domnului Special
- un spațiu infinit de oameni care dansează și cântă previziunea Placebo despre
Our Bitter End
ceea ce am știut în sinea noastră dintotdeauna
– O viziune realist-pesimistă despre care Senatul spune că îmbolnăvește momentul
și stinge soarele
despre care votul în parlament va fi mereu negativ
despre care președintele crede că e nevoie de un cosmic referendum,
despre care trupele de elită ale bisericii cred că este o blasfemie
despre care muncitorii de pe benzile de asamblare s-au și înțeles cu Dumnezeii lor
personali
despre care mercenarii eroi din Afganistan au vagi bănuieli:
o criză anunțată a fabricilor de armament
o criză de patriotism a muncitorilor credincioși eșuați în șomaj
o imensă sală de așteptare pentru familii ocrotitoare ale locului de muncă, amenințătoarea dispariție a unor coduri ocupaționale
cu pensii speciale:
infiltrările uzurpatoare în ecosistem
sfârșitul tandru al discursurilor patriotice și al Ministerelor de Apărare,
anemia teroristă și dispariția conceptelor eroice,
dispariția ideii de Rău și a victimelor colaterale, dispariția paradelor cu generali de elită Salvatori
… și apariția plictisului și a blazării,
… monotoniile previzibile și sfârșitul gloriosului
Făcător de Istorie
Sfârșitul Amintirii